337 matches
-
Fără Teona, cum ar fi evoluat relația lui cu Liliana ? Dar ar mai fi existat o Liliană?! Iar Ana, fără existența Teonei, ar mai fi apărut în viața lui la momentul oportun? Căci ar mai fi existat un moment oportun?!... Blestemată fii, Teona! oftează Mihai cu ură, hotărît definitiv să uite că a cunoscut-o vreodată. De afară se aud cocoșii cîntînd. "Doamne!" se cutremură el, simțindu-și ochii grei și încețoșați. Căldura a umplut întreaga încăpere, trezind în Mihai nostalgia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
civile... Pentru că și atunci Mihai a simțit-o uneori rece și distantă, cu suflet arid, ca acum, dar și-a spus că e de vină starea de concubinaj. Și-apoi, era prea înfrînt de plecarea Teonei, ca să mai stea singur... Blestemata de Teonă! murmură și-și adîncește capul în pernă, lunecînd în somn. Cînd se trezește, Violeta stă în picioare, la capătul patului. Probabil că l-a deșteptat zgomotul ușii sau scîrțîitul parchetului. Sare din pat și, ca un prim gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu-i sigur. Să fi visat el?! De ce nu?! Pornește înainte, cum a făcut-o cu ani în urmă, în toamna cînd s-a despărțit de Teona. Povestea cu Doris nu poate fi adevărată! nu face parte din sistemul Teonei. Blestemata aceea de femeie cu ochi mari, albaștri!... În absența ei, dragostea are doar gustul vulgar al păcatului. Și totuși e bine că n-a fost ea, că n-a reîntîlnit-o! Sufletul lui nu era pregătit. Ar fi fost ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a cunoscut-o pe fetiță. Deci cărțile erau pentru ea... murmură Ana. Da. Și de ce nu mi-ai spus? Pentru că a trecut doar o lună de cînd am aflat. Tu știi de-atîția ani și nu ai făcut-o. Noroc de blestemata asta de sticlă cu vin vechi!... Coborît la marginea patului, Mihai își ia tîmplele între palme și stă așa. Nu, Ana, nu-i normal! oftează într-un tîrziu. Să știi de atîta timp și să nu-mi spui... Ea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
s-a părut o binecuvîntare; stăteau și se priveau amîndoi în oglinda aceea mare de Veneția, pentru care n-au avut niciodată bani destui s-o cumpere... Dar află acum că Ana pusese ochii pe el demult... Din cauza aceleiași femei blestemata de Teona! Îi pare cumplit de rău că a luat cărțile. Pe la prînz ar fi putut fi pe litoral, unde știe că fusese transferat doctorul Manoliu după rămînerea soției lui în străinătate... O cafea mare și tare! face un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
perversitate, să se asimileze singur privirii celor care îl asimilează cu semenii săi care fură. Așa se face că în acel an am plecat de la Frankfurt convins fiind că în bagajele mele se afla, nevăzută, o sticluță de Soja Sauce. Blestemata de sticluță! Gentuța cu sticluța! 21 octombrie (sîmbătă) A venit ieri de la Freiburg, unde pregătește un doctorat cu von Herrmann (Aristotel în gândirea lui Heidegger) ― Bogdan Mincă. Are 27 de ani, vârsta lui Flipi, cu care a fost de altfel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
urmelor ne cunoșteam deja după prima dumneavoastră scrisoare. Aș vrea să mă iau cumva în mână, căci mă tem de deziluziile care stau să vină, așa cum mă tem de teribila gelozie. Îmi imaginez fără să vreau cum vă petreceți aceste blestemate zile de Paști și toate cele care urmează cu prietenul dumneavoastră și e mai mult decât pot să duc. Ca să scap de chinul acesta, trebuie să încerc să-mi depășesc obsesiile și, pe cât e posibil, să ajung să mă gândesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
disperare în "punctul lui de vedere" și încearcă să-l convingă pe celălalt de întemeierea lui și cum, nereușind ― între prieteni fiind ― suferă. Din nefericire pentru mine sânt în mai mare măsură singur decât fiecare dintre ceilalți trei, pentru că din cauza blestematei de filozofii (atît cât a mai rămas din otrava sau elixirul ei în mine) nu mă pot raporta la textul lui Guenon cu relaxarea pe care ceilalți (Horia în mai mică măsură) sânt dispuși să o aibă. Andrei "cel nebun
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dar Victor n-ar fi pierdut prilejul ăsta pentru nimic În lume și acum aprindea toate lumînările cu un singur băț de chibrit, Vilma se temea să nu se ardă la degete, dar nu s-a ars, deși luminarea aia blestemată nu voia să ardă, aprinde-te odată, se aprinse și În sfîrșit Victor putu să facă un lucru pe care și-l dorise de mult: să ridice puțin chibritul și să-l vadă toți cum Îl stinge Între degetele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Maryse.) Ghicise cumva mama că Maryse făcuse În așa fel Încît să fie singură cu mine? Ziua aceea a fost un adevărat chin. Avusesem de gînd să mi-o petrec Împreună cu Maryse, dar prezența mamei m-a silit să filmez blestemata aia de rotondă din toate unghiurile. Auzeam rîsul Marysei care Îi ajuta pe responsabilii cu excursia să pregătească picnicul. Mama explica mereu cui voia s-o audă că fiul ei avea să intre la o școală de cinema la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a consultat B-n (iar l-am pomenit aici pe B-n) și soarta mea e pecetluită. Scuzați... Iar am vrut să deschid ușa și să-l părăsesc pe doctorul meu jenat, recunoscător și strivit de rușine, dar tocmai atunci blestemata de tuse a dat iarăși peste mine. Doctorul meu a insistat să mă așez din nou ca să mă odihnesc; i se adresă soției și aceasta, fără să-și părăsească locul, îmi spuse câteva cuvinte de mulțumire și prietenie. Era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în Rusia importanța unui om cumsecade: cu succesele în serviciu care altădată erau obligatorii sau cu altceva? La aceste cuvinte, mama ei nu a întârziat să-i răspundă răspicat că Alexandra e „libercugetătoare și că la mijloc nu-i decât blestemata lor de problemă feminină“. Apoi, peste o jumătate de oră, a plecat în oraș și de acolo pe Insula Kamennâi, ca s-o găsească pe Belokonskaia, care, ca un făcut, era pe atunci la Petersburg; de altfel, avea să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toți au tras deja concluziile, toți parcă ar ști ceva ce el nu știe; Lebedev îl trage de limbă, Kolea îi face o aluzie directă, iar Vera plânge. În cele din urmă, înciudat, dădu din mână a lehamite, zicându-și: „Blestemata de suspiciune bolnăvicioasă!“ Fața i se însenină când, după ora unu, îi văzu pe Epancini, care intrau la el ca să-i facă o vizită „de câteva clipe“. Aceștia într-adevăr intraseră pentru câteva clipe. Ridicându-se de la micul dejun, Lizaveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de nu i dă pace? Face un gest ezitant cu mâinile, încercând să alunge vedenia și, în același timp, s o mai rețină un pic pe Scribonia. — Mi-e frig, adie o șoaptă dinspre ea. Frig, ca-n insula aia blestemată care i-a devenit mormânt. Unde a osândit-o pe Iulia, fata lor. Fructul nopților lor de dragoste. Cerșește îndurare din ochi, dar ambele năluci îi întorc spa tele. Parcă se țin chiar și de mână! Vrea să spună ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unei sudălmi. Așa, să se răcorească. Este din ce în ce mai neliniștit. Moartea bătrânului s-ar putea să-l prindă pe Tiberius departe de Roma, pe câmpul de luptă. Iar legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură de oșteni inculți. Se plimbă neliniștit prin încăpere, ca un leu în cușcă. Ei, romanii, cuceritorii lumii, au ajuns de râsul dobitoacelor, care se lasă conduse numai de animalul cel mai falnic sau cel mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care-i împinge înapoi, unde plonjează printre gunoaiele care plutesc, îndepărtându-se doar când Gregg scoate pistolul, orientându-l spre ei. — Unde ne aflăm? întreabă Gittens cu jale. — La capătul râului, zice Morgan. Marchant scuipă. — Parcă e capătul lumii ăsteia blestemate. Nimeni nu are pornirea de a urca pe țărm, așa că se înarmează și petrec o noapte tensionată, stând de pază cu rândul. De două ori sunt deranjați de troznete puternice despre care Gregg zice că sunt împușcături. — Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mă mai descurc eu cu ei dacă administrația deja le cere atât de multe? Știți cât insistă să pună localnicii la muncă. Am încercat să le explic, dar nu-i interesează știința! Nu-i poți face să vorbească decât despre blestematele alea de taxe. Dacă vor să plecăm de aici, zice Jonathan, n-ar trebui s-o facem? Toți îl privesc ca pe un nebun. — Lăsați prostiile, le spune Marchant și uitați-vă acolo. Din toate gurile peșterilor de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
urmele pașilor mei alergând speriați, doar înăuntrul meu nu îi acoperise nimic, întreaga mea existență rămăsese de atunci în suspensie, ca într-o moarte fără sfârșit. Ies din mașină și îmi ridic privirile spre acoperișul clădirii, iată și fereastra aceea blestemată care îmi dezvelise goliciunea, rușinea, o lumină intensă pornește de acolo, o rază singuratică de soare se reflectă în ea, lungă și subțire asemenea tăișului unei săbii, privesc șocată în sus, ce anume se putea vedea din stradă, doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
împodobită cu flori etc. Nu-ți sună oare cunoscut? Gata. Nu există o lume ideală. P.S. Cel mai greu de suportat, întrebarea: „Vous êtes de retour?“, ironică! Mirel Mai 2006 2 mai 2006 Încercam astăzi să dau de urma unei blestemate de scrisori din Elveția, număr de cod LX 1419050149CH (iată, i-am învățat și numărul pe de rost). Incă o scrisoare trimisă din Elveția, pierdută în România. Am ajuns în punctul nodal al Poștei Române, centrul de triere a corespondenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
scobitori, înfipte între pagini, având doar spre mijloc un loc minuscul, unde abia dacă încăpea o coală de hârtie. El, la biroul lui, încadrat de rafturile metalice pentru cărți ce acopereau în paralel pereții, cu sertare în partea de jos, blestematele de sertare unde se aflau PLICURILE. Pitulată într-un fotoliu, sau pe canapea, cu picioarele sub ea, Nina, micuță, vioaie cu părul ondulat permanent, răvășit peste sprâncene și ochi, spionând, cu capul aplecat spre spate, ca să poată vedea, când pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâna ei, să clămpănească la intervale egale, secerând liniștea odăii, o vedea cum face decupaje cu multă măiestrie, cum le recitește încântată, hohotind uneori grotesc, hî,hîî,hîîîî, auzi Nik, hîîîî, asta-i bună, forfeca revistele, ziarele, pentru a burduși blestematele de plicuri. Cât au stat la ea, au făcut un adevărat pomelnic. Pe fiecare ins pomenit l-a înzestrat cu mici note orientative. Despre unul au zis că trăiește doar în prezent, ce-a făcut în trecut îi repugnă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seamă. În cele din urmă, pentru că observase că fata era de-o sinceritate absolută, decise să folosească aceeași armă. Îi spuse deci că trebuiau odată să se hotărască într-un fel pentru că se apropie iarna și odată cu ea sesiunea cu blestematele de examene, ori dacă ea și Ovidiu tot tărăgănau așa, băiatul n-o să se mai apuce de învățat, profitând de incertitudinea creată, îi sugeră că dincolo de aparenta acalmie tânărul ascundea stări depresive, ea doar îl cunoștea bine... după paloarea feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la comentariile asupra acestui eveniment istoric. Harry: - Perfect. Excelent. Hai să deschidem chestia asta. Ted: - Cred că vă dați seama ce simt. Mă gândesc că ar fi bine să facem câteva remarci scurte pentru posteritate. Harry: - Ei bine, fă odată blestematele alea de remarci! Ted: - la ascultă, măi pui de lele. M-am cam săturat de aerele tale de superioritate, ce-o tot faci pe atotștiutorul... Barnes: - Oprește banda, te rog. Edmunds: - Oprit banda, domnule. Barnes: - Vă rog să vă liniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
scenă familiară: toți erau adunați În jurul computerului, care avea din nou demontate panourile din spate. Luminile continuau să clipească, iar alarma să urle. — Ce s-a Întâmplat? strigă Norman. — S-a defectat echipamentul! — Care echipament? — Nu mai reușim să deconectăm blestemata asta de alarmă, țipă Barnes. S-a declanșat și nu mai putem s-o oprim! Teeny... — ... Se repară, domnule! Masiva ingineră stătea chircită În spatele computerului. Norman Îi observă curbura lată a spatelui. — Deconectează odată blestemăția aia! — O deconectăm, domnule! — Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și luminile roșii de avertizare. „Urăsc alarmele astea“, Își spuse Norman În timp ce alerga la consolă. Privea năucit butoanele: „Cum dracu se oprește chestia asta?“ Se uită la Harry, dar acesta rămânea În continuare inconștient. — Beth? Ești acolo? Cum se oprește blestemata asta de alarmă? — Apasă pe F8. Care dracu era F8? Se uită În jur și În fine găsi un șir de taste numerotate de la F1 la F8. Apăsă pe F8 și alarma se opri. Acum submarinul ajunsese foarte aproape. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]