10,418 matches
-
la orice apropiere, la orice întîmpinare nu-ți fie teamă. vom lăcrima și vom albi împreună Trecea deseori noaptea prin livada și lanul din spatele casei purtînd în dreapta o lampă cu petrol, se așeza lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor. huruitul mărfarului în spatele colinei. mereu reluate pale de vînt culcau spicele încă verzi ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
Elena Vlădăreanu cunosc în sfîrșit ticăloșia oamenilor blînzi cunosc acești oameni cu mîini umede și rotunde, gata să mîngîie pe fiecare sînt zile în care oricare dintre noi poate fi inconsecvent și meschin. hotărîrea de a nu muri de a rezista am luat-o și noi copiii mizeriei
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
ca un crin Fața să ți-o mîngîi trist cu fața Mîinile cu mîinile să-ți prind Cînd sporește-n ceruri dimineața Roua grea căzută pe pămînt Cu sărutul carnea mi-o-mblînzește Lepădat am fost și m-ai găsit Prietena mea blîndă din miresme în povestea fără de sfîrșit... Te sărut, Emil P.S. Am în mine o amărăciune seacă. Chiar așa de tare te-am supărat? Sînt normal cît poate fi un om care scrie versuri și care ține la tine. Oare e
Draga mea înamorată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11275_a_12600]
-
lumină care nici nu prea avea asupra a ce să se oprească, pătrundea printre ramurile subțiri până la pământul gol. Poate și prin acesta, spre bulbii și semințele de anii trecuți. Ulcerațiile asfaltului părea că se vindecă și ele sub soarele blând. Unul dintre acele momente ale primăverii când ai impresia că lucrurile ezită înainte de-a o lua și anul acesta de la început, parcă de teamă să nu-ți inoculeze cumva indecenta iluzie a veșniciei. Era un bătrân extrem de curat, îmbrăcat
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
iubită Pleacă spre Africa-n balon Și-acolo, într-o oază pură, C-o carabină tip Flobert Împușc-un palmier în gură, Se-ntoarce și-l mănîncă fiert În vechiul său castel cu stafii Subțiri prin aerul vîscos, Înconjurat de blînde mafii De fluturi ce îi cad în sos... 7-V-1977 Emil P.S. Am văzut articolul trimis lui Călinescu. Funambulesc! Pe anul ăsta mai trebuie încă două!
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11834_a_13159]
-
mai puțin decît atît; și era mai mult decît un loc chircit de arhivampirul Dracula din ficțiunea pe care goții au coagulat-o pentru a o apoi importa: pe zidurile orașului se disimulau silabele stirpei mele condamnate. Creșteam cu șocuri blînde și amare și mă simțeam pentru întîia dată fără de pereche. Pe cei cincisprezece ani pe care îi aveam îi însoțea, fără să-i pese, un eu cu care începeam să mă înțeleg de parcă ar fi fost al meu; aveam dreptate
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
Franjurile fluturau de la sine, bătute lin de semnificații necotrobăite echivoc, într-o neglijență tandră, aducătoare de surîsuri binevoitoare, sau de nasuri strîmbate a dispreț, sau de mîrîituri... sau... de cîte un... scuipat în plină figură a moacei mele de ucigaș blînd (unii ziceau sinucigaș!)... de killer, hm, tocmit cu clipa, cu ora, cu timpul împărțit în săptămîni, luni, ani ... și banii în mînă, dom'le, ce mai tura-vura... la mine nu se-nghit "abureli" d'astea cu lugu-lugu-tăvălugu... vino sa-ți
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
metafizice Fii atent trăiești în provincie într-un orășel ghidat după codul bunelor maniere și după rit mul în care tușesc bătrânele bigote sărută mâna doamnei proaspăt coafate salută fanfara crescătorilor de porumbei călători fii ceremonios în fața autorităților autocrate sau blânde sau amețite de somn fii atent ce cravată îți pui în ce partid te înscrii dă dovadă de patriotism înfășurat în mantie de pâslă grosime menită să te apere de agresiunea pornită din citadela viespilor controlează-ți pașii opțiunile estetice
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
poartă ochelandri, ochelari mai tandri cu lentile roz; poartă și scafandrii, prețuiți de tandrii calamari ca antri- cot sau pulpă roz. Toți amanții tandri, pastorali sau country, Céladoni, Clitandri, cu, pe ochi, văl roz, dorm, sub policandrii nopții,-ntre leandrii, blînzi cum cățelandrii cu-abdomenul roz. Venus, mai netandri-i vrea pe băiețandrii care se cred andri- sanții șansei roz; dar ei, încă tandri și cu ochelandri, greu rup din leandrii cîte-o floare roz. Pînă cînd calandrii timpului, netandri, mistuie și-atandri- sează
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
foindu-se pe scaun, se tot uita la ceas, de câte ori bătea în aer ora, ora, ora. Într-un târziu, în aur și în roșu, a apărut și Marele Pontif. Sub ropote de-aplauze, sub blitzuri, El, Benedictus, binecuvânta, cu-un blând surâs, - părea cumva rănit, în odăjdiile de forță, strâns între cardinalii roșii. Pășea pândit de sfeșnicele mari, purtând în el ceva de Noapte-naltă. Pe când, în ziua lacomă din jur se năpusteau spre el, asediindu-l, atâtea și-atâtea Iluminări
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
Emil Brumaru E între noi un cîntec vechi Ce-abia începe a se spune Cad îngerii perechi-perechi Prin blînda noastră rugăciune Și fluturii devin mai grei Cînd roua-n flori sugrumă raze Femei cu sînii mari și grei Se-apleacă-n rai peste pervaze Pîndindu-ne cum ne iubim Și-apoi la fel încearcă ele Cu șerpișori și mere din Copacii înmuiați
Cîntec pentru Absurdica (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11901_a_13226]
-
dezlegat să sară la noi. Cîinele lătra de undeva din spatele casei, l-am auzit mai tîrziu. În grajd, oile se înghesuiseră unele în altele, ca să se încălzească (mi-am zis). Nu știu de ce stăteau așa. Oare există vreun animal mai blînd decît oaia? Mieii fuseseră separați într-o îngrăditură de scînduri. Din cînd în cînd, în celălalt capăt al grajdului, un cal bătea din picior. Mirosea a bălegar de toate felurile. N-are rost să mai lungesc vorba. Trebuia să alegem
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
nu mai mănînc carne de miel. Mă aflam cu Florin, în grajdul sau șura acelui sătean - ziceți-i cum vreți. Mieii erau despărțiți de mamele lor printr-un gard improvizat din cîteva bîrne și scînduri. Există oare vreun animal mai blînd și mai încrezător în om decît oaia? Am mai întrebat o dată, ceea ce înseamnă că risc să cad în sentimentalism - care nu e altceva decît o formă disimulată de nevroză depresivă. Fata pe care prietenii români i-o găsiră lui Valerian
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
Să crezi în Dumnezeu și să te scalzi în soare.... IX. ACASĂ, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Acasă este Acolo, cald ție îți este ... Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr tremurândă Te sărută fierbinte pe inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
roade să fii nepieritor. Unde rândunica ta la cuib se-ntoarce iar Ciripindu-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară”. Acasă este ... doar acasă ... Citește mai mult Acasă esteAcolo, cald ție îți este ...Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă.Grijulie, ca un licăr tremurândăTe sărută fierbinte pe inima plăpândă.Acasă esteAcolo, unde liniștea ta este ...Unde pâinea rotundă aburindăîși plimbă în voie miresmele prin tindă.Unde, când bei răcoarea din ulcior,Pe suflet nu te-apasă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
meu în palmă! Ca tine mai sfântă, mamă, Nu-i alta-n lume, mai iubită! Ca ochii tăi cei plânși mereu, Ca gândul frământat ce- așteptă, Ca fruntea ta mai înțeleaptă În astă lume nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană, În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să îți rămâie! Dă - mi tâmpla ta de dor albită Să - i prind ghiocei pe ram! Icoană mai sfântă n-am Ca
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
sărutul meu în palmă! Ca tine mai sfântă, mamă,Nu-i alta-n lume, mai iubită! Ca ochii tăi cei plânși mereu,Ca gândul frământat ce- așteptă,Ca fruntea ta mai înțeleaptăîn astă lume nu știu eu! Nici mâini mai blânde când mângâie! Nici glas mai dulce în dojană,În lume nu mai este, mamă! Mulți ani la fel să îți rămâie!Dă - mi tâmpla ta de dor albităSă - i prind ghiocei pe ram!Icoană mai sfântă n-amCa tine, mamă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
pe furiș!...... XXXIII. DOI OCHI ALBAȘTRI, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016. DOI ochi, din câți sunt pe pământ, Ochii tăi mi-au fost aduși. Iubesc de-atunci și-ntruna cânt. OCHII tăi blânzi și supuși. Cărti de dor câte ți-am scris, Harnici, ochii tăi citesc. Iubesc ochii tăi și în vis îi regăsesc. ALBAȘTRI-s ochii tăi cuminți, Limpezi ca strălucirea stelelor. Buzele tale surâzânde, fierbinți Atât de dragi îmi sunt. Și
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
tău alungă triștii nori ce mă pândesc, Iubesc ochii tăi albaștri. Și pe tine te iubesc! Citește mai mult DOI ochi, din câți sunt pe pământ,Ochii tăi mi-au fost aduși.Iubesc de-atunci și-ntruna cânt.OCHII tăi blânzi și supuși.Cărti de dor câte ți-am scris,Harnici, ochii tăi citesc.Iubesc ochii tăi și în vis îi regăsesc.ALBAȘTRI-s ochii tăi cuminți,Limpezi ca strălucirea stelelor.Buzele tale surâzânde, fierbințiAtât de dragi îmi sunt. Și cât
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
alte zări au mas fluiere s-au frânt - tăcut-a Duhul Sfânt noaptea vieții s-a fost tras din munte moarte e din cer până-n pământ iar Poetul strânge între palme frunte ...când și vâlvele-au plecat în lumi păgâne blândului Hristos ce-I mai rămâne? NECESARA MINUNE în zadar se schimbă nopțile în zori: unde sunt ciobanii sfinți și rugători? unde-s - dârzi - voivozii - magii crăișori în această țară adâncată-n nori? vai - pitice vremuri și preascunde frunți e degeaba
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Mumele - și vâlve - deasupră-mi țes lumina de-ajung prins în gogoașă - fluture ușuratic: sunt surd și mut și sincer: ochii-mi holbează vina... ...da - aștept Învierea - aștept furtuni de raze Fulgerul Mărturiei - orânduit în fraze... sus - pe cresta muntelui stâna blând Părintelui: ieslea stă dărăpănată nu-i potică - nu-i nici vatră s-adunară brazii magi veniră și sfinții fagi: liturghia nu pornește Maica-n cerure bolește născare nu poruncește: bolește pe-aripi de vultur răutățile se scutur' bolește pe ghimpi
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
vară ți l-a-mpletit brățări. Liber să-ți zboare visul în cele patru zări O aripă de flutur ți-a desenat sub pleoape. Să poți da foc ispitei atunci când stă la pandă, Ți-a creionat pe buze doi maci, în zâmbet blând. În marea înspumată din tainicul tău gând Ascunse o gheișă de dragostea flamândă. Ca să-i zidești iubirii necontenit altare Ți-a picurat în suflet sclipiri de diamant, Arpegii cristaline întoarse din neant Și grație de nimfă scăldându-se-n izvoare
FEMEIE, SUFLET ÎNGEMĂNAT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380655_a_381984]
-
recâștigată”, spune Charles Baudelaire. Fără asemenea adulți cu suflet de copil nu ar fi existat niciodată „Amintiri din copilărie” sau „Aventurile lui Tom Sawyer”. Din acea perioadă a vieții, când totul era posibil, când orice tristețe era ștearsă de mângâierea blândă a mamei, când pur și simplu puteai visa continuu, căci viața însăși era un vis, avem doar amintiri plăcute. Așa cum spune și Octavian Paler, „copilăria și inocența sunt descoperiri târzii, când amintirile și greșelile își alungesc umbrele. Ni le apropiem
„COPILĂRIA ESTE INIMA TUTUROR VÂRSTELOR” de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380656_a_381985]
-
2198 din 06 ianuarie 2017. S-au mătuit de mult ferestrele știute Din sufletul ce-și suie dorința către cer Răsună rugi prin temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă și mister. Cheamă Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci cu tinerețe Pluteam semeți, idei în zbor de vulturi beți De-a clipelor noastre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
columbi în lut de tristețe. Citește mai mult S-au mătuit de mult ferestrele știuteDin sufletul ce-și suie dorința către cerRăsună rugi prin temple vechi pierduteTălăzuind mirosuri de smirnă și mister.Cheamă Domnu cu glas de alăută,Cu sunet blând prelins în trup de lutNe aduce tainic priveliștea știutăA unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut.Vibrând în noi atunci cu tinerețePluteam semeți, idei în zbor de vulturi bețiDe-a clipelor noastre fluidă frumusețe,Pictând pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]