293 matches
-
trebuie să-ți pierzi conștiința de sine". Spațiul apare și el ficționalizat în proiecția "englezească" a lui Ionesco. Situația se complică sub acest aspect prin criza identității celui ce se simte pururi un exilat din sinele său. O asemenea "perspectivă bivalentă, estetică, pe de o parte, culturală și etică, pe de altă parte", e ilustrată, între altele, grație unor texte, precum Melodramaticul Bérenger pe urmele lui Ruy Blas, Donquijotismul unui postromantic, Teatrul neogotic și «fantomele» sale. Punctul de pornire biografic îl
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
și chiar cu pince-nez-uri?". Explicabil, Vestul nu e încă atmosfera în care putem respira, ci o năzuință, o așteptare. Un "stil" la care încă n-am acces pe scară generală și pe care diaristul îl recunoaște într-un text al bivalentului Eugen Ionescu, scriitor, să admitem, prezent în mai mare măsură în cadrele (și manierele) literelor franceze decît în, încă de atîtea ori, bolovănosul, trivialul mediu autohton: "Ce înseamnă (chiar dacă ești născut aici) să trăiești, o viață, în Franța! Pînă unde
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
Botea este ea însăși o formă de călătorie în aflarea sinelui. Fotografiile extrem de variate îți prelungesc vibrațiile în sensul cuvîntului just, atent găsit. Poemele acestea cu dublă înfățișare, cu dublu limbaj creează o emoție specială, un fel de provocare spirituală bivalentă, în care energiile fiecărui cod se amplifică una pe cealaltă. Deși totul pare la vedere, există un timp secund, nostalgic, meditativ, al șoaptei interioare, al relației cu eul profund, cu experiența particulară chemată să intre în povestea celuilalt. Ieșind din
Foto HAIKU by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8636_a_9961]
-
poetului constă în acest fin balans între cele două surse ale Răului lăuntric: concretul dur, înclinînd spre haos, și vidul care aruncă ființa omenească în neputința comunicării, o sufocă. O sensibilitate delicată însă foarte pătrunzătoare acordă corporalitate lirică acestei crize bivalente: „Iar am ajuns în punctul acela unde nimic/ nu mai merge. Nimic/ nu se mai potrivește cu nimic. Și nimic/ nu mai e de făcut.// Sunt cu fața la zid./ Iar peretele din spate/ a făcut picioare și s-a lipit furios
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
opțiuni, a unei posturi ce eclipsează autenticitatea sufletească, eșuînd adesea în retorism. Spre lauda d-sale, Radu Ulmeanu evită o atare cale. Precum la paradigmaticul Arghezi, dialectica pămînt-cer cîștigă în substanță prin diversificarea traiectelor poeziei. Poetul își recunoaște o figură bivalentă: „Am două fețe - una rîde/ și cealaltă plînge.// Obrazul meu stîng e plin de riduri/ și amintește de moarte,/ iar obrazul meu drept/ este mereu neted, plin de tandrețe” (Două fețe). O necontenită combinatorie a extremelor îl ferește de fixarea
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
patru picioare (de obicei), dar au alte caracteristici structurale care exclud apartenența lor la mulțimea C a cailor. Prin urmare, un cal aparține numai mulțimii C, iar un măgar, numai mulțimii M. Teoria Clasică a mulțimilor se spijină pe logica bivalentă: o propoziție este sau adevărată, sau falsă. în 1965, americanul Lofti Zadeh introduce mulțimile fuzzy. Teoria mulțimilor fuzzy se bazează pe un alt tip de logică, cea continuă: între adevărat și fals există grade de veridicitate. Așadar, în teoria acestor
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
a tuturor interferențelor posibile, începînd chiar cu titlul, despre care nu poți spune cu precizie dacă se referă la omul postmodern (o viziune a "omului recent", marca Virgil Negoiță), la civilizația postmodernă, sau la filozofia postmodernă. Postmodernismul a înlocuit logica bivalentă, principiul terțului exclus, logica separării, bazate pe formula sau-sau, cu o formulă de tipul și-și. În felul acesta binele și răul nu mai există în stare pură, fascismul și comunismul nu mai sunt entități diametral opuse în fața unei
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
socială a individului - “poate avea loc spontan în virtutea funcționării mecanismelor intrinseci ale procesului de practicare a exercițiilor fizice, cât și în mod conștient, ca rezultat al unei acțiuni deliberate, desfășurate metodic”. “Procesul integrării, realizat prin practicarea exercițiilor fizice, se manifestă bivalent: individul este antrenat pe linia existenței sale, ca specie biologică în sfera de acțiune a unei realități sociale - cultură fizică - și, prin aceasta, are loc integrarea stratului biologic al ființei umane în circuitul de ansamblu al vieții sociale...”. Această funcție
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
spațiul peren al interminabilului. Acțiunea, mișcarea, de fapt materia în sine a cuprinderii predicatelor, rămâne de neatins, integritatea ei neînsemnând altceva decât calea către Absolut a ființei. Obligat, cumva, să pornească de la haosul tăcerii, din adâncurile zonei limitatului, omul structură bivalentă -, mărturisind, deopotrivă, eternul prin spirit și perisabilul prin trup, își ajunge sieși, când zbaterile lui au șansa de a se fi petrecut întru dobândirea frumosului și a ideii de bine. Este tot ce pot spune aici despre Omul, profesorul, jurnalistul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Vedem încă o dată că logica noncontradicției ne aduce în față un caz de limită, singular. Ea presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările de lucruri care o compun ascultă în ultimă instanță de disjuncția exclusivă: există sau nu există, sunt reale sau iluzorii, întrun fel sau în altul. Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale, nici de un posibil interval
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
loc de întâlnire ar fi doar „vocea imaterială ce pronunță enumerarea lor“, nelocul ca atare al limbajului. Iar acesta din urmă, „etalânduse, nu deschide niciodată decât un spațiu de negândit“. Cred că aici Foucault este un pic dator unei logici bivalente. Pe de o parte, constată obișnuința noastră de a gândi doar ceea ce se supune unei ordini, „milenara noastră practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
34-35, 61, 106, 111, 129- 130, 163 ~ a unui lucru 15 (n. 5), 43, 45, 50-52, 65-66, 75, 84, 105, 111, 114 ~ în genere 23, 61, 65, 106, 124, 167 logică ~a noncontradicției 55, 57-62, 65-66, 76-84, 85, 152, 177 ~ bivalentă 59, 61-63, 193 ~ comună 20, 33, 46, 47, 65- 66, 89, 155, 163 ~ paraconsistentă 56 (n. 43) excedere a ~ noncontradicției (vezi „excedere“) logos 23, 55, 123 lógos apophantikós 136 (n. 133) lógos semantikós 136 (n. 133) lucru în sine 16
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
chiar în această dificultate se întrezare esența, cel puțin în ceea ce-o privește pe Astarte. Îi place să-și țină curtezanii în așteptare, nelămuriți, să-i lase să ghicească. Relațiile cu ea sunt alcătuite dintr-o serie de elemente bivalente, pozitive și negative ținute strâns într-o legătură puternică, de parcă una o atrage pe cealaltă printr-o forță fizică ce mai trebuie analizată. Dacă te lasă s-o ții de mână, peste două ore te va pălmui. Dacă jură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
împărat este dată zmeului spre a fi mâncată. Eroul se cufundă într-un somn voinicesc, punându-și capul pe genunchii fetei de împărat și a-l trezi nu este întotdeauna treabă ușoară. Constatăm așadar că, în basm, natura somnului este bivalentă. Pe de o parte, înainte de luptă sau în timpul ei dorm falșii voinici ; pe de altă parte, eroul însuși doarme înaintea luptei (23, p. 277). V.I. Propp are meritul de a fi prezentat „somnul eroului” ca fiind un motiv bine conturat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de decodare a simbolurilor și alegoriilor : „Facerea lumii fiind creația prin excelență - spune Mircea Eliade -, cosmogonia devine modelul exemplar pentru toate soiurile de creații” (1, p. 21). Logos-ul (sau cântul, sunetul etc.) intonat de zeul sau eroul demiurg este bivalent : poruncă (Să fie !) și model (Astfel să fie !), încorporând simultan voința și gândirea creatorului (63). El nu este deci numai declanșatorul creației (micro-)Cosmosului, dar și modelul (matricea) după care creația se produce. Celor două corăbii mitice (arca lui Noe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
corespondent în natură. Ea a fost înlocuită cu o imagine mai concretă și mai naturală : un cuplu de entități sexualizate (masculin și feminin). Regulile din spațiul biologic au operat în spațiul mitologic. Caracterul bisexual (androgin) al zeului demiurg, precum și cel bivalent al acțiunilor sale (războinice și magice) îndreptate împotriva principiului Haosului determină reprezentarea zeului suprem nu printr-un unic erou/zeu, ci printr-un cuplu de principii cosmologice (feminin- masculin), un cuplu de zei (zeu-zeiță) sau de eroi (făt- fată) (86
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu simplitate în fața propozițiilor sale. Vedem încă o dată că logica noncontradicției ne aduce în față un caz de limită, singular. Ea presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările de lucruri care o compun ascultă în ultimă instanță de disjuncția exclusivă: există sau nu există, sunt reale sau iluzorii, într-un fel sau în altul. Nu poți vorbi în acest caz de alternative reale, nici de un posibil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
întâlnire ar fi doar „vocea imaterială ce pronunță enumerarea lor“, ne-locul ca atare al limbajului. Iar acesta din urmă, „etalându-se, nu deschide niciodată decât un spațiu de negândit“. Cred că aici Foucault este un pic dator unei logici bivalente. Pe de o parte, constată obișnuința noastră de a gândi doar ceea ce se supune unei ordini, „milenara noastră practică a Aceluiași și a Diferitului“. Pe de altă parte, sesizează imposibi litatea noastră de a gândi enumerarea borgesiană, dincolo de „farmecul exotic
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
34-35, 61, 106, 111, 129- 130, 163 ~ a unui lucru 15 (n. 5), 43, 45, 50-52, 65-66, 75, 84, 105, 111, 114 ~ în genere 23, 61, 65, 106, 124, 167 logică ~a noncontradicției 55, 57-62, 65-66, 76-84, 85, 152, 177 ~ bivalentă 59, 61-63, 193 ~ comună 20, 33, 46, 47, 65- 66, 89, 155, 163 ~ paraconsistentă 56 (n. 43) excedere a ~ noncontradicției (vezi „excedere“) logos 23, 55, 123 lógos apophantikós 136 (n. 133) lógos semantikós 136 (n. 133) lucru în sine 16
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de două mii de ani, au crezut probabil că erau valabile pentru totdeauna. În anii mai puțin depărtați, noi metode de măsură au distrus un număr din aceste "adevăruri", dar ele continuau să fie baza părerilor și credințelor multor oameni. Logica bivalentă după care judecă acești oameni a primit prin urmare numele de aristotelianăsimbol A - iar logica polivalentă a științei moderne a primit numele de non-aristoteliană - prescurtare non-A, simbol A! Gosseyn se afla în picioare pe un palier, la baza unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de două mii de ani, au crezut probabil că erau valabile pentru totdeauna. În anii mai puțin depărtați, noi metode de măsură au distrus un număr din aceste "adevăruri", dar ele continuau să fie baza părerilor și credințelor multor oameni. Logica bivalentă după care judecă acești oameni a primit prin urmare numele de aristotelianăsimbol A - iar logica polivalentă a științei moderne a primit numele de non-aristoteliană - prescurtare non-A, simbol A! Gosseyn se afla în picioare pe un palier, la baza unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
curând un adjuvant foarte eficient la orice alt tip de terapie folosită. Din moment ce SIDA atacă în mod direct sistemul imunitar, abordarea logică este aceea de a tonifia sistemul imunitar ca parte fundamentală a terapiei. Tonifierea sistemului imunitar presupune o abordare bivalentă: îndepărtarea din organism a reziduurilor moarte care elimină imunitatea și rezistența; ingerarea unor elemente nutritive organice care refac și întăresc sistemul imunitar. Postul este, de departe, cea mai eficientă metodă de îndepărtare a reziduurilor moarte din corp, iar sucurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mod dealiat. Sensurile sunt fluide și mereu mișcătoare. Ele nu se opresc, în blocuri de ciment, rezistente la orice experiență, ci își afirmă precaritatea, pe măsură ce coagulează, fulgurează, se supun fluxului și refluxului capricios al revelației"155. Metafora capătă aici sensuri bivalente, contradictorii sau suprapuse, pendulând între înălțare și năruire, creștere și micșorare, început și sfârșit, născut permanent din fluid, asemenea procesului fluid al refluxului sensurilor 156: "Volumul Refluxul sensurilor se fundamentează pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu și avea rostul dacă exemplele obținute nu ar fi dezvăluit simbolizarea aspectelor vitale ale experienței umane. Tot discutând chestiunea formei vizuale cu studenții și alți auditori, am început să înțeleg că acțiunea centricității și excentricității | 11Introducere reflectă nemijlocit sarcina bivalentă a ființei umane, și anume originea acțiunii în imanența generatoare a eului și interacțiunea cu alți centri asemănători din câmpul social. A încerca să găsești în viață raportul corect dintre cerințele sinelui și puterea și necesitățile entităților exterioare constituia totodată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
că este marcat explicit, fie că nu, pentru că el servește întregii compoziții ca punct central în jurul căruia își află organizarea. Din moment ce delimitarea spațială este o condiție indispensabilă în cazul unei astfel de organizări, devine necesar să discutăm aici caracterul curios, bivalent al limitelor spațiale în unele stiluri ale picturii. De îndată ce cineva desenează chiar și cea mai simplă formă pe o foaie de hârtie, golul capătă o funcție spațială distinctă; devine „fondul” în fața căruia se află forma desenată ca „figură”. Fondul este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]