466 matches
-
scorușului!) de traducere... Păcat. Ca să nu mai umblăm, comparativ, și la alte texte. La alte... catastrofe. Sigur, ele nu ar merita prea multă atenție din partea cititorilor - ceea ce nu se poate spune și despre... partea celor care publică atari pozne! - însăilările, bizareriile, trișările date drept traduceri din marii poeți ruși - Ahmatova, Fet, Bunin, Țvetaeva, Pasternak. Osteneala e bună pentru altceva, pentru cititul poeziei adevărate, nu... mutilate. De traducători amatori. De nechemați. Care, de altfel, nu sunt privați de posibilitatea de a demonstra
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
Amândouă pornesc de la premisa că în artă contează universalul, iar nu particularul. Urmează de aici toate dezvoltările cunoscute, pledoariile pentru echilibru, monumental, raționalism, geometrie, modelele antichității etc. Dar Ioanide este înglobat de autor într-o viziune barocă, înconjurându-l de bizareriile lumii sociale și asociindu-l cu deformările umanității din anturaj. Ioanide este un spirit clasic încastrat în spiritul baroc al romanului. Nicolae Balotă sesizează chiar o intersecție culturală mai complexă între clasicism, romantism și baroc în spiritul călinescian: Perfect conștient
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Elena, pe care o luase dintr-un sat basarabean. Cititorului român i-ar spune mai multe decât celui american etapele periplului prin Ucraina, Moldova, România, ocupațiile, atitudinele și vorbele personajelor întâlnite pe drum (un critic american a perceput ca „suprarealiste" bizareriile din țările tranzitate în vremuri de tranziție). Aleksandar Hemon poate fi citit acum și în limba română. Editura Polirom a editat anul acesta primul lui roman, Omul de nicăieri, apărut în 2002 și tradus pentru noi de Dan Sociu.
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
mult). Discrepanța e sfidată nonșalant, aici. Între memoria personală și însemnările sinucigașului par a nu exista, în fond, diferențe (pericol pe care Duduca Mamuca îl evită subtil: N.N. nu indica vreo sursă, iar X prelucra, deopotrivă, amintiri și notițe). Corelând bizareria cu refrenul autoironic ,vorbă să fie" și cu hazliul cântec despre falsa moarte a diavolului, ne putem întreba dacă suicidul lui Ghiță nu e un simplu artificiu de stil. Oare nu cumva, insidios, Hasdeu renunță să-i mai caricaturizeze pe
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
mai bune schimburi de replici din scenariu, dar fiind tratată mult mai bref. Drept care nu mai e contrapunct, nu o mai echilibrează dramatic pe prima, pur și simplu, una iese la rampă, cealaltă ocupă mereu planul secund. Aici intervine o bizarerie: prin "anomalia" împărtășită, cele două relații se anulează. Să ne înțelegem: nu m-aș fi așteptat în vecii vecilor la ceva scandalos în acest sens. Doar că transgresiunea putea avea ceva greutate, odată conștientizată ca atare de personaje sau măcar
Personajele sînt sentimentele by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10747_a_12072]
-
bizare. Denaturarea lor adolescentină este semnul nedesăvârșirii lui Urmuz și neaccederii sale la glosele și dezambiguizările semantice pe care le oferă practica masonică. De altfel, ritualul masonic rămâne pentru orice profan care nu are acces la glosele lui explicative o bizarerie și o scenetă absurdă. Ne-am folosit de „cazul Urmuz" și pentru a ilustra încă o dată temerea expusă în varii ocazii de regulamentele masonice, anume că apropierea de misterele oculte la o vârstă necoaptă poate duce nu doar la pervertirea
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
-și exerseze corzile vocii de piept. Poetul renunță la forma sterilă a iscusinței lexicale și adoptă „poezia suflată“, a cărei sursă e în afara lui. Poetul devine astfel receptaculul unui daimon al cărui timbru nu e din lumea aceasta, de aici bizareria seacă, fără virtuți estetice, a noilor versuri. Apogeul acestei etape stă în Noduri și semne, tom pe lîngă care criticii trec cu aerul că asistă la o stînjenitoare nereușită. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, volumul e scris în tipar atic, cu versuri
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
stilizare estetizantă, propriu fiecăruia: "atmosferă de mister, de ritualitate cvasi-magică, de butaforie și figurație de burg medieval, la Radu Stanca; orizont simbolic și comportament solemn, eroico-tragic, de inspirație antică, la Ștefan Aug. Doinaș; reflexe fruste, aproape elementare, de o anume bizarerie, în zariște de ciudățenii și simțire genuină de tip sătesc, la Ioanichie Olteanu. Ceea ce aduce nou în această ecuație Dominic Stanca este o precizare realistă a peisajului, în cadrul căruia se petrece actul liric. În ce privește tematica, Dominic Stanca iese din sfera
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
de a maltrata filosofia e s-o preschimbi în știință, cerîndu-i să respecte regulile unei cunoașteri pozitive: în loc de premise speculative, verificarea draconică a fiecărei afirmații, în loc de reverii contemplative, rigoarea unor demonstrații răspicate, și în loc de expresii vagi, strictețea unui jargon exact. Bizareria e că dorința de a face din filosofie o mathesis universalis (știință universală) pornește dintr-o iubire dezamăgită. Sunt oameni atît de fascinați de disciplina conceptelor, că nu suportă gîndul de a o ști imperfectă, și atunci vor să-i
Noema și noesis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4730_a_6055]
-
situare biografică și istorică, de Ion Druță, Aureliu Busuioc și Vladimir Beșleagă. Mărturisesc că am citit foarte greu Povestea cu cocoșul roșu, nereușind să intru în rezonanță nici cu atmosfera regională foarte specifică, nici cu umorul popular destul de chinuit în bizarerii și anecdote artificioase. Peste cincizeci de pagini lectura devine un calvar, iar romanul are 250. Încerc să înțeleg de ce-l apreciază superlativ basarabenii. În 1966, când a apărut, reprezenta, într-adevăr, o eliberare de situații tipice, de realism socialist și
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
analiză aprofundată a unei întregi zone a literaturii române, începînd sau terminînd, de pildă, cu Mateiu Caragiale, la fel cum o problemă interesantă este și cea legată de "peisajele culturale" ale Dunării (Roxana Verona, în al cărei articol apare o bizarerie - Horia Lovinescu drept autor al teoriei sincronismului). De prea multe ori însă, vîrsta eseurilor acestora e cea a sincronismului lovinescian și nu a globalizării postmoderne.
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
nici unul n-a ajuns activist de partid ori ofițer de securitate. O stranie omogenitate a domnit în rîndul adolescenților de acum patruzeci de ani, care au știut, instinctiv, să deosebească adevărul de minciună și să se comporte în consecință. Altă bizarerie: la întîlnirile din primii ani de după Revoluție, atunci cînd pasiunile politice - în fine, eliberate - distrugeau familii și prietenii de-o viață, unitatea grupului n-a suferit fisuri. Faptul că nu avusesem nici un comunist printre noi a facilitat situația; de altfel
Mica Românie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/15040_a_16365]
-
ajunge să-i cunoască de aproape apucăturile, Djuvara nu face decât să-și întărească o mai veche convingere. O scenă de neuitat se petrece în casa de la munte a familiei, unde Popovici, invitat pentru niscai daraveri sentimentale, își dă măsura bizareriei: "A doua zi după sosirea lui la Sinaia, era bolnav, sau se credea bolnav, și s-a închis în odaia lui, cea mai mare din modesta noastră locuință. În dimineața următoare, Jeanne, milostivă, bate la ușă aducând tava cu micul
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
cu pricina), când H., prietenul cu care mă găseam în librărie, mi-a făcut semn cu cotul și mi-a șoptit, cu ochii larg deschiși de uimire: „Uită-te la fata aceea: e desculță!” Sigur, New Yorkul e locul tuturor bizareriilor, și n-ar fi trebuit să ne mire nimic. Dar ceva era totuși frapant: tânăra nu părea să fie genul căreia-i plăcea să epateze. În plus, ne găseam în luna noiembrie, era o seară friguroasă și ploioasă, așa că întâmplarea
Despre decență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5054_a_6379]
-
Preocuparea mea de căpetenie a fost să nu o mint; dacă voi fi reușit sau nu, aceasta nu sunt eu în măsură să o spun. După cum se poate vedea din expozițiile mele, nu folosesc rețete în pictură. Consider că nu bizareria și excentricul trăirii unei opere, ci fluidul sufletesc este acela care îi dă valoarea. Este o condiție indispensabilă pentru ca cel care o recepționează să reacționeze.
Curierul „Ginta latină” by Călin Alupi () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2237]
-
de estet cei doi termeni ai competiției vestimentare din care victorioasă a ieșit Europa - strălucirea, fastul, exuberanța și, astăzi privite, ciudățeniile vechiului port levantin, opuse fără prea multă părtinire sobrului și mult mai lejerului costum european, cu tot comicul și bizareria stărilor intermediare generate de indecizia moldovenilor și valahilor în favoarea uneia sau alteia dintre cele două ținute. Chiar dacă nu te interesează moda în sine, cartea se citește cu plăcere. în fond, întrega schimbare de paradigmă pe care o traversază atunci spațiul
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
doar că se mișcă într-un aer eterat, abstract și cu imagini deloc reprezentabilevizual, deși vocabularul și restul recuzitei poetice sugerează pe departe un Nichita Stănescu târziu, cu geometriile, elementele anatomice și asocierile bizare, suprarealiste din Roșu Vertical. Arbitraritatea și bizareriile unor versuri precum "dulceața de afine atârnă pe zid / prinsă în câteva cuie /... aproape dincolo de pereții arterelor /până la cea mai îndepărtată oglindă", maschează la un nivel mai profund simboluri destul de complexe, agregări de sens cântărit atent, cu balanța stărilor de
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
permite să o facă, pentru a prezenta sumedenie de „lucruri văzute”, încălcînd sobrietatea povestirii neutre și distante. Prin toată această „plimbare” propusă de autor printre formele, figurile și efectele de metalepsă, aceasta se dezvăluie ca o figură a insolitului, a bizareriei, apropiată de paradox, de punerea în abis, în stare să producă un efect enigmatic și tulburător și să pună în cauză mijloacele de reprezentare. Genette o asociază, de asemenea, cu înșelătoria, prefăcătoria, cu jocul de roluri, atribuindu-i și o
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
Ion Voicu, ionvoicu Cei care credeau că au văzut tot ce se poate vedea în materie de bizarerii, vor avea un șoc în Carrefour Orhideea. Asta dacă nu cumva niște vânzători isteți nu au curățat, deja, ”fântâna din polirășină” expusă în fața raionului de articole pentru grădină. S-o fi curățat de... bani ! Unii dintre clienții magazinului au aruncat
Fabulos! Un obicei bizar, practicat în Carrefour Orhideea by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/64827_a_66152]
-
la limita umanului. Are o tovarășă de joacă șchioapă, Ninia, însoțită permanent de niște animale nenumite a căror imagine în interiorul poveștii e cu atât mai intensă, cu cât naratorul le descrie într-un mod natural, în treacăt, fără a denunța bizareria totală care se naște în ochii cititorului. La sfârșit, personajul le omoară prin neglijență, în urma șantajului erotico-marital al Niniei. Bărbatul de aproape treizeci de ani își recreează fiecare parte a lumii și mărturisește constant existența ei, în ciuda oricărei evidente absurdități
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
fiecare volum întîlnim și poezii obișnuite, dar și poezii de-o frumusețe rară... Și atunci de unde această lipsă de receptare? Răspunsul îl găsim recitind opera urmuziană. Veșnicia, ca și existența, e dominată de non-sens și populată de tot felul de bizarerii... Cu ce-o fi greșit Mihai Ursachi în fața eternității nu știu. Poate a sfidat-o printr-o atitudine arogantă, așa cum, deseori în stare euforică, la masă își sfida convivii? Era și aceasta o mască a poetului, o formă de apărare
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
de mamă. Or, paradoxul lui Dorothy, sursa necazurilor ei, este dubla ei poziționare: ca obiect al dorinței și ca mamă. Pentru a-și păstra fiul în viață, ea trebuie să se culce cu Frank, să îndure capriciile lui sexuale sadice. Bizareria e că lui Dorothy îi plac aceste practici violente, în care ea e întotdeauna partea vătămată (la propriu!): când se culcă cu Jeffrey, îi cere s-o lovească. Dorothy nu e atât o femme fatale cât o femme auto- fatale
Fetișul lui David Lynch by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12140_a_13465]
-
cărții, cînd indică patru puncte vulnerabile ale volumului: 1) romanul e rodul capriciului și al nerăbdării, fiind scris sub imperiul unor dispoziții cărora nici autorul nu le deslușește sensul; 2) romanul se vrea extravagant cu orice preț, o analectă de bizarerii cu finalitate incertă; 3) cartea e un amestec absurd de bufonerii, nerozii și gafe; 4) nici autorul nu știe prea bine ce a vrut să spună în paginile acestea. La o așa lucidă dezbrăcare în public, nu poți să nu
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
măruntaiele orașului, că oamenii vor învăța drumul, că vor coborî într-un loc unde au fost obișnuiți doar cu teatrul. Tenacitatea lui Marcel Iureș de a cumpăra pentru Teatrul Act un pian Steinway - ceva ce mi s-a părut o bizarerie multă vreme - o dată ce și-a atins scopul, pianul există și îi bucură enorm atît pe muzicieni, cît și pe ascultători, a purces la alt proiect, acesta cu muzica. Pentru care a găsit și omul potrivit: Delia Pavlovici, un pianist important
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
că e simplă impresie de-a noastră, câtă vreme ea nu trezește conștiințele decidenților unui neam. Oricum, Adrian Sângeorzan, ardelean cumpănit (o tautologie?) și bun comparatist de continente, constată diferențele între cutume și practici, observă eficiența americană, ca și micile bizarerii de acolo, fără să idealizeze ceva, și, mai ales, fără să demonizeze vreun tronson al țării natale. „Metoda“ lui favorită, în calitate de prozator, este exemplificarea, care conține, fatalmente, termenii tehnici de rigoare, dar nu abundă în asta, ci trimite direct la
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]