448 matches
-
la sosire. În clipa în care se simțea liber, pornea spre grădină ca o săgeată slobozită din arc, unde se zbenguia și își rezolva nevoile sale firești, iar la primul apel se prezenta supus pentru a fi din nou legat. Bobiță se remarca prin câteva calități care i-au atras prețuirea și dragostea stăpânilor. Era de o curățenie remarcabilă și te întrebai, pe bună dreptate, la ce academie canină o fi dobândit el cunoștințele și deprinderile de igienă pe care le
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
calm, s-ar putea spune chiar cu eleganță și o consuma fără grabă și lăcomie. O întâmplare petrecută cu puțin timp înainte ca fratele meu să fi trecut în lumea drepților m-a impresionat și mi-a întărit credința că Bobiță avea niște însușiri cu adevărat ieșite din comun. Într-una din nopțile sale libere, petrecută el știe pe la ce nunți, nu l-au găsit acasă în zorii zilei, când stăpânii l-au chemat să-l lege. Toate căutările și apelurile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Fratele meu, țintuit la pat de o nemiloasă suferință, și-a exprimat supărarea într-un mod ce nu mai are nevoie de comentarii: Dacă mi s-ar fi pierdut o oaie nu mi-ar fi părut așa rău ca după Bobiță. La miezul zilei, când Nuța, nepoata mea, s-a dus la grădina cu iarbă din apropierea casei să adape și să mute vaca, l-a găsit pe Bobiță, tolănit la umbra unei răchite, supraveghind pe Floreana care păștea liniștită. Când și-
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fi pierdut o oaie nu mi-ar fi părut așa rău ca după Bobiță. La miezul zilei, când Nuța, nepoata mea, s-a dus la grădina cu iarbă din apropierea casei să adape și să mute vaca, l-a găsit pe Bobiță, tolănit la umbra unei răchite, supraveghind pe Floreana care păștea liniștită. Când și-a văzut stăpâna, a întâmpinat-o vesel cu mișcări repezi din coadă raportându-i, parcă, faptul că se află în misiune și și-o îndeplinește conștiincios. După ce
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mișcare ce se petrecea în împrejurimi. Din acel loc el capta cu radarul său ultrasensibil zgomotele, pașii, vorbele sau mirosurile ce veneau de pe drum sau de aiurea iar stăpânii se puteau odihni liniștiți. O altă întâmplare care îl pune pe Bobiță într-o lumină aparte îmi persistă în memorie. Mă aflam la Dorobanți, într-un mijloc de toamnă și, din imprudență, plecasem de la Iași cu îmbrăcăminte subțire. Sora mea, Ileana, s-a oferit să mă doteze cu un pulover de-al
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mijloc de toamnă și, din imprudență, plecasem de la Iași cu îmbrăcăminte subțire. Sora mea, Ileana, s-a oferit să mă doteze cu un pulover de-al bărbatului ei, pentru a mă ajuta să fac față temperaturii neprietenoase care se instalase. Bobiță era în conflict deschis și permanent cu sora și cumnatul meu, ei știau de ce, și-i lătra cu furie ori de câte ori aceștia intrau în curte sau treceau pe uliță. Cauza acestei inamiciții nu am aflat-o niciodată. Îmbrăcat cu puloverul primit
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
sora și cumnatul meu, ei știau de ce, și-i lătra cu furie ori de câte ori aceștia intrau în curte sau treceau pe uliță. Cauza acestei inamiciții nu am aflat-o niciodată. Îmbrăcat cu puloverul primit de la Ileana treceam pe lângă locul în care Bobiță era legat și, fără veste, s-a repezit furios la picioarele mele. Dacă lanțul ar fi fost mai lung cu câțiva centimetri m-ar fi mușcat. A simțit probabil mirosul cumnatului meu impregnat în pulover și a crezut că acesta
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și multe altele, încrustate pentru totdeauna în memoria afectivă, mă cheamă cu trâmbițele lor să le revăd, să le retrăiesc. Dau curs tot mai rar acestor chemări. Suflul senectuții se simte peste tot acolo. În oameni și în lucruri. Din Bobiță, vrednicul și aprigul păzitor al casei, nu a mai rămas decât o umbră. Aspectul lui scheletic îmi provoacă milă. Își poartă neputința de colo-colo, surd, cu un mers hâit, absent la ceea ce se petrece în jurul lui. Nu se mai bucură
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
lui Ahab, și umblă după sfaturile lor, de aceea te voi face de pomină, îți voi face locuitorii de batjocură, și veți purta ocara poporului Meu. $7 1. Vai de mine! Căci parcă sunt la strîngerea poamelor, și la strîngerea bobițelor după culesul strugurilor; nu mai este nici un strugure de mîncare, nici cea dintîi smochină, dorită de sufletul meu! 2. S-a dus omul de bine din țară, și nu mai este nici un om cinstit printre oameni, toți stau la pîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
cozonaci, tava cu spinarea de cerb, plăcinte cu brânză și cu vișine, ouă crude de prepeliță pentru Îndepărtat mahmureala, baclavale Înmuiate În sirop de miere de salcâm, alune, fistic și mieji de nucă prăjiți. Soldații izbutiră să mănânce tot, În afară de bobițele alea negre, lucioase și alunecoase din castron. Crezuseră că era un soi de dulceață de afine, Însă erau sărate și, dacă le Înghițeai Întregi, n-aveau nici un gust, iar dacă le spărgeai cu limba În cerul gurii, lăsau o dâră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tul, murind cu credința că Basarabia cea înstrăinată și urgisită va reveni curând la trupul țării.” Daniel Corbu In memoriam, Grigore Vieru sau Poezia cu strigăt existențial, Convorbiri literare, Iași, ianuari e 2009, p.52 MAMA Ba culege tufele - Cu bobițe coapte Ba ne spală rufele Trează de cu noapte. Ba‐ n câmpu‐ lăicerului Țese la flori calde. Toată roua cerului Pe măicuța cade. MÂINELE MAMEI Când m‐am născut, Pe frunte eu aveam Coroană‐ mpărătească A mamei mână părintească, A
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
chin dorit, așteptat cu spaimă. În ora liberă dintre lecțiile cu Anton, care se plictisea repede, și cina unde eram invitat, intram tiptil În salonul unde Ana Maria exersa la pian. Tocmai Își Începuse cariera de pianistă... Voaleta neagră cu bobițe cochete te-ar Împiedica să vezi câte riduri a făcut Între timp, dar glasul muzical poate să Îi fi rămas același. După o despărțire atât de lungă ai fi preferat să fi stat amândoi de vorbă, dar nu ai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
în vârf, ne-am aruncat la rădăcina unui molid răcoros. Mi-am scos tenișii și mi-am afundat tălpile printre frunzele de afin. Sabina și-a pus capul în poala mea; cu o mână dibuia printre frunzele verde închis. Culegea bobițele vineții, mă hrănea și pe mine. Buzele mi se facură indigo. Arătam ca doi strigoi deasupra unui crater năpădit de ierburi și căpițe de fân. În zare se vedeau munții transparenți suiți unul peste altul, să ne privească. Bruneta doarmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu claritate dacă ea avea o defecțiune genetică sau dacă întreruperea medicamentației o năruise interior. El motivase că nu avusese habar de trecutul ei psihiatric - de aceea o bătuse la cap să nu mai ia tranchilizantele alea blestemate, ca niște bobițe de mazăre. Ce sens avea ca o femeie voluntară, stăpână pe ea, să se îndoape cu chimicale? Capul i se lăsă încet-încet în față, gândurile prinseră să i se învălmășească - adormi cu fruntea pe tastatură. L XLII În ianuarie Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
canapea, dezvăluia tuturor niște intimități de-ale victimei, sala râdea, animatoarele își mișcau fustițele pe ritm de samba, apoi prada era aruncată în brațele rudelor, care abia așteptau s-o smotocească, s-o piște, s-o scalde în lacrimi și bobițe de salivă. Dar nu, reușise să-și domine primul impuls și bine făcuse. Acum se simțea mai aproape ca niciodată de Leo, de Sabina, de Adelina, de tanti Cucu, de Zuza. De aia și lăsa acum Sfânta Treime peste figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aicea, de unde sunt eu acum... Ceva de speriat! Ho, hooo...! Să dai și să fugi, dacă ai pe unde! Hai să-ți zic și ție, măi, Fratele meu. O frântură, doar, pentru cultura ta generală. Un grăuncior! O boabă! O bobiță, și-atâta! Hai...! Ești pregătit? Peste un punct, o să vină o boală. Un fel de răceală porcească, cum a fost și febra orătăniilor, dar un piculeț mai rea decât aia, cu morți, cu suferinzi, cu internați, carantinați și cu tot
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
șase este deschisă, să luați romanul și să-l citiți și apoi faceți precum boierul, care la recoltarea viei, ca să nu aibă pierderi din cauza celor care-i culegeau strugurii, le punea dimineața botnițe la gură ca să nu poată înghiți nicio bobiță. Faceți comandă de botnițe să le punem elevilor și ceapeul nu va mai avea pierderi. S-a produs rumoare în rândul elevilor și al diriginților. Primarul m-a săgetat cu o privire care a pătruns prin mine ca un fulger
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
concentrări și a luminii slabe, ochii începură să-mi obosească, așa încît, deodată, silueta cerșetorului cu pistolul la tâmplă se descompuse în câteva pete galbene și verzui-fosforescente. Grundul peretelui alb din spatele lui se reliefa enorm: vedeam fiecare crestătură și fiecare bobiță de var, îngroșate ca pielea de pe fața unui bătrân, lăsând urme albăstrui pe perete. Brusc, în pivniță începu să miroasă a mosc și transpirație. Omul de pe ladă, cu ochii strânși și gura strâmbată ca și când ar fi simțit un gust oribil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aceeași coapsă. Soarele dispăruse, odată cu linia care ar fi despărțit net pe zid lumina de umbră, și inima mi-o auzeam bătând, mărunt și neliniștit, ca de frică. Răgușit și depărtat, un cântat de cocoș, creanga atârnând în fereastră cu bobițele ei crude, ascunse sub frunze - rămăsese doar teama. Mi s-a părut că aud departe un zdroncănit de trăsură. Pentru că putea chiar să fie târziu, m-am ridicat și mi-am inspectat ținuta, eternă în nemișcarea ei atârna iedera în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
muchie de cuțit. Exact ca în basmele românilor: „Și se luptară zi de vară până-n seară”. Când s-a lăsat întunericul, cei doi combatanți au aruncat săbiile în iarba peste care începuseră să cadă mărgele de rouă. Ori, poate, erau bobițele lor de sudoare. S-au îmbrățișat ca doi frați și și-au jurat prietenie pentru tot restul vieții. Roland a făcut nuntă mare cu Aude și au trăit împreună până la adânci bătrâneți. Poate mai trăiesc și astăzi, dacă cumva nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
nu i-ar fi vîndut Domnul? 31. Căci stînca lor nu este ca Stînca noastră, vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință. 32. Ci vița lor este din sadul Sodomei și din ținutul Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, bobițele lor sunt amare; 33. Vinul lor este venin de șerpi, este otravă cumplită de aspidă. 34. Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, 35. A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti, cînd va începe să le alunece piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
Își luă șorțul înflorat de bucătărie și urma să aducă lemne pentru focul din sobă. Când deschise ușa casei, razele soarelui pătrundeau printre crengile copacilor ca o ploaie de raze. Pe toate frunzele copacilor și pe firele de iarbă străluceau bobițele de rouă. Undeva departe începu să cânte o pasăre atât de frumos încât îl făcu pe pitic să exclame: -Ce zi frumoasă! De fapt prea frumoasă ca să stai în casă și să fierbi marmeladă. Marmelada de afine poate să mai
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
13. Seara, au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra; și dimineața, s-a așezat un strat gros de rouă în jurul taberei. 14. Cînd s-a luat roua aceasta, pe fața pustiei era ceva mărunt ca niște grăunțe, mărunt ca bobițele de gheață albă pe pămînt. 15. Copiii lui Israel s-au uitat la ea, și au zis unul către altul: "Ce este aceasta?" Căci nu știau ce este. Moise le-a zis: "Este pîinea, pe care v-o dă Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
putea vorbi așa...Ceva nu-i la locul lui...” gândeam eu, privind neliniștit în jur... Am pornit totuși să colind rariștea de dincolo de poiană. Printre stejarii groși cât omul și ferigi, ciupercile își arătau fața cu timiditate. Fragii își tremurau bobițele îmbietoare în adierea zefirului. „De aici a cules bătrânul ciupercile pe care mi le-a arătat dimineață.” mi-am zis eu. Zmeuretul își foșnea frunzele mai încolo... În timp ce priveam la frumusețile din jur, mi s-a părut că aud un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
clanță, până i-am obosit rău-rău pe amândoi, dar de motocei nu mă mai ating. Ba nu. Dacă nu apar șoareci adevărați, mă voi juca și cu motocei. Pentru că nu sunt încăpățânat și mă joc cu orice. Chiar și cu bobițele din farfurie, pe care le alung din vas și le vânez pe jos, pe gresie, după ce le alerg bine-bine prin toată bucătăria. Dar dintre toate jucăriile, pixurile sunt cele mai nostime. Ele scriu, adică lasă urme, dar se și rostogolesc
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]