2,430 matches
-
zăbovit niciodată cu pasiune asupra picturii. Aici, În târg, poate vinde portretul numai pentru calitățile feminine ale modelului, restul, rămânând să descopere următorul sau următorii proprietari Se va elibera Însfârșit de povară și poate că, după șapte decenii, pictura asta blestemată va putea salva Însfârșit, o viață: aceea a soției.. Lui Antoniu i-au amorțit picioarele și spatele. Se ridică de pe pat, Își schimbă tricoul care e Îmbibat de transpirație, cu o cămașă mai subțire de pânză, cu mâneci scurte. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cărora nu le-a găsit răspuns. Probabil presimțea că el moare, și, cum muribunzii nu sunt interesați de obiecte de artă, i-a Încredințat lui, cel mai netalentat elev pe care l-a avut vreodată, fiul prietenilor ei, această... comoară blestemată. E adevărat, băiatul nu avea talent la muzică, dar perseverența profesoarei și insistența părinților l-au făcut să reziste câțiva ani În fața pianului și, chiar să aibă câteva succese locale. După ce traversezi o duzină de pubele urât mirositoare, și intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă înțelegi și n-ai încercat niciodată să mă înțelegi cu adevărat. Am acceptat să ținem relația noastră în secret atâta timp cât a fost necesar, deși am detestat lucrul ăsta. Am suferit din cauza asta în fiecare zi, absolut în fiecare zi blestemată. Dar ți-am dăruit această suferință, chiar cu bucurie, pentru că te iubeam. Nu ți-am vorbit niciodată despre asta. Apoi, când n-a mai fost nevoie să ne ascundem, dar tu ai continuat pe aceeași cale, am simțit că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adresă un rânjet peste umăr. — Evreu Împuțit. Acul vitezometrului oscilă și Începu să coboare: șaptezeci de kilometri, șaizeci de kilometri, cincizeci de kilometri, patruzeci. — Soldați pe-aproape, spuse omul. — Vrei să spui că există o limită de viteză? — Nu, nu! Blestemații ăștia de soldați, dacă văd o mașină bună, o rechiziționează. Tot așa-i și cu caii. Arătă spre câmpuri, prin zăpada care se Întețea: — Țăranii mor cu toții de foame. Am lucrat cândva aici, dar m-am gândit: nu, prefer orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
role de microfilm. — Vezi să nu te uite Dumnezeu acolo. Să nu crezi că, dacă Duncan a murit, ai scăpat de treaba aia cu copiii morți. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar ferește-te și de vorbele cele blestemate. După cum aflu din microfilm, în 1983, în Austria, la Viena, o asistentă medicală în vârstă de douăzeci și trei de ani i-a administrat o supradoză de morfină unei bătrâne pe moarte. Femeia de șaptezeci și șapte de ani a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vacanță în familie. În căutarea unui potir, dar nu sfânt. O sută de tigri de hârtie avem de ucis în calea noastră. O sută de librării avem de jefuit. Avem de dezarmat cărți. Avem de salvat lumea întreagă de descântecul blestemat. Campanulă îi zice lui Rodie: — Ai citit despre morțile misterioase? Ei zic că seamănă cu boala legionarului, dar după părerea mea arată mai degrabă a magie neagră. Și Mona, cu brațele întinse, lăsând să se vadă părul castaniu de la subsuori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
urgent cînd tatăl, cu brațele ostenite, vrea să-i dezlipească. Departe, în față, o căruță cu doi cai traversează șoseaua, trăgînd pe dreapta în parcarea făcută de cotul șoselei, chiar lîngă prăpastia de dincolo de parapetul din tablă ondulată, un loc blestemat, cu multe accidente. Țăranul sare din scaun și-și scoate căciula, cu care face semne mașinii. Noroc, nea Neculai! strigă șoferul către bătrînul Vlădeanu, coborînd în fugă, să ridice oblonul de la portbagaj. Pune-le aici arată el un loc liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el, aflând pe front ce s-a întâmplat acasă, s-a aruncat în calea gloanțelor inamice într-o misiune nobilă, și-a salvat camarazii și s-a stins și cine știe cum s-ar fi clădit istoria dacă smocul acela de iarbă (blestemat) n-ar fi schimbat traiectoria șutului când Oneață Augustin a pornit singur de la mijlocul terenului, a trecut ca un bolid pe lângă fundașii insulari, l-a păcălit pe Grobbelaar și mingea a mușcat bara și el, înainte de-a-și da duhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de rece se strecoară printre haine și ne inundă până la piele, când de la balconul unui etaj unu a rânjit chipul ca de căpcăun al lui Șchiopu Bărbosu și când în urechile noastre au sosit, odată cu apa, cuvintele „vagabonzi și golani blestemați“, am înțeles că ceea ce puneam eu pe seama unei senzații era adevărul gol-goluț: crucea era un fel de oglindă de avertizare în care viitorul se deslușea, uneori, ântr-un roșu aprins. În ziua aceea, pentru că Radu era ud fleașcă și, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dar nu îl pot uita. Josnică, inumană, era bătaia. Și aceasta, tot cu program. Când ni se părea că libertatea e pe aproape, atunci apăreau în uși, pe neașteptate, călăii care își consumau nervii, energia, în cumplite bătăi [...] Această formulă blestemată (reeducarea) a pornit de la Suceava, dintr-o sinistră pușcărie extrem de cruntă. Au fost trei colonei trimiși în Rusia pentru a se instrui după modelele lui Pavlov și Makarenko. Propagandistul Alexandru Bogdanovici a dovedit un zel ieșit din comun, a influiențat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Noi nu am știut nimic. — Înainte de a pleca am asistat la parastasul de opt zile. — Noi credeam că lucrurile se aranjaseră de o bucată de vreme între voi și familia Ozkart. Că după atâția ani ați pus cruce poveștilor voastre blestemate. Ochii lipsiți de gene ai domnului Kauderer erau fixați în gol; nimic nu mișca pe chipul lui de gutapercă gălbuie. Între Ozkart și Kauderer pacea durează numai de la o înmormântare la alta. Iar piatra pe care o punem pe mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în fața bisericii, iar noi, înaintând în sunetul marșului, era cât pe-aci s-o lovim. A ridicat spre noi un pumn mic, uscat și galben, zbârcit ca o castană, cu pumnul celălalt sprijinindu-se de trotuar, și a strigat: - Domni blestemați! - ba chiar: - Blestemați! Domni! - de parcă ar fi fost două înjurături în crescendo, și, numindu-ne domni, ne-ar fi considerat blestemați de două ori; apoi, un cuvânt în dialectul local, care însemna: „Nenorociți“, și: - O să vă ia... - dar în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
seama că nu pricep nimic, s-a oprit să-și aprindă o țigară. - Domn’ profesor, au găsit ăia de la Miliție o hârtie pe care scria cu creion chimic: „Am îngropat comoara și nimeni n-o s-o mai găsească, nimeni. E blestemată”. Și-au luat-o pe Zonia, au ținut-o închisă vreo trei luni, au bătut-o pe biata femeie, să le zică unde-i comoara, degeaba, că n-a văzut nimic, că bărbată-său e nebun, că-l smintise mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înspăimîntător de singur pe ultima insulă a celui mai mare ocean, nimicit prin lovituri de bici de către niște necunoscuți, după ce fusese de mai multe ori distrus de toată lumea și toate astea de-a lungul „nu știu cîtor ani de existență blestemată”. Nu. El, Oberlus, oricine ar fi fost și de oriunde ar fi venit, nu era deloc dispus să se lase tratat ca un cîine vagabond, lovit și răpciugos, fără ca nimeni să Își aducă aminte că trăise și el cîndva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cel mai des loviturile de bici făgăduite celui rămas În urmă. Asculta orbește de metis, care Începuse să se arate drept un viclean Încurcă-lume și un șmecher ce căuta zi și noapte o formulă de a scăpa din locul acela blestemat sau de a-i veni de hac tiranului, supunîndu-l În prealabil unui martiriu lung, dar pe care teama Îl sufoca atunci cînd se afla În prezența lui Oberlus, golindu-i mintea și făcîndu-l să uite pe dată cele mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pești veniră la suprafața apei, atrași de lumina puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind neputincios cum vaporul lui dispărea pentru totdeauna, iar echipajul pierea În cea mai Înspăimîntătoare moarte posibilă. - Monstru blestemat! strigă el de mai multe ori. Monstru blestemat! și s-ar fi zis că nu era În stare să-și mai amintească nici un alt cuvînt, ca și cum mintea i s-ar fi Încețoșat, anihilată de impresia pe care i-o producea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puternică, iar bătrînul căpitan plînse fără contenire și fără să Încerce să se ascundă, privind neputincios cum vaporul lui dispărea pentru totdeauna, iar echipajul pierea În cea mai Înspăimîntătoare moarte posibilă. - Monstru blestemat! strigă el de mai multe ori. Monstru blestemat! și s-ar fi zis că nu era În stare să-și mai amintească nici un alt cuvînt, ca și cum mintea i s-ar fi Încețoșat, anihilată de impresia pe care i-o producea spectacolul la care luase parte. CÎt despre Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu e nimeni vinovat În afară de tine Însuți... Blestemat să fiu eu, ce-i drept, dar nu pentru ceea ce am făcut, ci pentru că sînt un bătrîn ofilit și fără putere... Acum nici zece ani te-aș fi strîns de gît cu mîinile mele, fără să-mi pese de artileria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stînci. Înțelese că sosise clipa și că nu mai exista posibilitatea de a se ascunde. Se rostogoli afară din refugiu, se ridică În picioare, foarte drept, cu picioarele desfăcute și strînse În mînă arma, amenințător: - Aici sînt, fiu de cățea blestemat! urlă el. Vino după mine! Iguana Oberlus se opri, Îl observă cîteva clipe și păru că studiază terenul, căutînd locul cel mai potrivit pentru Înfruntarea care urma să aibă loc. În cele din urmă, luă o hotărîre și se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
face semne... S-ar putea să fie un naufragiat. Aproape imediat, ușa cabinei căpitanului se deschise și acesta Își făcu apariția În prag, Îmbrăcat sumar și cu o față deloc prietenoasă: - Nu se poate dormi În liniște pe vaporul ăsta blestemat? exclamă el, punînd mîna pe telescopul ofițerul trei. Ia să vedem! Unde naiba e naufragiatul ăla? Elliot Caine Întinse brațul, arătînd cu degetul: - Acolo, domnule... Pe stînca dinspre capul nord... Uriașul căpitan Lazemby, unul dintre bărbații cei mai Înalți, puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și se afundă pentru totdeauna În mare, tras la fund de greutatea lanțurilor sale. Căpitanul Lazemby, care avusese timp să-și ațintească telescopul asupra lui Oberlus Înainte ca acesta să dispară ca o fantomă printre arbuști, Își urlă blestemul: — Asasin blestemat! răcni el. Garret! Barca la apă! Adu-mi-l pe fiul ăsta de cățea ca să-l atîrn de vela mare! O sută de bărbați ai marinei britanice debarcară cîteva minute mai tîrziu pe coastele și plajele Insulei Hood, zisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și să rămînă nepedepsit. Făcu o pauză. Și, după cît se pare, nu e singura lui crimă... Două cadavre, rămășițe omenești, resturi ale unui naufragiu - se ridică În picioare, mînios. Vreau să știu ce naiba s-a petrecut pe insula asta blestemată. Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți oamenii de pe Adventurer fură obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile Înconjurară insula, cei mai buni Înotători se scufundară, Încercînd să recupereze trupul lui Mendoza, iar artileriștii spulberară cu praf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pretinzînd că i-ar putea dăuna copilului. Se certaseră. În cele din urmă, ea acceptase, iar asta păru să-i trezească dorința și-i ceruse tot mai mult, după care adormiseră amîndoi, vlăguiți, spre zori; zori În care acea soartă blestemată care părea să-l urmărească mereu, cea mai rapidă navă a flotei britanice, naviga, Împinsă de un vînt prilenic și de un curent favorabil, În direcția Insulei Hood. Pentru a nu știu cîta oară, se Întrebă ce naiba Îi făcuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cele din urmă tăgădui: - Tu, nu... Pe tine nimeni nu te va face să uiți. Așa te-ai născut și așa vei muri. Durerile facerii o apucară după-amiază și strigă ore Întregi, asudînd și zvîrcolindu-se, plîngînd, rugîndu-se și Înjurîndu-l pe „blestematul monstru respingător care o făcuse să conceapă alt monstru care voia s-o omoare dinăuntru”. Iguana Oberlus stătea tăcut, În așteptare, Încercînd să-și amintească instrucțiunile pe care pe primise și Încercînd să nu se gîndească la faptul că sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
decît să mai suporte În continuare să-l vadă. - Adio, monstrule, adio! PÎnă și coasa morții mi-e mai dragă decît tine și prefer tovărășia ei veșnică decît să mai suport o singură zi alături de tine... Adio, Iguano... Adio, fiară blestemată... Adio, adorat călău care ai știut cîndva să trezești În mine un vulcan pe care nimeni, niciodată, nu-l va mai stinge. Era atît de confuză! Atît de moleșită de soare, de sete și de zilele În care nu văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]