587 matches
-
scumpe, ocrotite de trecerea vremii...” Poetul și omul de radio, Valentin Marica: „Cartea aceasta, o carte care ne cuprinde cu inteligență și cu sensibilitate reverberează titlul acesta, îl amplifică, îl ilustrează . Îi căutăm sufletul scriitorului în cartea aceasta. Gestul este blagian. Blaga spunea că s-a îmbolnăvit de prea mult suflet. E multă vizibilitate în cartea aceasta, dar este un fundal tainic pe care-l descoperă o lectură atentă, o lectură exigentă, o lectură amănunțită. Mergând pe linia aceasta în lectura
O NOUĂ CARTE SEMNATĂ DE LAZĂR LĂDARIU LANSATĂ LA MITICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348779_a_350108]
-
Fântâna luminii”, 1993) și a doua volume de poeme tanka („Dar în silaba Luminii plângeam orfan și greier”, 1987; „Pasărea cu șapte aripi”, 1993). Volumul de debut „De unde începe omul” (1970) anunța un poet bântuit de neliniști existențiale și de blagienele suspinuri lăuntrice, puse toate sub semnul luminii. Ființa divizată între pământ și cer (între lut și vis, ar fi spus Arghezi) dobândește iden¬titatea în transcendent prin participare și vocația divinului. Îndoiala carteziană e doar punct de plecare și prilej
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]
-
toate volumele de mai târziu. Avem de a face, încă de acum, cu o poezie originală, care se va dovedi inconfundabilă, de o senzualitate aparte, cu lumini discrete, cu mirări și întrebări fundamentale, care ne trimit cu gândul la estetica blagiană și la cea a lui Emil Cioran, Lazăr Lădariu fiind ardelean până la ultima fibră, fapt ce nu-l împiedică însă să își împrospăteze uneori pana în seva speranței unui „ev aprins”: „doar ochii/ priveau spre Numele mare al inimii/ pe
LAZĂR LĂDARIU- SECUNDA DE PĂMÂNT , CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345468_a_346797]
-
al sacrificiului la noi, la români. Elisabeta Iosif își elogiază iubirea pe care o compară cu zarea verii, către care i s-a deschis sufletul prin ferestre de topaz. Prin chiar titlul odei "Vara iubirii", o metaforă revelatorie de sorginte blagiană, este sugerată arșița iubirii mistuitoare. Pentru sufletul feminin îndrăgostit, autoarea devine Galateea, ce-l modelează pe Pygmalion, într-o inversare de roluri, căci în fața lui Dumnezeu și a Iubirii nu trebuie să ne rușinăm de ceea ce simțim. Adrian Botez, în
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
fie lumină!” , haosul crea ordinea în întuneric iar umbrele se zvârcoleau orbite de lumină: și-un vifor nebun de lumină / făcutu-s-a-n clipă: / o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi / o sete de lume și soare ... . Versul blagian, oricare în toată creația lui, descoperă mintea firească, care aspiră la nemărginire, acuratețe, la definiții precise și limite bine conturate de viață. Mintea profanului se rupe în disperare și fuge de eternitate, unde dorințele lui lumești dispar. Poetul caută să
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
ți-o dorești, este locul unde afli odihna mulțumirii depline și permanente. Simte poetul Titi Nechita că satul este ”suportul eternității”?. Și iată ce se spune despre poezia lui Blaga ( un scurt fragment): ” atrăgându-și cititorii în zoriștea satului, poezia blagiană le restituie vârsta mitică. Îi reintroduce în ”marea poveste”. Acest lucru relevă și versurile semnate de Titi Nechita. Acesta vine și întărește expresia: ” Veșnicia s-a născut la sat”.... Satul pare să vindece ambițiile lipsite de sens, reușind să redea
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
nicio legătură cu titlurile pompoase europene de capitală europeană culturală a orașului, ce au devenit mai mult o metodă de sifonat banii publici decât de promovare și încurajare a noii mișcări poetice clujene ce oferă o excelență specifică Clujului perioadei blagiene. Așteptăm și pe alți poeți clujeni să se alăture: Adrian Bumb, Dorin Crișan, Dumitru cerna, Marius Țion sau Daniel Moșoiu. În întâlnirea istorico-literară, aș putea spune, de la Hotel Seven filosoful Constantin Barbu, care a coordonat proiectul “ Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir
ICR SAU SERVICIUL SECRET DE LITERATURĂ EXTERNĂ?ARTICOL DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369210_a_370539]
-
piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful e agreat de poetul Călătoriilor în Orient: mâlul ar fi o substanță primară din care au fost plămădiți oamenii, "fiii lutului".46 M. Eminescu păstrează sensul, blagian, de "lut de-alcătuire", încărcat de divinitate, încă nemăsurat de orologiile timpului: Pentru aș închipui careva metaforic lumea ar putea să iee o bucată de lut eternă aceeași, care prin urmare nu cunoasce timp și să-i dea cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
e mort..."38 (ms. 2287) Ai impresia că M. Eminescu scrie (direct) inscripții funerare, făcând previzibil aforismul lui Cioran. Însă, M. Eminescu nu îndreaptă radicalitatea gândirii lui ("Dumnezeu / E Mort") spre resurecția unui supraom. El dă valoare trecerii omului (sofianicului blagian, de mai apoi): pe fiecare treaptă prin care "pulberea trece" se întâmplă un eveniment (istoric, individual), un "complex al lui Ghilgameș", un cutremur care a străbătut ființa umană: În lut și-n cenușă te prefaci, o oame" (M. Costin Vieața
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
această renaștere; prin urmare, omul nu are o trăsătură de esență, așa încât un demers după regulile antropologiei filosofice nu ar fi posibil. În același spațiu al lucrului după anumite convenții ale modelului ontologiei umanului cred că se așează și "teoria" blagiană despre om ca existență întru mister și pentru revelare sau "demonstrația" lui C. Rădulescu-Motru privind identitatea de structură dintre personalitate (persoana umană ca formă energetică finală a evoluției) și lumea al cărei principiu este energia. Întreprinderea teoretică ce tematizează umanul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule lirice dintre cele mai diverse: teme antice, stil clasicizant (obsedantul mit al argonauților, titlurile latine ale unor poeme), ritmul și universul folcloric (influențe blagiene, argheziene), aluzii la poezii ori tendințe, simboluri consacrat moderne (Corbul lui Poe, simbolismul francez, T. S. Eliot). Pax autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
poète aspire pour y retrouver la pureté des origines. Blaga gardera toujours dans son âme, où que leș chemins de șa vie le mènent, l'image symbolique du village roumain, matrice culturelle incontestable de șa création : Că orice monada, sătul blagian e zăvorât ermetic, e semănător de energii, mai mult chiar, aici, prin poetizare, el devine o realitate psihică închisă, cu legile ei. [...] Vatra e steaua polara, punctul fix în care pașii poetului revin, țară care îl cheamă că un destin
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
versurile românești ale poemelor este săpata adânc amprenta personalității sale. [...] În orice caz, îl simțim în aceste tălmăciri prea mult pe Blaga și prea puțin pe autorul textului tradus. " (p. 73) " [...] tălmăcirea lui Hölderlin în grâi românesc are implicit sunet blagian. " (p. 199) (" En général, Blaga ne peut pas être un grand traducteur, parce qu'il est un trop grand poète. Partout dans șes traductions en roumain l'empreinte de șa personnalité est sillonnée profondément. [...] En tout cas, nous sentons dans
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Pourtant, Mircea Vaida reconnaît que la réussite de la traduction poétique est assurée par l'" accord intime " entre le poète traducteur et le style du poème qu'il traduit : " El izbutește în cazurile când între structura unor texte [...] și structura poeziei blagiene există un intim acord. Atunci traducerile sunt cu adevarat mișcări la nivelul structurilor poetice, fiind înstelate cu scânteia zămislirii. " (p. 74) (" Îl réussit quand entre la structure du texte à traduire [...] et la structure de la poésie de Blaga îl y
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
texte par ce graphème. " Notre traduction.) 1387 V. Idem, p. 138 : " Versul nu este deci alcătuit dintr-o propoziție, despărțita în două de semnul de pauză, ci din două propoziții, între care linia instituie o despicătura care este, în termeni blagieni, locul misterului, al minus-cunoașterii, semnul de pauză fiind de altfel unul și același cu semnul minus din matematică. Par conséquent, le vers n'est pas formé par une seule proposition, partagée en deux par le tiret, mais par deux propositions
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
D. poate fi analizat ca eșantion perfect de ratare a vocației datorită presiunilor politice. Poeziile debutului editorial (Ora 24, 1978) indicau o severitate lucidă, cultivând vocabule dure, irizații sticloase și reci („zăpezi de radium”, „lumina de meninge”), nu fără puseuri blagiene („inimile somnului”), cu dor de pământ, mirosuri fragede. Un aer de Maramureș adie uneori printre versurile, altminteri reci, artificiale. O neliniște înghețată, cu ceva tonuri de Ioan Alexandru și nostalgii expresionist-rurale: „Aș fi putut să rămân fiu nebun de arcași
DOHOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
Luceafărul”, „Steaua”, „Ramuri”, „Vatra”, „Transilvania”, „Viața românească”. În 1981 e distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul Supa de ceapă. Volumul de debut, Scrisori dintr-un câmp cu maci, anunță o poetă a exuberanței, a vitalismului, cu accente blagiene și uneori labișiene, tratate însă în cheie ironică: „Mă uit la cer și pământ / mănânc mămăligă cu ceapă, / plâng ca proasta în drum”. Poeta se desparte astfel, simultan, atât de direcția lirică reprezentată în generația anterioară de Constanța Buzea, cât
CRACIUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
adaugă ipostaze noi sub aspectul tematic și al discursului liric. B. este un tradiționalist care a știut să asimileze sugestiile celor mai importante direcții poetice contemporane. Deși marcate de ecouri din ermetismul și cromatismul barbian sau de topica și cadențele blagiene, primele culegeri de versuri arată în „cel dintâi poet moț” (Emil Giurgiuca) un peisagist elegiac, discret caligraf de reverii alpine, de nostalgii „brumate” și de feerii glaciale. Pasteluri, cântece sau balade, poemele sale sunt proiecții ale sensibilității în peisaje spiritualizate
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
contopirii, probabil catalizat de Lucian Blaga. Despre marele poet, a scris o carte situată, ca factură, între reconstituirea biografică pozitivistă, comentariul critic simpatetic și eseul „poematic-filosofic”, considerat de B. încă necesar într-un moment (1970) de redescoperire euforică a „orizonturilor blagiene”. Cartea conține interesante sugestii interpretative, însă partea cea mai rezistentă se referă la anii lugojeni ai poetului (1924-1926) și la raporturile lui cu familia Bredicenilor. Ceva din lirica lui B. pătrunde și în cele două romane istorice, cu deosebire în
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
de naționalismul ceaușist, și că diferă net de aceea doar prin recursul masiv și explicit la religiozitate și prin afirmarea poziției politice anticomuniste, promonarhice, manifestă, de pildă, într-o odă lui Mihai I. Uneori se disting accente neoexpresioniste de filiație blagiană, în viziuni ceva mai „aspre” și mai sumbre decât cele ale maestrului: „Năpraznic cădeau pietre.../ Pietre peste pietre se azvârleau.../ Pământul se trăgea spre esență/ Neîndurând biciul să lovească/ Pântecul, în care s-a zămislit pruncul.../ Pe creste iubirea lumina
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
Groșan, Vintilă Horia, Victor Eftimiu. Publicistica e bogat ilustrată. Lui N. Iorga i se reproduce un articol, Arta populară și arta istorică a românilor, Ion Hodoș face un Scurt istoric asupra presei, Victor V. Moiș încearcă să pătrundă tainele filosofiei blagiene (Lucian Blaga - Diferențialele divine). Sunt prezente și note de călătorie, texte folclorice, dar cel mai bogat și pertinent sector e acela al criticii literare, în care se exersează, cu oarecare talent, Const. Gh. Popescu. Alți cronicari literari: Octavian Ruleanu, Lucian
AFIRMAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285196_a_286525]
-
De la o vreme, apelul la divinitate devine obsesiv în expunerile lui, trădând o fatală alunecare în manie religioasă, cu imprevizibile manifestări agresive. Deriva e sesizabilă și în proza, de naive exaltări, Lacul negru, publicată în „Gândirea”. A compus, în duh blagian, și versuri, fără a dovedi cine știe ce chemare spre poezie. La Sburătorul, oricum, ele nu au trezit entuziasm, de unde râca împotriva cenaclului și a lui E. Lovinescu, pe care îl va și ataca sfidător, atrăgându-și sancțiunea maestrului. De prin 1933
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
culoarea unui pitoresc oriental. Încă din 1941 (Cartea omului singur) accentele lirice devin mai grave, confesiunea poetică transmițând o vibrație tragică, nutrită de meditația sobră, lipsită de orice fel de emfază. E poezia unui însingurat care gândește, în prelungirea viziunii blagiene, la semnificațiile unei tradiții arhaice. După plecarea în exil, lirica lui H. va revela înțelesurile unei drame existențiale profunde, versurile desenând conturul uneia dintre cele mai puternice personalități ale poeziei românești din ultima jumătate a secolului al XX-lea. De-
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
transilvăneni (Lucian Blaga, Octavian Goga, Aron Cotruș și Ștefan Aug. Doinaș). Cele patru elemente primordiale sunt identificate, toate, în poezia lui Lucian Blaga, autoarea găsind și influențe goetheene în tratarea lor în lirică și în filosofie, ceea ce confirmă coeziunea operei blagiene. La Octavian Goga, analiza se focalizează în principal pe ipostazele pe care le îmbracă lumina în scrierile acestui poet mesianic. În eseul consacrat liricii lui Aron Cotruș accentul cade numai pe două elemente, pământul și focul, iar ultima secțiune, dedicată
INDRIES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
I. cultiva o „poezie de pământ și foc” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga), în schimb, în cele care au urmat comentatorii, remarcând o personalitate „funciar expresionistă” (Mihail Iordache), depistează prelucrarea simbolurilor rilkeene (leul, piatra, trandafirul, macul, iarba, copacul), dar și amprenta viziunii filosofice blagiene. Metaforele, surprinzătoare prin ineditul lor („cu un minut mai albă, mai iarnă decât mine/ Tu, seara plângi cărunt, îmbătrânind potopul” - Povestea), alăturate sensibilității, dar și încărcăturii ideatice, reușesc să contureze un univers liric recognoscibil la nivelul fiecărui volum. I. a
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]