303 matches
-
o dezbrac la sfârșitul zilei, fermoarul se strica, fiind condamnată să rămână pe vecie iepuraș, ea bătea din picioare, nu sunt iepuraș, sunt fetiță, buclele ei moi transpirau, până când am fost nevoită să îi tai costumașul mult iubit, firișoare de blăniță zăceau la picioarele noastre, ca membrele unui iepuraș vânat. Dar aerul acesta lipicios din jurul meu nu poate fi tăiat, întind seara hainele, iar dimineața le iau încinse, chiloții lui Udi fierb în mâinile mele, cămășile, pantalonii, îmi dau seama dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
chiar și Scarlett O’Hara l-ar fi considerat indecent. Fran clătină din cap. — OK, atunci ce zici de asta? Poate e mai pe gustul tău. Arătă spre o rochie delicată și elegantă Catherine Walker, fără urmă de volan sau blăniță. — Glacială și inabordabilă în satin de culoarea fildeșului. Perfect. Fran chicoti, deși trebui să recunoască, îi plăcea la nebunie rochia. — E greu să fii glacială și inabordabilă când ești cu burta la gură. Vocea Henriettei coborî la nivelul unei șoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nalt și spătos, cu mustața groasă, întunecoasă, dar cu privirea limpede și senină. Avea tașcă cu nasturi de alamă la șold în stânga, și ducea în cumpănă o pușcă sub cucoașele căreia, ca să nu ruginească oțelele, pusese câte-un petec de blăniță de iepure. Ia mai strigă, Vasile, cânii... zise boierul, întorcând capul spre pădurar. Vasile trase de la șold, din dreapta, cornul, îl dusela gură și slobozi trei sunete prelungi, îndreptându-l spre marginea pădurii, în urmă. Răsunetele dulci încă vibrau, când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
O clipă se opri tremurând, ca și cum ar fi fost înaintea unei prăpăstii. Apoi, încetinindu-și fuga, își făcu loc printre frunzișuri în albia apei. Cu cele două picioare de dinainte în unde, cu celelalte în iarba malului, stătu pe loc. Blănița cenușie îi lucea lin în umbră; numai capul fin, cu urechile înălțate, cu ochii mari, sta într-un sul de raze. Ascultă puțin. Apoi își plecă botul și atinse de două ori apa de lângă picioarele subțiri. Își ridicară iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spre altul de ceva tainic. Dintr-un tufiș de boz, la marginea unei grămezi de gunoaie putrezite, ieși deodată o nevăstuică. Se opri neliniștită în lumină și-i privi cu ochișori negri ca gămălii de bolduri. Era așa de albă blănița ei, încât parcă bătea într-un albăstriu dulce, ca zăpezile cele curate. - Dispăru ca o săgeată. Tinerii întoarseră capetele unul spre altul și-și zâmbiră cu prietinie. Cu începutul acesta de dragoste în suflet, porni Niță Lepădatu într-amurgul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dădu jos, trăgându-și încheieturile, boierul cel bătrân, gros și greoi, cu mustăți albe și sprâncene negre. Și sări la urmă ușurică, ajutată de brațele lui Avrămeanu, și subțirica cea balaie, cu căciuliță albă pe-o sprânceană, și c-o blăniță ca puful în jurul ochilor ș-a urechiușelor. Intrară în casă. Călugărița-i urmă plecată din șele și cuviincioasă. Oamenii stăteau în loc. Priviră întăi sania, și caii, și vizitiul cu blana-i albastră și cu căciula-i buhoasă căzăcească; pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
privindu-i cu luare-aminte. Erau rumeni la față și veseli. Cuconu Jorj se îndreptă spre supușii lui și zise zâmbind: —Iaca, stăpâna voastră, măi, oameni buni... și privea și el ca pe ceva scump ochișorii care clipeau neîntrerupt în puful blănițelor. —Dumnezeu să-i deie sănătate... răspunseră câteva glasuri. Boierul cel bătrân fuma dintr-o țigaretă de chilimbar. Privea spre oameni, parcă se gândea la altceva. Zise c-un zâmbet de milă spre domnița cea balaie: „Oh! ils sont bien sales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o împunse la fugă ca o iazmă, sărind cu pași mari prin troian. Cu dulăul la picioare, Niță Lepădatu așteptase pe stăpâni lângă șopronul vacilor. Îi văzuse îndreptându-se spre el, se descoperi de departe; dar privirea care scânteia în blănița albă lunecase numai asupra lui, trecuse în altă parte; boierii se întorseseră și Niță rămăsese la locul lui, cu căciula în mână. Faliboga venea cu pași mari spre el. Se opri rânjind: —Ei, măi Niță? ce zici?... Pune-ți, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căluț scund. Vătaful puse mâna cozoroc la ochi. —Trebuie să fie domnu primar... mormăi el și stătu în loc. Calul depăna mărunt din picioare; ajunse la curte, se opri. Din săniuță coborî un târgovăț scurt și pântecos. Era îmbrăcat c-o blăniță de berbec; de sub căciula naltă și ascuțită, dintre palele late ale gulerului, ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. Ochii mititei cercetară împrejuru-i. Care a băgat de samă la cal și la lăicere?... întrebă el c-o voce gâlgâită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
larg domnul primar, voi fi ca totdeauna al dumneavoastră... —Bine, bine... răspunse Avrămeanu privind în altă parte și încheindu-se la blană. La revedere, domnule Vâlcu, la revedere! — Cu tot respectul... vorbi ceva mai tare primarele și se ploconi spre blănița albă. Cuconița clipi numai din ochi; Avrămeanu se grăbi să se suie în sanie. Călugărița coborî iute din cerdac. Faliboga se apropie și el din partea cealaltă, vizitiul se aplecă îndărăt, și cu toții așezară blănurile și cergile. —Sandule, mai zise boierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și Traian stăteau în preajma lui pe două scăunașe. Păreau că schimbaseră câteva cuvinte și primiseră un răspuns mulțămitor de la Culi. Acuma tăceau. Femeia a pășit în vârful degetelor. S-a dus la icoane, cercetând luminița candelei. A rânduit sarica și blănița, aduse până la vatră de badea Toma. Apoi a venit mai aproape, așa ca să poată observa și ea pe fiu-său. Văzând că împiedică lumina ferestrelor, și-a schimbat îndată locul ferindu-se de laturea sobei. Avea încă într-însa putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu oplene, grămădind în juru-le blăni și provizii. Acuma debarcaseră. Și încă sunau clopotele celor doi cai de la sanie, când ei se înfățișau, ca la un tovarăș căruia îi duceau de atâta vreme grija. Ieronim Dragu purta în buzunarul de la blăniță răvașul lui badea Toma. Când au intrat în odaie stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice de la marginea patului. Era îmbrăcat în ziua aceea; își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii mici și negri ca niște mărgelușe te făceau să stai tot timpul în preajma lor și să-i privești. Zilele treceau una după alta și pe măsura ce timpul trecea șoriceii creșteau și erau tot mai năzbâtioși. Dar mirare, culoarea blăniței unui șoricel nu era la fel ca a celorlalți, ci era albă. Datorită acestui fapt nici părinții și nici frații nu se mai jucau cu șoricelul cu blănița albă, nu îl mai băgau în seamă. Stătea mai mult singur și
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
timpul trecea șoriceii creșteau și erau tot mai năzbâtioși. Dar mirare, culoarea blăniței unui șoricel nu era la fel ca a celorlalți, ci era albă. Datorită acestui fapt nici părinții și nici frații nu se mai jucau cu șoricelul cu blănița albă, nu îl mai băgau în seamă. Stătea mai mult singur și se simțea părăsit de toți. Nu mică i-a fost mirarea când a vrut să intre în casă într-o seară și a găsit ușa încuiată. Degeaba a
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
credă. Își luă inima în dinți și porni după motanul alb căci tot nu avea altceva mai bun de făcut. Când a intrat în casă a făcut cunoștință cu familia pisicească. Nu-i venea a crede că deși pisicile aveau blănița în culori cât mai variate se împăcau așa de bine. Șoricelul alb s-a integrat foarte ușor în noua familie și nui venea a crede că pisicile străine de neamul șiau deschis brațele și l-au primit cu atâta căldură
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
bărbați se aruncară după el și căzură pe covor. Femeile și fetele, împiedicate de propriile lor fuste, ajunseră și ele tot acolo, țipând cu mare plăcere. Bărboșii boieri divaniți, incomodați de greutatea anilor, a caftanelor și a calpacelor tivite cu blănițe de jder, doar se răsuceau pe călcâie la dreapta sau la stânga, urmărind fuga micuțului rebel care reușea să scape mereu. O potaie atât de simandicoasă și de îndârjită, înverșunată să-i termine pe toți cu lătratul ei. era cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de crap, sau o vânătoare prin codrii neapărat pustii... ― ...cu nimfele pădurii și un purcoi de bucate tradiționale alături, îi preluă Iancu stilul și râse cu capul dat pe spate, după care își trânti neglijent pe cap prețiosul ișlic din blăniță de samur siberian, ignorând cu totul oglinda. PAGINĂ NOUĂ 4 La palatul lui Ienăchiță Văcărescu, beteala prinsă în brazii înalți de la poarta mare și grea licărea vesel sub ninsoare. Zăpada de pe alei fusese bine bătătorită cu maiul și apoi acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
învăluitor, fără să o privească direct. Femeia ignoră întrebarea și, după ce făcu un ocol prin salonul rotund, consideră că putea să-i acorde o oarecare atenție. Proceda în stilul inspirat din joaca pisicilor, atât de apreciat la Paris, numit „atingerea blănițelor”. Era mai amuzant. Reveni, deci, cu o tresărire de surpriză. ― Oh, vous êtes encore ici? ― Oui, madame! Je m’appele... Julien. ― Très bien... Julien!... Tu as... une certaine manière... de parler, bien sûr... mais... - aici, femeia scoase o mână albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-și trezească soția, consulul Franței la București emise o părere pe cât de înciudată, pe atât de misogină: „Ah, iată-mă și colaboratorul, ba chiar subordonatul unei muieri! Madame! Cică: nu primesc nici măcar un frăncuț. Asta s-o creadă ea! Numai blănița de nurci siberiene și rochia aia nemaipomenită fac o grămadă de franci. Afurisită muiere! Credeam că ne vom înțelege bine, chiar foarte bine, și, când colo, ea cică: am toată libertatea de acțiune...” În acel moment, chiar în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
strădui eu, tot n-aș reuși să redau întreaga bucurie a acelui moment! Numai cine a salvat un ied de la moarte poate înțelege ce-au simțit copiii în acel moment. Virgil mai lăcrimă un pic, apoi își șterse ochii de blănița iedului. Îl sărută apăsat pe botișorul negru, pe urechile catifelate, îl mai strînse o dată la piept făcînd uuuuh! și, crezînd că astfel poate aduce cea mai mare dovadă de cavalerism față de Ilinca, i-l dărui ei șoptindu-i fericit: Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mese îmbelșugate era fără de sfârșit, iar apetitul lui Milou părea și el unul inepuizabil. Ostenit de atâtea oase și carne, Milou căpăta, pe acest pachebot al luxului, aspectul unui cățel sedentar și rubicond, evo când rotunjimile unui cârnat învelit în blăniță lucioasă. Și, ca de atâtea ori în trecut, Tintin era prins deja în capcana aventurilor care stăteau să se nască. În fața unui auditoriu invariabil compus din somnorosul Haddock, corpolentul Milou și afazicul Tournesol, Tintin își desfășura lecțiile sale de istorie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
a început să schelălăie. —Mamă, cred că are vreun picior rupt. Să-l duc la veterinar. —Leni, Leni, îți faci de lucru. — Uite ce mititel și frumușel este! Nu-ți pare rău de el? Într-adevăr era un cățel cu blăniță maronie, catifelată, cu ochii negri, lucitori, cu două urechiușe ridicate semănând cu un câine lup. —Mamă, parcă e un pui de lup. Nu ți se pare? — Poate a scăpat de undeva că se vede că este de rasă, nu un
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
venit cu mâna goală. Matei s-a dus să ia valiza din care a scos cadourile. —Să trăiești Matei, să fii fericit, l-a îmbrățișat Filip când a primit cadoul. —Cecilia a primit o veveriță, dintr-un material ce imita blănița animalului, care ținea între lăbuțe o cutiuță. — Ce drăguță este! a admirat-o Cecilia, bucurânduse ca un copil mic și așezând-o pe masă continuând s-o privească. L-a sărutat pe Matei, mulțumindu-i, și a luat veverița s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fiecare copil neglijat plasat spre îngrijire într-o familie. La magazinul de jucării, Cora lua o maimuțică de pluș dintr-un coș plin cu animale ... dar era atât de singură în căruciorul de cumpărături. Așa că alegea și o girafă cu blăniță ca să-i țină companie. Apoi un elefant de pluș. Un hipopotam. O bufniță. La un moment dat, erau mai multe animale în căruciorul ei decât în coș. Iar animalele rămase acolo aveau ba un ochi lipsă, ba o ureche zdrențuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să mergem, dar să-l luăm și pe Dragoș cu noi, nu-l putem lăsa singur“. Așa se face că în ziua aceea am desfăcut pachetul cu lucrurile dăruite de domnul Sima. Zenobia a găsit în el rochia și o blăniță de iepure; rochia, putredă și îngălbenită de vreme, îi venea până peste călcâie, Zenobia a îmbrăcat-o după ce a împăturit frumos și a pus pe masă plasticul acum cafeniu, dar încă trainic; blănița a refuzat-o din pricina căldurii excesive a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]