367 matches
-
Nu era nici cu zece ani mai în vârstă decât acești tineri, mulți foști elevi ai săi, roind în jurul tumbelor sale, elevi studenți ingineri medici, rotind discuri reviste magnetofoane paradoxuri sticle pipe, în mijlocul cărora trăsnitul Tolea îndeplinea rolul de măscărici blazat și șic, în stridențele sale poliglote. Până și rusa, pe care o preda la liceu, limba opresivă și antipatizată, devenise, în rictusul măștii sale cabotine, o provocare, o bizarerie nostimă. Nu fusese timp decât pentru câteva întâlniri tăcute, presimțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
confirmă unele pe altele, deci sunt adevărate. Nu vă Încredeți În originalitate”. „De acord”, zise Belbo, „dar trebuie totuși să știm ce e evident și ce nu e. Ne trebuie un consilier”. „De ce gen?” „Nu știu. Trebuie să fie mai blazat decât un diabolic, dar trebuie să cunoască lumea lor. Și apoi, trebuie să ne spună pe ce să punem bază pentru «Hermetica». Un specialist serios În hermetismul renascentist”. „Ei, bravo”, Îi zise Diotallevi, „și pe urmă, imediat ce-i pui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu tupeu, pe direcția Bossului. Nae scoate fără o vorbă, din buzunarul de la piept al cămășii, o cheie lunguiață ciudată, aerodinamică (puțiformă, remarcase Avocatul!) și o leagănă șiret, pe deget, lățindu-și peste poate rânjetul lui ostentativ-concupiscent, de Don Juan blazat. Cuuum...!?! Ceee...!?! Încă n-ai aruncat drăcia aia...??! Ești diliu la cap...!!? Ești prost...!?! Ești sonat...?!? Ptiu...! Cabotinule! Vrei la bulău...?!? sar pe el împreună, Poetul și cu Fratele. Desigur, povestea cheii, în sine, este una cât se poate de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bancă. Ascund repede tot ce pot și strig la rîndul meu : „Imediat, o clipă !”. Dar nu apuc să termin și ușa se dă de perete, iar în cadrul ei apar cele două englezoaice din camera de alături, însoțite de un polițist blazat și de recepționer. „Fumează !” - mă arată una dintre englezoaice cu degetul, și intră cu toții în cămăruța mea să mă percheziționeze. Mi se suie sîngele la cap și mă reped la scorpia anglo fonă, o iau de guler și îi strig
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mătase pe care nu și-o scosese decât în sală. Eu însumi eram, o spun cu atâta dezgust încît nu pot fi bănuit de lipsă de modestie, un fel de vedetă care atrăgea privirile, chiar și ale lumii celei mai blazate, chiar și ale celor aflați lângă mine în acea seară. Niciodată nu se făcuse mai multă publicitate cărților mele, care deveneau tot mai groase și mai pe gustul lor: nobile, da, în primul rând nobile. Generoase, în primul rând generoase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
perioadă a vieții mele a fost cea care a concentrat tot ce este original și poate chiar neobișnuit în mine. Cum a rezistat până acum acest glob perfect, sidefiu, încuiat între valvele cenușii ale veții mele de profesor necăsătorit și blazat, care trăiește pentru că tot s-a născut, nu îmi dau seama. Dar m-am simțit foarte fericit că aș putea avea și eu, la o adică, niște lucruri interesante de povestit din propria experiență. Nu mă gândesc să scriu o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crezare oricărui zvon rău, pentru că el nu face decât să confirme modul nostru fără iluzii de a privi lumea, lăsând să se insinueze bănuiala interesului propriu asupra oricărei fapte bune, mai este de mirare că în permanență suntem sceptici și blazați ? De ce oare însă, fără nicio legătură cu ceea ce rostește, îi apare deodată în minte această amintire veche ? O dimineață sticloasă și cenușie de februarie, iar el mergând pe jos pe strada Sfântul Ionică, pentru că nu mai are nicio para în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de circ, aduseseră studenți de la toate facultățile Universității. În așteptarea ședinței învăluite în mister, un murmur reținut și oarecum neliniștit se ridica în spațiul vast, înalt și difuz-luminos de deasupra stalurilor înclinate. Lângă Dragoș, Jipa, c-o figură de connaisseur blazat, își plimba privirea alene peste sutele de capete preocupate să afle noutăți de la vecini. Însă nimeni nu părea să fie la curent. Da' știu c-au făcut ceva mobilizare! Nu-i chiar ca la chemarea sub arme, dar e la fel de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu stupoare calmul, aerul de pensionar senin resemnat, liniștea cu care îndura acel supliciu - domestic și arhibanal pentru unul ca mine -, însă total inadecvat pentru unul ca domnia sa. Am prefirat mental mai multe variante de a-l aborda. Surâsul nătâng blazat al formulei „Ce să-i faci? asta e!“. Stupida nonșalanță a teatralului „Vaaai, meștere, ce plăceeere, ce onoaaare!“. Scrobitul „stimate maestre, dați-mi voie să mă prezint“... Vezi bine că, până să-mi aleg eu maniera de abordare, omului i-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de cărat găleți. Gălăgios și chiulangiu, Voicea nu-și mișca fundul de lângă hazna, făcându-se doar că-l ajută pe tăietor care, pe rând, scotea gălețile cu o funie. Cu ochii ca două masline între cutele de piele, tăietorul privea blazat peste nasul ciuruit, aflat într-o stare violacee. Slab și aplecat din șale, dânsul declara gros din capul locului : „Eu, dacă nu beau un chil de vin pe zi, apoi atuncea nu-s om”. Având toți aceeași părere, Voicea făcea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
o poezie, de obicei tot pe cea cu mamița mare și pisica. Dacă se potic neau, trebuiau s-o ia de la-nceput. Mai erau și alte teste, pe care le aplicam răb dători, ore-n șir, asupra copiilor tot mai blazați, mai dornici de o altă joacă, în mijlocul naturii. Serile, venea vremea evaluării. Ne așezam în cerc, cu Sincu în chip de Moromete pe-un scaun ceva mai înalt și, pe rând, spuneam deșteptăciuni premeditate întreaga zi, cerșind măcar o urmă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ieșind din noapte și mai întotdeauna apte să verse de pe creste miere, aur topit care așteaptă pe scări din vârfuri de coline ca să încerce orișicine să-i urce măcar prima treaptă... 2013 La (s)cursuri universitare Profa ne dictează mai blazat, mai viu, acuși e amiază, colegele scriu... Dacă înebunește scrie fiecare, cine mai gândește - n sala asta oare?!. Decât toate-aceste dictate de profă, beau mai bine-o cofă de licori celeste. Visul ca un cerb e la toate chemările inima
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
nucă, scobită în suprafața lustruită a lemnului. Apăsă din toate puterile și peretele de cărți începu să alunece. Cârnul fluieră subțire. Raul Ionescu, obosit, râdea nervos sprijinit de zid. Era o încăpere uluitoare, neașteptată, o adevărată surpriză pentru cel mai blazat dintre privitori, avertizat și pregătit cumva de celelalte săli ale muzeului. Pe pereții tapetați cu brocart greu, albastru-electric, păsări uriașe brodate în aur, argint și purpură păreau să fi țâșnit chiar atunci de pe dalele albe, luîndu-și zborul înspăimîntate. Senzația era
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pun lațul de gât pentru rezoane mai concrete. ― Aveți dreptate, dar dacă am fi inventat un motiv, Miliția s-ar fi grăbit să-l cerceteze. ― Just! conchise Matei. ― Și-apoi, reluă bătrâna, Panaitescu era un individ ciudat, închis, absent, cam blazat. Un astfel de bărbat ar fi putut... Își înghiți saliva: Hotărârea lui, sânt convinsă, nu va surprinde prea mult. Valerica Scurtu își lipi mâinile asudate de zid. ― Am impresia că visez... ― Epistola rămâne neiscălită? se interesă sculptorul. Bătrânica își îndreptă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
părerile și umorile, datoria lui fiind, în relația noastră, să joace rol de ecran... Mi-l amintesc cum trecea pe coridoare: cu halatul pe umeri, lăsîndu-l să fluture ca două aripi albe la fiecare mișcare. Dădea impresia unui ins afectat, blazat, semănând cu vocea lui moale, incapabilă de stridențe. Venea des la mine în cameră, se așeza pe marginea patului și discutam lucruri fără importanță. Vorbea egal, căutând cuvintele exacte, ferindu-se de dispute tăioase, preferând să-mi lase ultimul cuvânt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și umorile, datoria lui fiind, în relația noastră, să joace rol de ecran... Mi-l amintesc cum trecea pe coridoare: cu halatul pe umeri, lăsându-l să fluture ca două aripi albe la fiecare mișcare. Dădea impresia unui ins afectat, blazat, semănând cu vocea lui moale, incapabilă de stridențe. Venea des la mine în cameră, se așeza pe marginea patului și discutam lucruri fără importanță. Vorbea egal, căutând cuvintele exacte, ferindu-se de dispute tăioase, preferând să-mi lase ultimul cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Wakefield se simte Învăluit În invizibilitate; oamenii de pe stradă par să nu-l bage În seamă. Cunoștințele trec pe lîngă el fără să-i arunce o privire. Chiar și Ivan se poartă de parcă n-ar fi acolo și se arată blazat cînd Wakefield Îi povestește despre furtul din cimitire. — Ce să-ți spun, mare scofală, așa se fac afacerile peste tot, prietene. Ce-ai vrea, ca morții să aibă casele cele mai bune? Uite care-i treaba, toată chestia asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de hoți și prostituate, iar acum de bancheri și agenți de bursă. Unii oameni duceau dorul faunei de dinainte. Se dovedi că profesorul Fay avea o coamă de păr negru ciufulit, o sclipire ciudată în ochi și genul de chip blazat, înțelegător, care îți câștiga imediat încrederea. Îi lăsă totodată impresia lui Fran că avea acel aer de bunătate autentică foarte rar întâlnită. Lui i-ar încredința oricând pântecele ei. Își dădu seama de asemenea în timp ce urmărea silueta lui liniștitoare îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu un relativ calm, mult mai puțin propice zarvei de odinioară, căci fenomenul e de acum cunoscut și clasat (...). Cei pe care gloria efemeră de a mistifica și epata îi ispitește au dreptul să creadă că oamenii sînt, de acum, blazați și inerți. De fapt, li s-a urît de cînd cu exhibiția”. Totuși, într-o altă scrisoare - 1 august 1921, scrisă cu cîteva zile înaintea apariției acestui articol! —, Vinea i se adresa lui Tzara cu următoarele cuvinte: „Dragă puștiule, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din partea dumitale... - Mi-e doar milă de dumneata. În clipa de față, ești fără Îndoială singurul din Lands’en care habar n-are ce s-a petrecut la consiliul municipal. Lucas Își ascunse cu grijă enervarea și luă un aer blazat. - Am s-o trimit la laborator, dar sînt convins că nu vor scoate nimic. După mine, n-are legătură cu crima și cu spectacolul de la menhir. Cineva a profitat de situație ca să se răfuiască Într-un mod jalnic, asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau construite după același model ca imobilele perioadei Haussmann din Paris. Un coridor lung de douăzeci de metri traversa apartamentul, până la un salon din al cărui balcon se deschidea o vedere panoramică asupra orașului alb. Peste ani, devenit un cvadragenar blazat și acrit, va revedea această imagine: el, Bruno, la patru ani, pedalând din toate puterile pe o tricicletă de-a lungul coridorului Întunecat, până la deschiderea luminoasă a balconului. În acele momente atinse probabil culmea fericirii sale pământești. În 1961, bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Djerzinski ceru o bere, Desplechin un whisky sec. — Ce-o să faceți acum? Nu știu... Desplechin părea că, Într-adevăr, nu știe. — O să călătoresc... Un pic de turism sexual, poate. Surâse; când surâdea, chipul lui avea Încă mult farmec; un farmec blazat, desigur - era, vizibil, un om terminat -, totuși un farmec real. — Glumesc... Adevărul e că sexul nu mă mai interesează deloc. Cunoașterea, da... Rămâne o dorință de cunoaștere... E un lucru ciudat, dorința de cunoaștere. O au foarte puțini oameni, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele cavalerești desuete ale lui „Radu”, un paradoxal acord misogin se naște Între homosexualul „Abe” și matusalemicul și blazatul crai „Chick”; În subsidiar, acest acord misogin se repetă În cazul „Velei”, fosta soție a lui „Chick”.13 Până aici, nimic senzațional. Astfel, istoria reține simpatiile legionare ale lui Eliade, invocate insistent de mediile intelectuale evreiești și abia În ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îmi aducea aminte de casă. Ambalaje de hamburgeri alunecau în hopuri pe trotuar, prinse în vârtejul curenților de aer și al jeturilor fierbinți de gaze de eșapament venite de la autobuzele care treceau. Hugo se plimba prin mulțime ca un aristocrat blazat. Ei bine, trebuie să te iubim și să te lăsăm, spuse el. Înapoi în măruntaiele metroului, Linia de nord până în Belsize Park, ah, cât de palpitant! Vii și tu, Sally? — Nu, mă duc acasă. Trebuie să mă duc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e vorba de ipocrizie. Dacă asta era o tactică - lucru pe care, cu destul de mult cinism, nu puteam să mă abțin să nu-l bănuiesc - era una foarte bine gândită. Nimic mai bun pentru a trezi mai mult interesul consiliului blazat al teatrului decât un regizor tânăr, în plină ascensiune de la care s-ar fi așteptat mai degrabă să accepte pe loc oferta în loc să spună că de fapt nu voia postul. —Sam, carissima 1! Sally mă îmbrățișă pe la spate. Sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]