269 matches
-
propria existență, propriile experiențe purificatoare. Mi-am ales Lacul Ciric drept primă gazdă pentru picioarele obosite de obligatoria încătușare a ciorapilor, a încălțămintei și a asfaltului citadin. În plus, trebuia să scap și de încărcătura negativă acumulată din gropile discret blagoslovite cu vorbe de ocară cu puțină vreme în urmă. Apa m-a întâmpinat cu... răceală dar, pe măsură ce mă purificam, devenea tot mai blândă și ocrotitoare pentru oasele și carnea picioarelor abandonate curățirii. Mi s-a alăturat și un mic Ganeshuț
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Un milion și jumătate de victime la un popor de optsprezece milioane, cîți eram cînd a început războiul. Teroarea familiilor, campaniile de naționalizare, de colectivizare, de cooperativizare și uriașa armată mistică a agenților și a informatorilor cu care ne-au blagoslovit furnizorii noștri de teroare și spaimă. Umbla Europa aceasta în vîrful picioarelor ca nu cumva să supere ursul căruia din zece în zece ani îi mai oferă pe tavă cîte o țară de sfîșiat". Majoritatea celor din lotul Marii Finanțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nedeosebind prea bine, atunci, o posibilă scară de valori a „autorității de hârtie” sau livrești și apoi, autoritatea tout court - Autoritatea! -, acea calitate cu care nu numai unii adulții din jurul meu, dar și unii dintre colegii de vârsta mea păreau blagosloviți de natură, prin naștere. Calitate ce le conferea un ascendent incontestabil, care, uneori, prin hipersensibilitatea mea și reflexul meu spre „fantasmagorie”, lua forme sacre aproape. Azi Îmi dau cont că la unii colegi care-mi impuneau era pur și simplu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
locurile celor morți. S-au înfățișat la Sibiu, la Șaguna, care i-a primit. După șase săptămâni s-apropia iarna și caii cu care veniseră nu mai aveau nutreț. Stau și se sfătuiesc să se ducă la mitropolit, ca să-i blagoslovească preoți. Cam cu îndoială vin. Măria ta, am venit să facem rugare ca să ne binecuvintezi preoți. Dar de câtă vreme sunteți aici? De șase săptămâni. La carte! Ei șovăie: Măria ta, noi nu cerem asta atâta pentru noi, cât din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Grigore Ureche va relua ideea, scriind că după biruința de la Vaslui: “ieșindu-i înainte mitropolitul și cu toți preoții, aducând Sfânta Evanghelie și cinstita cruce în mâinile sale ca înaintea unui împăratu și biruitoriu de limbi păgâne, de l-au blagoslovitu.” În 1473, Ștefan dăruia mânăstirii de la Humor un Tetraevanghel, în care domnul este înfățișat într-o miniatură, stând în genunchi la picioarele Maicii Domnului. La sfârșitul manuscrisului, se arată că donatorul a fost “Binecinstitorul și de Dumnezeu iubitorul împărat, Io
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Tot apotropaică este și înzestrarea calului, a cărui menire principală este cea de „operator al trecerii de la un nivel la altul al existenței” mai ales că „poporul crede despre cal că cu caii nu te cuprinde nici un lucru rău, fiind blagosloviți de Ilie; cu calul poți merge și în rai și în iad, că te scoate și de aici și de acolo”. Metaforă a iuțimii și autorității animaliere, sintagma „puiu leului” circumscrie, în același timp, calul la cultul solar. Animalul mitic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ziceau ele. Din informațiunile ce aveau, trebuia să fim luate după ordin de la Berlin, unde erau furioși ca familia Brătianu să circule în libertate și să poată spiona. Se mirară de liniștea mea. Didina îmi făcu cruce pe piept, mă blagoslovi și mă asigură de simțimintele ei, mărturisind că până acum ura de Brătieni o îndepărtase de mine. Îi povestii mamei această vizită ca să o mai înveselesc. Dânsa era într-o stare grozavă, nu mai avea nici un resort, se văita și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bronz al Curiaților și printre straturile de flori de soi, Canna indica, scurmă, ziua nămiaza mare și În plină libertate bucolică, găinile și curcile megieșilor; sau când, În blocul cu confort modern din strada Jules Michelet 15, mă trezesc și blagoslovesc, În fiecare dimineață, cântatul cocoșilor și guițatul purceilor din fosta ogradă boierească a vecinului care și-a tăiat deunăzi, sub ferestrele mele, porcul cel gras; astăzi, În sfârșit, când sorocul dragostelor și al prietenilor e ca și Împlinit, scriitorul acestor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe doi din colaboratorii noștri la câte un scaun ministerial). „Preocupați“ - vorba vine! Să le zicem mai nimerit: interesați, fără nici o vocație, după o carieră oarecare, după o căpătuială În viața lor amărâtă cu neveste prea devreme pe cap și blagosloviți cu copii. Așa au sfârșit mai toți, fără merite deo sebite și fără urme. școala profesorului și filozofului C. Rădulescu-Motru Încă n-a dat vreo figură filozofică remarcabilă. Asta din vina lui, cât și a celorlalți. Mediocritatea [școlii] s-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să fii prea entuziast: strică sănătății“, spunea Richard Wagner unei frumoase Între frumoase a timpului său, Judith Gautier. DAR SĂ ADUCI TOTUȘI PRINOSUL GRATITUDINILOR TALE preaplecate către divinitățile Amorului dacă cumva ai fost, măcar o dată și pentru mai multă vreme, blagoslovit cu dragostea dez in teresată a femeilor. Ea este, cu adevărat, aceea ce s-a numit un dar al zeilor. Dar mai există, oare, În această epocă de tuci de fier și de oțel, amorul cel pur și dezinteresat?... Fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
împărtășea modul de viață al oamenilor de-acolo. Fiind un soi de bătrân al satului ce le împrumuta locuitorilor autoritatea Sa pentru a putea lăuda ori pedepsi cu conștiința împăcată. Pentru minciună, furt, invidie, infidelitate conjugală, acest Dumnezeu sătesc te blagoslovea cu pietre la rinichi, astmă, hernii, glaucomuri, apoplexii sau cancer. Deoarece Cheia cerului spânzura în camera de trecere, neatenția era riscantă nu numai în prezența altora, ci chiar și când eram singură acasă. „Nu te mai uita atât de des
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a fost fumatul. Am fumat cu pasiune cincizeci și cinci de ani. Și nu m-am lăsat eu de fumat, ci s-a lăsat fumatul de mine. S-a plictisit de mine și mi-a dat cu tifla. M-a blagoslovit cu un astm. Le invidiez pe femeile care și-au trăit viața. Dac-ar fi s-o iau de la început - convențională utopie - , poate că mi-aș trăi și eu propriile aventuri și excese, nu numai pe cele ale altora, dintr-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
revină din sperietură, privind dezolat la risipa ce făcuse. Râul, neștiutor a luat frumos cu el și a dus mai departe, tot ceea ce Dumnezeu pierduse din sacul Său burdușit de daruri. Iar satul acela pe care intenționa Sfântul să-l blagoslovească cu ospeția Sa, nesperată de muritori, nu era altul decât Cârțișoara noastră. Și cum se întâmpla ca totul să se petreacă tocmai într-o frumoasă zi de vară, în care mai toată suflarea satului se afla în luncă, copiii la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
țăranii se vor răcori și vor uita pe ceilalți boieri și arendași care nu-s jidani, dar Îi exploatează la fel, dacă nu și mai rău [...]. Urmărește toată presa ! Pretutindeni, mai În surdină, mai pe față, sunt justificate, aprobate, chiar blagoslovite sălbăticiile țăranilor răzvrătiți, cu scuza subînțeleasă «Jos jidanii !»” <endnote id="(209, p. 212)"/>. Sau : „Jidanii [arendași] sunt vinovați că ciocoii exploatează pe țărani ! Știi, la noi totdeauna jidanii sunt pricina tuturor relelor” (Răscoala, 1932). Asistăm, În aceste cazuri, la un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
legendă similară ca structură, dar cu semn opus. Pentru că „jidanii lui Iuda” voiau să-l ucidă pe Isus, Fecioara Maria și-a ascuns pruncul Într-o cocină. Pentru că „porcii l-au Încălzit și l- au hrănit”, Isus i-a binecuvântat : „Blagoslovită să fie carnea de pe dânșii și să se Îndulcească oamenii cu ea !”. Acest final conferă o motivare creștină unui arhaic ritual precreștin, de sacrificare a porcului În preajma solstițiului de iarnă : „De atunci se taie porcii de Crăciun” <endnote id="(259
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
respectiv, cu nașterea lui). În prima legendă (o perspectivă creștină atribuită evreilor), porcul iese „pângărit” din această asociere, de unde rezultă interdicția rituală pentru evrei de a-i consuma carnea. În a doua legendă (o perspectivă creștină atribuită creștinilor), porcul iese „blagoslovit”, de unde rezultă obligația rituală pentru creștini de a consuma carnea acestui animal. În fine, În cele două tipuri de legende, asocierea porcului cu Isus impune un paralelism esențial : evreii Îi urăsc pe amândoi, În timp ce creștinii Îi iubesc pe amândoi. „Antropologii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
surorilor și fraților mai mari, așa încât în anul următor a fost primit la grădiniță și în cei doi ani cât a frecventat-o, a fost socotit printre cei mai destoinici. Este știut că în gospodăriile țărănești, mai cu seamă cele blagoslovite cu mulți copii, pe măsură ce aceștia creșteau și înțelegeau de vorbă, primeau din partea părinților unele mici treburi gospodărești, pe măsura puterilor și priceperii lor; ori trebuiau să păzească cârdurile de boboci de gâscă, ori să aibă grijă de câțiva miei ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
note mari. La normală, cea mai mică notă de promovare era șase, iar noi am început o prost de tot! Note de 2 și 3 umplu catalogul nostru de începători. Chiar din prima săptămână, abia coborât din căruța tatei, sunt blagoslovit cu un 2 la franceză și un 3 la matematică. Scurt și cuprinzător! Profesoara de franceză îmi cere să-i răspund în limba lui Voltaire, iar cel de matematică să calculez ceva, în alt mod decât învățasem până acum. Ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ultima teză adusă și anume la teza mea. Cu același glas tare și cald, profesorul se adresează clasei în general... „Și acum, domnilor, cea mai bună teză este a lui Mănăstirică Alex”! Să auzi și să nu crezi! Să fii blagoslovit cu nota 10 și să fii dezmierdat, acest lucru nu l-am crezut posibil, dar a fost un fapt real care mi-a înaripat și mai mult speranțele. Apoi alte și alte teze cu note mari și chiar foarte mari
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de materiale și a muncit intens cu meșterii batalionului, dar până să se sfințească biserica în august-septembrie a fost nevoie de multe biserici, cruci, dumnezei și numele tuturor sfinților din calendarul creștin! Nu știu cum o fi primit Dumnezeu un asemenea dar blagoslovit cu atâtea înjurături... Îmi reamintesc de o întâlnire cu un căpitan german în noiembrie 1942. Rușii porniseră ofensiva la 19 noiembrie 1942 care a dus la capitularea trupelor germano-române de la Stalingrad. Acel căpitan fusese un timp profesor la Liceul militar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi-a fost coleg de celulă la arestul din perioada cătăniei de la Botoșani. Luat la ochi de mai demult de "Maiorul Caltaboș", a dispărut din cazarmă la o sindrofie sâmbătă și s-a întors luni, motiv pentru care a fost blagoslovit cu 7 zile de arest. Într-o dimineață când maturam amândoi prin curtea cazărmii, plutonierul care ne supraveghea ni se adresează pedagogic: Vedeți unde ați ajuns, la mătură, domnilor "elevi", dacă nu ascultați de "domnii superiori"". Tovarășul meu de suferință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care-mi mai dă ceva "directive" legate de cadouri, provizii... Era o voce de bariton, care mă întreabă : Casa Macovei? Da. Casa Macovei. Sunteți tovarășul Macovei? Da! Să mă pupați în... Era "organu' " de la "Ochiul și timpanul", pe care îl blagoslovisem cu "invitații intime" timp de mai multe luni și care acum , de sărbători, căuta să se revanșeze, chiar cu riscul deconspirării. Cum am avut de când mă știu un sănătos simț al umorului, după încheierea amabilei convorbiri, am râs ca prostul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
spăimântat. Da!... Cel ce-a văzut ielele" n-are leac nici cu buruieni, nici cu leacuri, nici cu farmece. E pierdut!... Cu siguranță c-am văzut și eu niscaiva iele, mormăie Ștefan zâmbind în mustață. Păzește-mă, Doamne, de iele! Blagoslovește-mă numai cu zâne... Alerg, alerg desculță prin rouă și culeg, culeg flori, fel de fel... Și, tot culegând, ajung la lacul cu nuferi din mijlocul pădurii. Era cald, cosașii țârâiau, apa clipocea, mă chema... Arunc tot de pe mine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug din calea ei. Stambulul e pustiu. Sultanul și Înalta Poartă au fugit în munți. Împărat au calic ciuma nu alege. De când îi "blagoslovesc" eu... M-a ascultat Sfântu', se mândrește Preafericitul. L-a ajuns blestemele noastre, precizează Duma. Ștefan se lasă încet, în iarbă, alături. Se culcă pe spate. Respiră adânc aroma ierburilor încinse în soare. Un coșaș îi țârâie la ureche. Bate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și țepușe bine ascuțite. Vă închipuiți bulucbășie?!... O grozăvenie! Altă "năzdrăvănie"! Năstrușnică! Diavolească! Ștefan râde, închipuindu-și "bulucbășia". Da' stați! Stați! "Că nu dau turșii!" V-am chemat să mai punem țara la cale; avem multe de dezlegat. Ne-o blagoslovit Dumnezeu drăguțu' cu răgazul aista. Să nu ne culcăm pe-o ureche, ci, cu mai multă tărie, să înfiripăm oastea, cetățile, ca să-i primim cu tot "ighemoniconul" cuvenit unor așa oaspeți de samă; să nu facem de râs mult lăudata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]