399 matches
-
sticlă verde. Se vedeau două bănci și mormane de cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de scară. „Ce faci, blegule, nu vezi că urc?“ Blegul era un bondoc, într-o scurtă de stofă aspră, cenușie, cu o față rotundă și palidă. Deschisese ochii uimiți, nu răspunse. Se dădu la o parte lângă ușă, să facă loc furiosului. Trupurile se îndesară unul în altul. „Stați așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reînviase. Peste o clipă, ne vom freca la ochi, parcă nici n-am fi auzit vreodată subtila disertație. N-a fost decât o vedenie, stăm în fața aceleiași tăcute gospodine dintotdeauna, n-avem decât să contemplăm la nesfârșit leguma spălăcită și bleagă, somnolând în fața noastră. Pauză lungă lungă. Profesorul repetase de câteva ori gestul de refuz: n-avea nici un chef de mâncare. Femeia nu-l vedea, însă, și nici nu avea de gând să se ridice, de fapt, să aducă prânzul, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
respectat ca un om plin de măreție. — Stalin a fost un tâlhar, un criminal dement. Eu vorbesc despre instinctul de supraviețuire, Tom, despre voința de a trăi. La orice oră din zi sau din noapte, îl prefer pe pungașul descurcăreț blegului evlavios. Poate nu joacă mereu conform regulilor, dar măcar are temperament. Iar când dai pentru un om cu temperament, înseamnă că lumea mai are o speranță. În carne și oase Când mai aveam mai puțin de un cvartal până la magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și blagoslovindu-mă cu unul din zâmbetele ei gigantice. Mama mi-a spus întotdeauna să am grijă de mine. Și înțelegerea e înțelegere, corect? Dacă te las să dai înapoi, n-o să-ți mai placă de mine. O să zici că sunt bleagă. Cine zice că-mi place de tine? o întreb. Pentru că sunt așa drăguță, îmi răspunde. Și pentru că te-ai răzgândit cu Pamela. Poate vi se pare amuzant, dar, după ce pleacă să se joace cu câinele, mă întorc către Tom și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a spus ce făceau în pat. Doamne ferește. Închipuiți-vă! Cred că încă mai vorbeam la șase dimineața pentru că îmi aduc vag aminte că am auzit păsările cântând, dar poate era doar inima mea care făcea triluri. Doamne, știu că par bleagă spunând asta, dar când m-am trezit în dimineața asta, eram mult mai fericită decât am fost de ceva timp. Nu am discutat despre „noi“ sau viitor sau lucruri din astea și după ce am băut cafeaua și am mâncat croissantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Chiar așa, „ea“, adică Sevgin, a dispărut de vreo câteva minute. În drum Papagogu, câinele ei cât un vițel, doarme în nesimțire. Cum Dumnezeu nu ne trezise, el care noaptea dădea concerte la lună? Țârțâc îmi surprinde privirea pe corpul bleg al câinelui care blochează tot drumul și pleacă repede prin spatele corturilor, schițând cu mâna semnul crucii. - Primaru’ n-o să vină, f... -l în cur pe mă-sa, i-e frică de ăștia că-i pun foc și lui, gâfâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
numai din petice, obraji, buze vopsite cu creionul roșu, gene cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se cutremură prelung, legănându-și volanele la stânga și la dreapta ca și cum ea, păpușa, s-ar fi rușinat să danseze în fața atâtor spectatori. Își ridică timidă capul după care, cu mânecile zvâcnite în sus, își îmbățoșă deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o altă lume, da’ aia e dată naibii. Nu înjura, îmi tremură mâna. Știi, eu nu citesc niciodată în gând. Cred că de aia uit tot ce-am spus înainte de ultimele două fraze. Poți să... Ești ca pechinezul: sincer și bleg. Hai să-ți repet: era odată un câine mare negru pe-aici; nu putea intra nimeni, iar cine ieșea îi pierea din memorie - la întoarcere îl rupea tot. Străinii nu veneau cu anii. Da’ acu? Acu’ cred că e prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fost încă înrobit și de hibele părinților, ale moșilor și ale strămoșilor, prin comiterea păcatului omenesc originar. Cineva curat, cineva care nu s-a dedulcit, încă, la fructul oprit. Cineva virgin! Virgin? Holtei? Adică nedus la muieri? Ne'nceput, inocent, bleg, vrei să spui? Celibatar? Flăcău?! se uimește Dănuț. Eu, zău, dacă mă-ncadrez, în baremuri! Fratele nostru și cu Bossulică, nici măcar! Anatomic și psihic, suntem incompatibili. Rămâne alde Sile... Silișor, băiatu'?! Plici! Așa-i, bă, pârțângașule? Zăhărel... N-ai ața
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oră veneam, îl găseam instalat deja pe banca sa din părculețul dintre gura metroului și muzeu, înfășurat într-un impermeabil lung și incolor. Pe cap avea totdeauna o căciulă de blană cu clape, subțiată de atîta purtat. O clapă atîrna, bleagă, pînă pe gît, cealaltă stătea, nu știu cum, pe jumătate ridicată, precum urechile acelor cîini-lupi care nu sînt încă maturi și nu vor fi niciodată chiar lupi. La picioare, în stînga, avea o sacoșă din acelea de rafie, roșu cu albastru și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
odată. Și știi că mi-a prins bine-n viață ? Ți-a prins pă dracu ! Să fi făcut omu meu ce face al tău, toată ziua la călărit muieri, aveam io ac de cojocul lui, vedea el pe dracu !... Da bleaga de Ivona, ea cu serviciu, ea cu prietinile, cu țigarea-n gură și cu cafelile. Ea habar n-are ce face Niki. — Așa e ea, de mică s-a educat să n-arate ce are în suflet, zicea mă-sa, madam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
petrece vreo nenorocire... Dar baba, ce să vezi ? De vicleană ce era, se tot făcea că nu înțelege, adică ăla ce vrea ? Ăla știa el bine ce vrea : vrea să-i treacă pe ei pe carnete - pe el și pe bleaga de Ivona în locu lu fii-su. Știa el ce vrea, da nu-i venea lui s-o zică de-a dreptu, și tot mai pe ocolite umbla. Că-n fața lu soacră-sa n-avea nas, nu-ndrăznise el
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe carnetele ei, ca să fie și ea liniștită, s-o știe asigurată la bătrânețe. Atâta i-a zis ei, când era ele singure. Da liniștită tot n-a fost, că știa că n-are bază-n fii-sa. Știa că bleaga de fii-sa tot ce-auzea se ducea și i le spunea lu bărba-su. Ce vroia ăla, aia făcea din ea. Și Ivona i-ar fi spus imediat lu bărba-su că mă-sa a trecut banii numa pe numele ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
băut la nimeni ! Și doar nu s-ar putea spune că Niki nu a umblat. Sigur, n-a voiajat cât era normal, ca noi toți, dar este un om umblat ! Eee-tee, că mare scofală-i să umbli ! Și uite la bleaga de Ivona cum l-așteaptă cu masa întinsă d-o oră și numai de el turuie, Niki-n sus, Niki-n jos... Când o auzi, stai și te crucești ; păi, ce vremi să fie alea s-ajungă el ministru ? Parcă-i ia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
găsește așezați pe niște lăzi de plastic În ușa cantinei, cu armele sprijinite de perete, sub o streașină, fumînd și dezbătînd niște lucruri extraordinar de interesante. Ne lumi nează pe rînd cu o lanternă terminată, lumina ei e atît de bleagă, Încît pare curbă, pare că atîrnă, și vede trei chipuri zîmbind Îmbujorate. Se uită la noi mijind ochii: — Bă, văd că vă place În armată. Mai aveați un pic și trezeați dormitoarele. Marș În pula mea În formație. Și apoi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putem plimba puțin pe pajiște. — Nu, nu, nu. Vulpițo, oh, vulpițo... Lacrimile începură să se prelingă pe obrajii lui Hattie și pieptul i se înălță într-un suspin. — Hattie, încetează! Nu mai ai zece ani. Du-te la culcare, bebelușă bleagă ce ești! — Da, o să mă duc. Tu rămâi. Am să stau cu lumina stinsă. Tu mai rămâi. Îmi place să te știu afară... numai nu te îndepărta prea mult... și nu uita să încui ușa, când te întorci. Hattie urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Lina complet singură: revizuia rufăria; - Ei: S-a făcut! Am dat-o în uliță! Mi-a furat o mulțime de lurruri! ii spusese de la ușă cu glasul bine dres și cu satisfacție. Nu, zău că Lina era nesăbuită! Când prea bleaga, când prea rea. Lui Mini aprecierea lui Nory, care era de obicei așa de tăioasă când era vorba de Sia, îi păru curioasă. - Bine, dar e firesc ca Lina să fie supărată. - Nu e supărată. Iți spun eu că e
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bordeiul militar, situat în vecinătatea localității Fălciu, armatelor române: TRECEȚI PRUTUL!, Maricel Dumistrăcel era copil de trupă,în una din unitățile de infanterie, de prin Moldova. Era cel mai mic soldățel din întreagă acea armată, care s-a aruncat, ca bleaga, în apele râului Țiganca. Mulți au murit,înecați. Mai puțini - împușcați. Dar, marea majoritate, a ajuns teafără pe malul opus al râului și sa dus,întins, fără motiv și discernământ, la moarte. Între ei - și micul Maricel. De nu departe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ce se întâmplase. Rușinea fără margini pricinuită de familia ei o împiedică să-i spună totul. Pentru el devenise spirituală, veselă, deschisă, chiar sofisticată, după standardele locale. De fapt, era doar o amărâtă crescută de niște bigoți, cu un frate bleg care reușise să regreseze până la stadiul de sugar. Urgență de familie, se mulțumi ea să repete. —Când te întorci? Îi spuse că tocmai plătise cu slujba pentru această urgență. Galant, Chris înjură firma. Amenință chiar că se va duce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg și resturi“. O ținu așa până când și ea începu să-și simtă creierul bolnav. Dar era în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva meandre, veni cu: „Șireato, nu mă lega“. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
totul pe tavă. Până și dezamăgirea străinilor o omoară, pur și simplu. Totuși, e mai simplă decât un animăluț de casă. Îi trebuie doar două chestii: iubește-mă și spune-mi că fac ce trebuie. Să nu mă faci țărancă bleagă. Hei, poate că-s trei chestii. Dar tu, doctore? Ai frați și de-astea? Hei, răspunde și tu mai repede. Nu-i o întrebare-capcană sau o treabă d-asta. —Un frate, spuse Weber. Mai tânăr cu patru ani. E bucătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pești-lună. Weber inspecta fiecare pradă înainte ca Mark s-o arunce înapoi. Ești sigur că ăștia sunt diferiți între ei? Eu cred că prinzi tot timpul același pește. —Faci mișto de mine! Primii aveau nerv în ei. Ăsta e total bleg. N-au nici o treabă unii cu alții. Mark intră în apă până la glezne, clătinând din cap cu un dezgust amuzat. — Ți se pare că îl știi de undeva pe peștele ăsta? În sfârșit, ai luat-o pe arătură, doctore. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
jos, pe gresie, după ce le alerg bine-bine prin toată bucătăria. Dar dintre toate jucăriile, pixurile sunt cele mai nostime. Ele scriu, adică lasă urme, dar se și rostogolesc. Pe ele le învârt prin sufragerie. Într-o zi, unul ceva mai bleg a nimerit sub dulap și n-a mai putut ieși de-acolo. Am vrut să-l scot dar nu încăpeam și l-am așteptat să iasă singur. N-a ieșit. I-o fi fost frică de mine. Dar eu n-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
încă după tratatul de la Passarowitz, când prințul Eugeniu, din casa Savoia, a intrat, în al doilea deceniu al veacului luminilor, prin poarta Forforoza în Cetate. Așadar hanți e cocoșelul mărunțel și cam nervos din potriviri genetice, gredli e găinușa cam bleagă ea din fire. Ceea ce pe scurt vă voi povesti e o saga electorală: o prefigurare a ceea ce va să fie. Încleștarea cu pricina este prilejuită de un parastas de un an al unei rude în vârstă. Iacătă electoratul luînd loc
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
popolară Pobraji). Așadar, decizii importante pentru țară au loc, vorba nu știu cărui zevzec militant. Eu nu spun că nu e așa, că nu trebuie, că nu e cazul, numai că știu destule, am priceput multe, ani bunișori mi-am plimbat figura bleagă prin tot soiul de conclavuri politice ca să nu văd ceea ce e de văzut: ca o ață albă de din dosul unui petec în turul nădragilor se ivesc interesele cele doar personale ale multor oameni publici autohtoni. O voce de din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]