310 matches
-
norocul eu nu-l caut, A lumii glasuri multe și glasul tău eu n-aud... Nu vezi tu, barba-mi albă și ochii [mei].... și gură Abia urmează încă a gândului măsură. Eu nu cred în nimica și nu cred blândei gure Ce-mi minte fericirea... Te du! Te du aiure. REGELE SOMN (zîmbind) Tu spui... privește-n juru-ți... lumea-i o feerie. Te duc prin fericire și inima-ți n-o știe, Dar vezi... nu vezi tu colo... apare-un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dulce Doar un capăt nu aleg. Și ce bine ați petrece Azi, când viața vă zâmbește, Cum în vremea mea Konaki O spunea pe bătrînește: Prin puștii și munți sălbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară) Unde-n albia de stâncă Sună blândele izvoară, Acolo unde natura, Cu puterea ei măreață, Răspîndit-au pretutindeni Bucurie și viață, Unde brazii cei de fală Se înalță cu trufie, Unde zmeura și mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: "Vino, te oprește" Acolo amorul cheamă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care tocmai îl privise pe Mark. Normal că vă interesează. Dumneavoastră sunteți cartea asta. Vânătorii dau târcoale. Aici nu-i nimic imaginar. Ce-aveți de gând, să vă întindeți pe jos și să muriți? O dojană cât se poate de blândă, o mustrare bazată pe loialitate absolută. O încredere totală în el, dar pe ce baze? O oră și jumătate petrecută împreună și faptul că-i citise cărțile. Și totuși ea vedea ceva ce Sylvie nu văzuse. Femeia asta îl tulbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de mărturisirea mai tânărului lor comesean. Așa am crescut-o și am lăsat-o să se deschidă sub ochii mei ca o floare. Se înălțase, se împlinise la trup și-și depășise frica de cai. Îi dăruisem o iapă arăbească blândă... Porneam amândoi călări de la Târgoviște până la cotul Dâmboviței, la mânăstire la Nucet. Este acolo în trapeză o icoană a Maicii Domnului, zugrăvită în zid. Ne aduceau călugării greci nuci sparte prăjite în cuptor când scoteau pâinea, și miere și apă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
eu acolo? Simplu : am montat la Bacău piesa Dona Quijota sau Boxera, În care era vorba, printre altele, despre o româncă care va ajunge campioană mondială la box. Ca să vă amuzați, aflați că actrița de la Bacău era mai ...violentă, decît blînda, serafica și timida (Îi transpirau teribil mîinile!) bătăușă de lîngă mine. Oricum, e prilejul să lansez din nou panseul meu preferat, „viața imită arta”! Pe un post tv central văd, Într-o seară, un titlu de emisiune consternant : Sinucigașii României
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fusesem la un pas de a Împărtăși soarta unui axion. Însă lectura intensivă mă convinsese, fără putință de tăgadă, că În afară de sadici, scelerați, psihopați și criminali care vor să te otrăvească, specia dominantă cuprinde deopotrivă ființe cît se poate de blînde și de pline de compasiune, și că majoritatea acestora din urmă sînt femei. Aș fi putut Încerca să stabilesc contactul cu vreuna dintre ele În piață, Însă ceva de pe chipurile de acolo mă avertiza să nu cumva să fac așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
obligați să pornească într-un interminabil și chinuitor exod printre dune și întinderi bolovănoase, uneori găzduiți ca niște iubiți frați de sânge ai imohagilor, dar, de cele mai multe ori, izgoniți ca niște ciumați. Au fost ani grei, ce au înăsprit firea blândei Laila, dar, în același timp, i-au călit pe cei trei fii ai săi, Gacel, Ajamuk și Suleiman, și pe micuța Aisha, care își petrecu o bună parte din copilărie pribegind călare pe o cămilă. Tuaregii au fost un popor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
încruntă deodată, însă Pascalopol îl văzuse și-l bătu cu palma peste mână, întinzîndu-se puțin peste masă. - Nu te speria, am respectat întotdeauna drepturile tinereții.Și dumneata îmi ești simpatic, ca și Otilia. Moș Costache, fără să se supere de blânda morală a lui Pascalopol, aproba mereu cu capul și, în cele din urmă, făcu cu ochiul, misterios: - Am eu planurile mele, cu Otilia mea! G. Călinescu Otilia rugă atât pe moș Costache cât și pe Pascalopol să nu-și mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiindcă ar fi putut veni bunicuța să deschidă și ar crede că sînt mort și moare de spaimă și bietul Cano rămîne singur pe lume. „Intră, băiatule“, Îi spuse bunicuța, cu părul alb de tot și o privire atît de blînda, că el Începu s-o iubească nespus chiar În clipa cînd astupa o sticlă de coca-cola din cele mici fiindcă mai rămăsese puțin pe fund. Scutură din cap și din nou se gîndi la somnul odihnitor și profund și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de pe urma articolelor. Tata Îmi spunea: „Există o ordine a valorilor. Vei recunoaște și tu odată cu mine că, păstrîndu-te cast În pofida chemărilor trupului, chemi În ajutor valori mai Înalte decît cele a căror măsură comună e inteligența“. Scria: „Știm, cu o blîndă, dar fermă certitudine, că orice bărbat e un tabernacol viu“. În ce mă privește, știam cu o blîndă, dar fermă certitudine că frumoasele animatoare - tabernacole vii - Îmi dădeau acces la niște valori nu neapărat mai Înalte decît cele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cast În pofida chemărilor trupului, chemi În ajutor valori mai Înalte decît cele a căror măsură comună e inteligența“. Scria: „Știm, cu o blîndă, dar fermă certitudine, că orice bărbat e un tabernacol viu“. În ce mă privește, știam cu o blîndă, dar fermă certitudine că frumoasele animatoare - tabernacole vii - Îmi dădeau acces la niște valori nu neapărat mai Înalte decît cele pe care mi le oferea inteligența, dar mai Îmbucurătoare. Adevăratul tabernacol, Îmi spuneam eu, ascultînd chemările trupului - o expresie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gîndi altceva. Să nu credeți că fusese distrusă cea mai fericită dintre familii. Mama era alcoolică, imprevizibilă, manipulatoare și obsedată de propria persoană. CÎnd era trează, era În stare să fie exact genul de mamă pe care mi-l doream: blîndă, plină de căldură, iubitoare și amuzantă. Îmi amintesc cît de mult o iubeam atunci eram foarte mică, cum mă ducea la spectacole de păpuși, rîzÎnd Încîntată atunci cînd chicoteam și luîndu-mă În brațe cînd mă foiam, acoperindu-mă cu sărutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spre stradă înarmat cu o pușcă de mare calibru. Sachs ținti înspre pieptul lui și strigă: - Aruncă arma! Acesta se opri pentru un moment, după care începu să își agite arma spre polițiști. Sachs continuă, cu o voce neașteptat de blândă: - Bang, bang... Te-am împușcat! Omul cu arma se opri și începu să râdă. Apoi dădu din cap admirativ: - La naiba. Mai aveam puțin și scăpam. Trase piedica armei și o aruncă unui polițist din apropiere. Un alt suspect, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o lume paralelă cu a noastră, tot așa de bună și tot așa de iubitoare, pentru cei din jur. Întradevăr mă aflam într-o lume mult mai bună. În jur mișunau ființe extraordinar de ciudate, dar cu privirile grozav de blânde și de primitoare, mașini zburătoare nu prea mult deosebite de cele desenate în revistele S.F. și anunțate ca posibile mașini ale viitorului. Peste tot domnea cu putere un simțământ de perfectă înțelegere care mă determinase să mai întreb încă o dată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
folosit pentru construirea acestui adaos semăna cu rășina epoxidă sau cu cleiul solidificat. În anumite puncte, lumina pătrundea în această substanța câțiva centimetri, dezvăluind o structură internă extrem de complicată. În alte părți, această materie poseda o opacitate totală. Culorile erau blânde: verde pal și gri, pe alocuri cu straturi mai sumbre. Niște cavități stranii, ale căror diametru varia între cincizeci centimetri și peste zece metri, erau legate prin fire de păianjen care păreau fragile, dar în fapt se dovedeau mai rezistente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
opresc la iesle, caută cu botul acolo, știind că vor găsi brațul de iarbă. Acum, de câte ori se gândea la perioada aceea, se năștea imediat, prin asociație, imaginea unui tunel străbătut în viteză, cu suflul drămuit, o noapte îngrozitor de adâncă, de blândă, de împăcată cu sine pe care vrei s-o traversezi și orbecăi până ți se termină încrederea și speranța și devii agitat, te zbați, deschizi uși după uși și dincolo de ușă, o noapte și încă o noapte, un întuneric după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acelor vremuri de grea cumpănă pe care le-am trăit pe viu, îndurând cu vârf și îndesat ani plini de suferință. Ca și mulți alți copii din generația mea, copii ai regimului de teroare roșie instaurat de către Rusia bolșevică în blânda noastră Basarabie încă acum 59 de ani, la 28 iunie 1940; copii ai războiului fascisto comunist din anii 1941-1945; copii ai tifosului exantematic din 1946-1947; copii ai deportărilor și ai colectivizării din anii 1940, 1941 și 1949; copii dezmoșteniți din
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
cântă!... Numai eu tăcut și palid rătăcesc pe mal de ape / Și uitândumă în unde las privirea ca să-mi scape / Pe întinderi necuprinse, unde lin se oglindește / Farmecul de cer cu stele! Tremurând luna lucește / Și lăsându-și fața mândră, blânda lumilor fecioară / Apele aprinde-n valuri și în ele se coboară!... Mult mister ascunde apa în adâncul ei de unde / Când cu farmece de aur luna-ntr-însele pătrunde!...” (T. Dragoș [Mihai Horodnic], Mult mister ascunde apa..., I, 1-2, 1924, p. 4; text
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nimic din frăgezimea ei lăuntrică; în plus, ea bombăne mai toată ziua (încă de mică bombănea jucându-se cu păpușile ei de cârpă), vorbește singură și e de o încetineală uimitoare; în plus, ea e nespus de dură și de blândă în același timp. 16. Pentru Zenobia nimic nu e mărunt sau obișnuit; în privința aceasta ea seamănă cu o lupă în care lumea se redimensionează, firesc și de la sine, în tipare lente, și nu se chinuie să fie; prin ea, eclipsele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
doar ca efect al unei alte evocări, pe când acum... De data asta, în parc, o evocasem pe Zenobia (pentru mine, ele deveniseră într-un fel surori aproape gemene). Mă întrebam, fără să le despart, care din două îmi transmisese vestirea blândei și îndepărtatei morți ? Dar s-o lăsăm baltă... Deprinderile mele pohetice refuză să se supună oricărei ordini în afară de a lor, în care claritatea e o capacitate subterană, la fel de necesară și celui ce primește... De aceea, am început să mă gândesc
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mâna după hainele de lângă pat. Dând la o parte un colț al plăpumii, și-a ciulit urechile ca să se convingă de venirea surorii lui, gata să acționeze în caz de nevoie. — Takamori! Vocea lui Tomoe, pe scări, era neobișnuit de blândă în dimineața aceea. — Takamori! strigă ea din nou. — M-am sculat, dar visez cu ochii deschiși. N-am chef să risipesc vraja. — Coboară! Vreau să-ți arunci ochii pe ziarul de dimineață. A auzit-o urcând scările și într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
brusc tonul. — Ce ți-a venit să mă suni? O să mă certe șeful. Nu ni se permit convorbiri particulare în timpul serviciului. Tomoe a presupus că șeful, de care-i era lui frică, era prin apropiere. — Scuză-mă. Era neobișnuit de blândă. Voiam să te întreb dacă ne putem întâlni după program. — Mă rog... Aștepta să vadă ce voia de la el. Știa el că vrea ceva, deoarece o astfel de invitație era fără precedent. — Nu ghicești de ce? — Bănuiesc... Apoi o întrebă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
noaptea la spălător... Și-acolo am văzut scene de nedescris între fete... Și ce turniruri făceau ploșnițele pe pereți când se stingea lumina, pe sub tapetul rupt, de pe vremea naționalizării... da’ știți voi cum e să ai tot corpul plin de blânde de la ploșnițe? - Nici eu nu știu cum e cu ploșnițele, n-am luat decât păduchi în clasa întâi, de-am avut gaz turnat în cap o lună și-am urlat în gura mare că, dacă mă tund chilug, fug la Bucșoaia, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de blândă! Baba a supus bestiile. Un preot sosit în vizită de la biserica din Allahabad spunea că asta îi amintea Sfântul Francisc din Assisi, care era mereu înfățișat atât de înduioșător, înconjurat de creaturile pădurii. Comportamentul maimuțelor era o altă proclamare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]