1,514 matches
-
tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
niciodată în tovărășia noastră. E o înotătoare pasionată și curând intră în apă. E foarte grațioasă, are corpul împlinit, grație la râs și la mers, pricepere cum să puie pe ea cea mai neînsemnată haină. În costumul ei de baie, bleumarin, cu câteva desene roșii, cu o mică pelerină pe care o lasă lângă noi, cu o scufiță amuzantă, e o apariție fermecătoare. Ce plăcere să o privești pătrunzând încet, scufundîndu-se, făcând roate, pe o parte, pe spate, pe pântec, îndepărtîndu-se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de cafenele, băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă. Merge nezorit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător de naftalină pe care-l lasă în urmă". Una dintre femeile căreia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
felul ei juvenil, marinăresc, îl lăsase în priză. De fapt, apartamentul era presărat cu o sumedenie de mici urme de neglijență lăsate de o navigatoare pe ocean. Pe canapea zăcea aruncată, cu căptușeala în jos, o frumoasă jachetă de uniformă bleumarin, de talie mică. O cutie de bomboane Louis Sherry - pe jumătate goală și cu bomboanele neconsumate strivite între degete, spre încercare - stătea deschisă pe măsuța de cafea din fața canapelei. Pe birou apăruse fotografia înrămată a unui tânăr cu o înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
conținut dintr-o singură Înghițitură. Restul l-am băut În cinci șase Înghițituri, În timp ce mă Îndreptam Încet spre aparatul care purta marca favorită. Se afla un consumator la aparatul meu. Nu era Îmbrăcat În palton și sub salopeta de un bleumarin decolorat avea un fular cam țipător. Era bine făcut, chiar puțin cam durduliu. Unghiile de la mîna cu care ținea paharul erau murdare de ulei negru, așa că am tras concluzia că e cazangiu pe undeva prin apropiere. Clienții din jurul orei opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scuzați că v-am făcut să mă așteptați, se auzi brusc o voce seacă și negustoreasca. Era o fată cu un ten pămîntiu și o bărbie proeminentă, Îmbrăcată Într-o rochie lungă, largă, de un roșu aprins și cu bordură bleumarin. Cu excepția părului lung, nimic altceva nu aducea cu fata din fotografie. E și greu să reconstitui o femeie numai din bucățele. Lăsînd la o parte nasul puțin cîrn, toate celelalte trăsături - buzele groase și Încăpățînate, urmele de coșuri de pe ambii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu vădită politețe profesională (îmi reașeză, în scurtul interval de timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi în față, gulerul răsfrânt până spre umeri, calota albă, amintind pe a infirmierelor, și șort asemeni alb, cu margini dantelate. Ne servi cu o ușoară solemnitate, ținând ca de un ritual, se vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dumneata. Știu că n-ai nimic împotrivă... si chiar dacă ai nu-mi pasă! Intrând, atinse cu umărul două frunze ale ficusului ornamental de lângă ușă, care se mișcară: primul lor semn de înviorare în primăvara aceea. Era îmbrăcată cu o rochie, bleumarin închis, ușor sobră - între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stâng până spre mijlocul încins cu un imaginar cordon alb, făcând parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
eu aveam treizeci și unu de ani și deja mă cam săturasem încercând să asortez roz cu portocaliu. Încântată de o ocazie de a mă îmbrăca sobru, îmi scosesem cu bucurie toate bentițele și accesoriile ridicole și purtam un deux-pièces bleumarin (ce-i drept, înțesat cu stele argintii, dar asta era chestia cea mai conservatoare pe care o aveam). Mergeam de-a lungul etajului optsprezece căutând biroul domnului Roger Coaster, trecând pe lângă persoane îmbrăcate îngrijit, având un aer eficient, și dorindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu mă așteptasem la asta. A durut mai mult decât am crezut că va durea și o linie roșie, violentă, încrețită mi se întindea de la colțul ochiului la colțul gurii, dar, pentru că fața mea nu mai era prinsă cu ață bleumarin, arătam mult, mult mai normal. — Spuneați ceva de o operație estetică? a întrebat mama. În cele din urmă, a spus. Dar nu încă, pentru un timp. E întotdeauna dificil să știi cât de bine se vor vindeca semnele de genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spunând și m-am întors și m-am trezit privindu-l în ochi, în acele adâncuri dezolante. Am încercat să notez mental o serie de alte amănunte despre el pentru o identificare ulterioară: avea părul foarte scurt și un tricou bleumarin - ia aminte, s-ar putea să nu poarte asta tot timpul - și era puțin mai în vârstă decât mine, treizeci și cinci spre patruzeci de ani, probabil. Mergem mai departe? a întrebat. Mie îmi convenea. Nu aveam răbdare să zăbovesc prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
O să ți-o trag. Și-a lăsat chiloții Calvin în jos și s-a ivit penisul lui în erecție. L-am împins înapoi pe pat, cu ultimii nasturi de la cămașă descheiați, cu pantalonii în vine, cu pielea palidă în contrast cu costumul bleumarin și pădurea de păr pubian închis la culoare. Penisul i s-a ridicat spre înălțimi și a întins mâna spre mine. M-am pliat deasupra lui, foarte excitată deodată, și, ținându-mă de tăblia de la pat, am început să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
găinii. Așadar Leisl primise cu adevărat mesaje de la Aidan? Nu știam. Și bănuiam că n-aveam să știu niciodată. Și oricum ce mai conta acum? —Ce-ai făcut cu pălăria mea bună? Maggie țâșnise în hol; purta un costum sobru bleumarin. — Dă-mi-o și nu mai da cu piciorul în chestia aia. Din camera lui Maggie se auzea micuța Holly cântând din toți rărunchii. Apoi a apărut și Claire. —Locul ăsta e un dezastru, a zis. Mama zisese că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai atentă. Pielea albicioasă arăta foarte palidă, izbind ochiul spectatorului, de parcă fata ar fi fost atacată de vreo erupție sau alergie. Avea niște sâni mari, jalnici, încrețiți chiar în mijloc, în timp ce un pliu de carne înconjura befelia înaltă a pantalonilor bleumarin, mătăsoși ca șortul unui sportiv. Da, partea de sus a sânilor avea mici creneluri, încă și mai albe ca restul pielii. Asemenea urme la douăzeci de ani sau la nouăsprezece: ceva nu era în regulă. Ființa își trăda oboseala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
New York. Am străbătut locul în lung și-n lat. — E ora zece și ați închis deja? m-am auzit eu urlând. — Ăsta e nenorocitul de JFK1, amice. În aceeași clipă m-am trezit ținând în mână niște revere de serj bleumarin. Tipul a deschis barul scutit de taxe vamale și mi-a vândut sticlă. M-am așezat să beau în loja pentru plecări. Apoi a început îmbarcarea. Clasa întâi, întâi. M-am ridicat și am intrat în tunel. Am pătruns tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țâcnit. Adu-mi niște cărți — Habar n-am ce fel de cărți îți plac. — Doamne, orice. O să-ți fac o listă. Romane, cărți de istorie, de călătorii. N-are nici o importanță. Poezie, orice. — Poezie? Aici? — Risc. Alec purta o salopetă bleumarin - ca echipamentul unui muncitor francez sau într-adevăr ca al vreunui micuț narcisist de expresie nouă care s-a prezentat la o selecție pentru C L. & S... Tocmai apariția lui în această uniformă m-a făcut să înțeleg cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sam Jones. Între timp, David Stronge mă conducea către un grup de bărbați, cu toate că majoritatea semănau atât de mult între ei încât mă întrebam cum îi putea deosebi unul de celălalt. Cei mai mulți erau supraponderali și nici unuia nu-i lipsea costumul - bleumarin închis sau gri - cu cravatele țepene, frizurile convenționale. Puținele figuri feminine ieșeau în evidență ca o pasăre colibri printre ciori, la fel ca agentul meu Duggie Sutton, care îmi zâmbea radios în timp ce ne apropiam. Era mic și bondoc, cu eternul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
jacheta pe mine, rochia atrăgea priviri ostentative din toate părțile. Suki mă conduse către un grup de bărbați tineri adunați în jurul unui Adonis blond, replica masculină a Belindei Fine, tot numai ochi albaștri, păr auriu și manichiură perfectă. Costumul impecabil, bleumarin, se potrivea de minune cu fața sa prelungă și fină într-un fel pe care mulți englezi l-ar evita pentru a nu fi înțeleși greșit. — V-o prezint pe Sam Jones, sculptorița, anunță Suki, cu aerul cuiva care prezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o rochie de latex să se încurce cu o bancă veche și serioasă? I-am relatat pe scurt cursul evenimentelor, lucru care mi-a făcut o mare plăcere, mai ales pentru că mă puteam uita la el în timp ce vorbeam. Costumul lui, bleumarin cu dungulițe subțiri, era la fel de bine croit ca al lui Charles de Groot, numai că pica mult mai lejer pe corpul lui tonifiat; un stil clasic englezesc, pe când domnul de Groot era mai degrabă stilul eurotrash. Până și cravata din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca și atriumul și atât de plină cu mașini luxoase încât părea un showroom din Berkeley Square. Sebastian a rămas politicos în urmă ca să mă lase să trec de barieră înaintea lui și apoi m-a condus la un BMW bleumarin. Dezactivând alarma, mi-a ținut ușa. Mașina mirosea a piele și a lac. — Nu e nevoie să-mi deschizi ușa, am spus sarcastic. Nu apreciez gestul la justa valoare. Apoi am respirat adânc și mi-am propus să mă domolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nas și a spus cu dispreț că acolo e plin de ziariști. L-am văzut pe Tim de cum am intrat pe ușă; înalt și slab, cu o față osoasă și colțuroasă, era imposibil să nu-l vezi. Purta un pulover bleumarin mare, o cămașă decolorată care ieșea puțin la gât și arăta, ca întotdeauna, ca un om pe care te poți baza. Eram conștientă cât de ușoară ar fi viața mea dacă aș putea să mă îndrăgostesc de Tim; deja mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
catalog Hermès. A doua femeie era o copie a celei dintâi, numai că mărită și cu mai multă luminozitate la un xerox de proastă calitate. Costumul ei bleu pal, făcut la croitor, nu o avantaja deloc. Ceva mai lejer și bleumarin s-ar fi potrivit mai bine culorii pielii, ca să nu mai zicem feței. Părul ei lung și dezordonat era ținut pe spate cu o panglică din catifea marca Alice, clasicul stil Sloane: ceea ce era ciudat, pentru că nu arăta a Sloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fără de care nu poți apărea prin părțile astea. Locuitorii acestui cartier iau cât se poate de în serios pantalonii de catifea, și nu glumesc defel. Puteai să-o deosebești pe bărbați de femei foarte ușor: cele din urmă purtau espadrile bleumarin. Am observat ce fețe durdulii aveau și cât de curați păreau a fi cu toții, ca și când bonele lor i-ar fi îmbăiat, le-ar fi periat părul, i-ar fi ciupit de obraji să aibă culoare și apoi i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dar nu mă interesează. Eu doar spun, „da, domnule...“, „nu, domnule...“, „trei sacoșe pline, domnule...“ Dar eu deja împingeam ușile rotative atâtde puternic încât s-au învârtit în spatele meu ca roata Sfintei Ecaterina. Să urmărești pe cineva îmbrăcat în costum bleumarin, în oraș, la ora prânzului, era o sarcină care punea piedici și celui mai bun detectiv. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru culoarea blondă a părului lui Simon. Am zărit pe cineva care semăna cu el dispărând la stânga înspre Broadgate. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]