897 matches
-
fixă pentru o clipă punctul arătat, iar apoi Își feri brusc privirea. Expresia lui, Înainte vreme impasibilă, apărea acum tulburată. - Ei bine? Îl Îndemnă Dante, deranjat de acea șovăială. Tânărul continua să nu răspundă, cu privirea din ce În ce mai supărată. - E o blasfemie. O insultă adusă lui Alah cel puternic și milostiv, murmură el În cele din urmă. De ce vreți să reînnoiesc această jignire, traducând-o În limba necredincioșilor? Dante tresări la zisele acelui păgân. Dar se abținu: pe chipul tânărului se deslușeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mângâia bărbia, reflectând. Parcă voia să Își lungească maxilarul inferior, atât de mult trăgea de el. Căzut pe gânduri, Își trecu un deget peste caracterele gravate, străbătându-le Încă o dată volutele. „Alah e mare, dar al-Jazari e și mai mare.” Blasfemie. Trufie oarbă. Și cei mai buni Îi cădeau victime, câteodată. - Când a murit? - Pe la jumătatea secolului. Cu puțin Înainte de Împăratul Frederic. Dante observă din nou mecanismul. Deci, dacă era cu adevărat lucrarea lui, așa cum totul lăsa să se Înțeleagă, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se Întoarse, uitându-se după tânărul sarazin. Amid Îngenunchease pe un covoraș și se ruga cu fața la perete. Dante se apropie, Întinzându-i instrumentul. - Dar aici ce scrie? Sclavul șovăi, ca și când s-ar fi temut să nu fie expus unei noi blasfemii. Apoi, după o privire rapidă, păru să capete curaj. - E o dedicație. „Celui ce măsoară stelele”. Un dar al sultanului către șeful astrologilor din Damasc. Poetul și mecanicul se priviră, așteptând ca tânărul să continue. Dar nu mai era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care, probabil, se ascundea În cap, pentru a realiza o mișcare atât de lină și de asemănătoare cu cea omenească. Dacă, Într-adevăr, al-Jazari realizase această minunăție, atunci faima sa era pe drept cuvânt meritată, ca și condamnarea sa pentru blasfemie. Dar era ceva nou În statuie, observă el cu o tresărire. Ceva cu adevărat de necrezut. Linia suavă a sânului vibra, ca și când niște foale nevăzute apăsau sub coastele ascunse, ridicând pieptul. Fecioara părea cu adevărat să respire anevoie, creând senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atât de căutată pentru paradisul lui? O cupă imensă de aur, aceeași cu a sacrificiului lui Frederic, dar vastă cât o mie de ceruri, unde sufletele fericiților ar fi Înotat, scăldându-se Într-o eternă purificare? Îndepărtă cupa, Îngrozit de blasfemie, așezând-o brusc pe masă. Atunci, un sunet metalic curmă tăcerea. O privi cu luare-aminte. Lumina lumânării Îi decupa clar conturul. Meandrele și curbele de pe piciorul pocalului, cu traseul lor simetric, desenau pe fundal conturul a două chipuri omenești opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe Loredana în Cordelia, fără nici o dificultate. Pe Loredana, care gătea atât de bine. Apoi, Titus mersese la direcțiune cu proiectul făcut: echipă, distribuție, muzică, scenografie, costume, mișcare scenică. Eu nu voi schimba un cuvânt din Shakespeare, ar fi o blasfemie! Își expusese punctul de vedere în fața directoarei, o foarte bună manageră, Teatrul „Cișmeaua Roșie”, condus de ea, avea mare succes și la public, și la critică, directoare care, din nefericire, avea toată încrederea în posibilitățile acestui regizor... Îmi ajung patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor, a observat Amory. Materialismul lui, o mantie mereu prea străvezie, fusese sfâșiat În bucăți de blasfemia lui Eleanor. Ea o știa și pe el Îl enerva că ea știa. - Și, ca majoritatea intelectualilor cărora nu le convine credința, a continuat el rece, ca Napoleon sau Oscar Wilde sau alții de teapa ta și a lor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
capul aproape invizibil, din cauza acoperământului și a ochelarilor imenși. - Și asta înseamnă... asta înseamnă că tu ești diavolul? se îngrozi nea Ovidiu de rezultatul silogismului pe care îl făcuse. Zâmbind, Maica aprobă din nou, cu toată bunătatea gesturilor ei bătrâne. - Blasfemie! strigă Horațiu. E o blasfemie, nu-i așa? Așa era, aprobă capul strălucitor. - Ba nu e! A zis că da! Ea a zis că da. Ea a zis, nu eu! Piei, Satană! Maica se ridică obosită, făcu o cruce mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și a ochelarilor imenși. - Și asta înseamnă... asta înseamnă că tu ești diavolul? se îngrozi nea Ovidiu de rezultatul silogismului pe care îl făcuse. Zâmbind, Maica aprobă din nou, cu toată bunătatea gesturilor ei bătrâne. - Blasfemie! strigă Horațiu. E o blasfemie, nu-i așa? Așa era, aprobă capul strălucitor. - Ba nu e! A zis că da! Ea a zis că da. Ea a zis, nu eu! Piei, Satană! Maica se ridică obosită, făcu o cruce mare înspre ei, își luă scăunelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vorbit extrem de elogios despre spectacolul nostru, spunând cât e de tineresc față de vechitura lui Marceau. M-au durut teribil cronicile. Evident că mă bucura faptul că apreciau tinerețea Mantalei mele, dar să-l înjuri pe Marceau, asta era chiar o blasfemie. Mantaua este un examen pe care îl treci sau nu, așa că dacă ai avut curajul să te apuci de un astfel de text, înseamnă că ești suficient de bun sau de nebun să și izbutești, iar asta, desigur, nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o fâșie subțire de păr blond, nasul ca de câine și un zâmbet batjocoritor aproape ca de maniac. Avea o expresie cinică a feței, care îi reflecta firea. În conversația de zi cu zi a lui Becker era mai multă blasfemie împotriva frumuseții divine a vieții decât ai fi găsit în mijlocul unei haite de hiene flămânde. Gândindu-ne că era încă prea devreme pentru afacerea cu masajul, am hotărât să încercăm mai întâi la departamentul cu materiale deocheate, așa că de la Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Biblia precizează că nimeni nu putea să stea împotriva înțelepciunii și a Duhului cu care vorbea el. Și atunci răutatea care le întunecase mințile, i-a făcut să aducă martori mincinoși care să-l acuze pe arhidiacon de hulă și blasfemie, care se pedepseau cu moartea. Datorită acestor acuzații care nu puteau fi dovedite, a fost condamnat la moarte prin lapidare pentru așa zisa hulă împotriva lui Dumnezeu, a lui Moise și a templului. Sfântul ține o cuvântare riguroasă și acuzatoare
SF. ŞTEFAN, ARHIDIACONUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363866_a_365195]
-
te miri ce monumente funerare rabatate fulger la pământ, de buldozere, de ifroane și de caterpilare, și îngropate în marea grabă a finalului de secol, în fundație. Într-un cuvânt, unii dintre cetățenii orășelului nostru erau convinși că e o blasfemie să amenajezi un magazin, oricare ar fi el, pe osemintele stră - stră - strămoșilor lor. Poate că de aceea așa i-a și rămas supermarketului numele: La cimitir. Nimeni nu zice : Mergem la Kaufland, așa cum se cheamă de adevăratelea supermarketul. Toată lumea
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
taină, prezicându-i o apariție furtunoasă. Și așa a și fost. Romanul avea sa-i aducă amărăciunea unui conflict deschis cu António de Sousa Lara, pe atunci secretar de stat la Ministerul Culturii, și care considera cartea lui Saramago o „blasfemie”, o insultă de neiertat la adresa unui popor în majoritate catolic. Această lectură mi-a dezvăluit a doua fațetă aspră a omului, în acea seară de pomină: radicalismul său antireligios, manifestat printr-o înțelegere exclusiv „realistă” a Noului Testament. Aș împrumuta
VIAŢA ŞI OPINIILE LUI JOSÉ SARAMAGO de DAN CARAGEA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364263_a_365592]
-
undeva în spatele timpului. Gestul final, de anulare a vieții, nu face decât să confirme o stare de fapt. Stare ce se lăfăiește, bine mersi, în conștiința sa. Este momentul când sufletul ar putea împiedica sacrilegiul împotriva divinității personale (iertați-mi blasfemia involuntară!), sufletul, adică Dumnezeu, sau mă rog, acea infimă parte de absolut ce se află exilată în fiecare dintre noi. O persoană poate (!?) renunța la viitorul ei. Un popor însă nu poate renunța la viitorul, la destinul său! NICI PRIN
A ÎNCEPUT SINUCIDEREA ROMÂNIEI (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363252_a_364581]
-
va răspândi și Hoții devin conducători - - - FEMEILE nu vor mai pune preț pe propria virtute (vă rog seriozitate) - In piețe, se va vinde mâncare gata preparată (Ce timpuri !) - Limbile vorbite vor deveni triviale (oare existau raperi ?) - Vor apărea organizații criminale, blasfemia va convețui cu fanatismul - Se va practica pe scară largă uciderea FĂTULUI în pântecul mamei -- Părinții NU se vor înțelege cu copii lor - Ne oprim aici. Evident aceste simptome/semne parcă vorbesc de -la-sine. Nu numai că ni se par
CAND VA VENI ..... APOCALIPSA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368349_a_369678]
-
o ordonanță de urgență Ponta, ci mai ales statuia Traian și Lupoaica de pe treptele Muzeului Național de Istorie, care, e drept, ar fi o mare ușurare pentru bucureștenii ce au spus despre ea, citez: penibilă, ridicolă, kitsch, oribilă, grotescă, mizerabilă, blasfemie. Ce caută aici cotropitorul și jefuitorul Daciei, unde sunt statuile lui Burebista și Decebal apărătorii acestui neam? Acesta este Calea Victoriei despre care primarul capitalei, tovarășul doctor Oprescu, a spus ca va fi un traseu cultural, dar, cu această statuie a
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
cu fir din flori de câmp, din roșul trandafir ce zilei mele i-a dăruit dulceață. O iarnă-mi pare în alb învăluită, viața ce-a trăit în puritate un suflet ca de înger fără de păcate de n-ar fi blasfemie aș jura, să știi, că îngerii n-au aripi ci sunt ființe vii și viața-i veșnicia mult râvnită. 16. Amor aprins ... Când tainic gura ta cobori pe pleoape parfumul pielii tale înflorește și carnea mea pe loc o amețește
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
sinceritatea inimii unei austerități strict corporale: „Părinții Sfintei Memorii au desemnat eforturile corporale ca fiind calea și fundamentul ascultării. Dar eu desemnez supunerea și spiritul de dreptate al inimii (XXV) pentru dobândirea harurilor (XXII), pentru lupta contra lăcomiei (XIV), contra blasfemiei (XXIII)”. Într-o epocă în care spiritualitatea monastică ar fi putut deveni un cod de formule (de rețete și de prescripții sterile), Sfântul Ioan amintește în permanență de datoria de a discerne și de a raporta toate la starea inimii
PARINTELE DUMITRU MEGHESAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367332_a_368661]
-
suferințele lor, ei sunt înconjurați de îngerii care le aș �teapta triumful reprezentând înfrângerea puterilor demonice. într-o atare ambianță, Sfinții martiri de la Lyon au îndurat chinuri mai presus de ori �ce istorisire, satana dorind mult ca ei sa rostească blasfemii și să se lepede de Iisus Hristos. Pentru aceasta, spune Sfântul Grigorie de Nazianz, "jertfa lor nu este inferioară ca valoare luptelor lui Daniel, care a fost aruncat ca mâncare înaintea leilor, dar care a înfrânt animalele prin întinderea mâi
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
doar că potrivit acestei opinii urmează că sunt eretici toti sfinții, nu numai câți îi îndeamnă pe credincioși la dumnezeiasca împărtășire, ci și câți primesc cuvintele lor; precum și toți preoții câți liturghisesc și se împărtășesc în fiecare zi - vai ce blasfemie! - și mai ales sfantul Apollo care era renumit în sfințenie și avea cinci mii de ucenici sub ascultarea lui; despre acesta Sfântul Ieronim scrie că s-a dus și 1-a găsit că "după ce am făcut rugăciune, spălandu-ne picioarele și
DESPRE IMPARTASANIE IN CONCEPTIA SFANTULUI NICODIM... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366931_a_368260]
-
Acasa > Orizont > Portret > CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN Autor: Gabriela Petcu Publicat în: Ediția nr. 51 din 20 februarie 2011 Toate Articolele Autorului „Nu există drum; cărare se face mergând!” (Ion Plebeu) (Ion Plebeu) Ne-am obișnuit deja ca Bucovina noastră dragă, să
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
de a continua episodic, un « tête-à-tête» filozofic, cu morală. Și cine știe? poate într-o zi, toate acestea vor fi de folos în desăvârșirea unui fragment de viață dedicat artei de a fi artist. Referință Bibliografică: Calatoria de la sacrificiu spre blasfemie si retur, cu Florinel-Constantin Andrisan / Gabriela Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 51, Anul I, 20 februarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gabriela Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
nepăsare, Măreț copac, din mladă, am ridicat prin trudă. Se frânge rădăcina sub patima zăludă.” (se frânge rădăcina) Aducând față în față figuri biblice, autorul îl compară pe Will cu însăși lepădarea și luminarea lui Petre de Isus. „Când ura, blasfemia, devin obișnuință Ce rege-a fost vreodată atât de iertător Să își jertfească Fiul, iubirii de popor?” (o viață-n dar) Și iată cum în scena trei, o pereche stă spate-n spate. Haine de femeie lipite de haine bărbătești
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
vrea să colaborăm, și a acceptat. I-am preluat un comentariu și l-am inserat în editorialul meu din „Cuvântul liber” - „România «tricourilor curate»”. Mi-a trimis apoi un grupaj de 60 aforisme și cugetări de tip bengalez, pe care ... - blasfemie! - le-am „europenizat”, așezându-le într-o formă cât mai apropiată percepției noastre de cetățeni ai atât de blazatului și conservatorului bătrân continent, și..., mai de bunăvoie, mai din politețe, Mirco a acceptat să debuteze editorial... pe mâna mea! Sper
PREDOSLOVIE, ADICĂ..., ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368576_a_369905]