650 matches
-
mă ai; ai să mă lași să fac ce voi vrea eu. S-au suit În spatele Vântului și-au ajuns la băiat acasă. S-au căsătorit, au avut un copil. Moare tatăl băiatului; moare și copilul celor doi. La primul bocește, iar la celălalt cântă. Când o Întreabă de ce reacționează așa, ea Îi spune că dracii luau sufletul tatălui și-i era milă de el; dar pentru copil a venit o turmă de Îngeri care l-au luat și l-au
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
tăcerea. Privirea severă a dascălului a curmat, însă, tărăboiul. A sufocat lent harababura, țintuind cu ochii mai ales spre Ionică și Gheorghiță, puși pe șotii. Obraznicii pișcau de obraz și trăgeau de cosițe Catinci, Marii și Ilinci care dădeau a boci. Ultimele zbateri ale hărmălaiei s-au sfârșit odată cu așezarea elevilor pe băncile lungi de lemn. Liniștea s-a reașternut, continuându-și răsucirea firului pe fusul isonului care mai vibra încă din strană. Nu putea fi auzit, ci doar simțit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
taciturnii din Zborul la cuib „au pus mămăliga pe cărpător de scândură de brad, așezând-o pe genunchi, au mâncat la zarea focului, să nu ardă petrolul și să facă cheltuială”. La catafalcul unui răposat, nepoate și vecine cântă și bocesc; una dintre ele „trimite vorbă”, prin mortul din casă, tatălui ei, stins cu doi ani înainte. Faptele, la Pavel Dan, sunt nu numai temelia epicului, dar și repere psihologice reflectorizante. Altfel spus, faptele sunt, în același timp, reverberațiile unor suflete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
mai rar). Oglinzile din odaia În care era mortul erau acoperite cu o năframă neagră. Bocitoare profesioniste nu cunosc să fi fost În zona noastră. Soția rămasă văduvă și ceilalți membrii ai familiei spuneau că este datoria lor să-și bocească mortul și nu al străinilor. Două sfeșnice cu lumânări străjuiau mortul În cele trei zile, timp În care acesta nu trebuia să rămână singur În odaie. În tot acest răstimp, vecinele veneau să pregătească praznicul. Făceau bureciță, tocmagi, colaci și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă - nici una - n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune atroce, de coșmar. N-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
de ceilalți colegi cu care călătoream, sunt sigur că ar fi râs cu poftă pe baza micului meu vis. Păstrând astfel tăcerea am crezut în acest vis care peste ani a devenit realitate. Cabana Gărâna Țăranul Confort 1 Cine pierde bocește mortul Moș Mitruț În așteptare Circarii La lumina felinarelor Păsările unui artist Sculptorul COSTEL IFTINCHI sculptor, pictor, fotograf Data nașterii: 4 octombrie 1967, Iași Domiciliul: Sos. Națională nr.42D, Bl A2, Sc. A, Et.4, Apt. 3, Iași, 700605 Site
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tine, Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de păcătoși.. să deie Dumnezău !”. Blestema și bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas, dar și cu ură.. cu neputință de înfățișat în cuvinte. Cuvintele sunt prea sărace... Vorbele n-au puterea faptei.. Abia în clipa aceea, Baltă înțelese crudul adevar... ăuitul câinelui.. bocetul bătrânei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dacă văduva plânge suficient de mult ca mărturie a regretului și devotamentului ei, dacă nu, apăreau cele mai răutăcioase comentarii și se lansau zvonuri urâte, privind infidelitatea, relații extraconjugale, etc. Așa a apărut categoria bocitoarelor de meserie, care urlă, plâng, bocesc pentru bani, folosind lozinci stereotipe ca „te-am văzut printre morminte” pe care le strigă în cimitir în timpul slujbei înhumării. În viața tineretului au fost multe exemple de nenorociri datorită acestui „ce-o să zică lumea”. Tineri care nu reușeau sau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
al XIX-lea, Ion Nenițescu a descris această „breaslă” de evreice, care improvizau la capul mortului „bocete Într-adevăr frumoase”. „Între aceste bocitoare, unele ar fi adevărate artiste cu privire la scoaterea În relief a faptelor bune ale răposaților pe care Îi bocesc” <endnote id="(258, p. 577)"/>. Dar nu numai „evreicele bocitoare” erau celebre În Salonic, ci și evreicele cântărețe și dansatoare. Fără participarea unui astfel de grup, nu era de imaginat vreo sărbătoare sau vreun eveniment social <endnote id="(665, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
uita la noi, iar ea a Încercat să-mi dea un picior și, fiindcă eu trăgeam de ea, și-a pierdut echilibrul și a căzut pe podea. În timp ce fugeam Înapoi spre oraș, urmăriți de o ceată de petrecăreți furibunzi, Alberto bocea cît Îl ținea gura pierderea vinului cu care, În altă situație, bărbatul - acum furios - ne-ar fi făcut cinste. LA PODEROSA II TERMINA SU GIRA Ultima tură a motocicletei La Poderosa a II-a Ne-am trezit devreme, ca să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
suferință, cu ochii dilatați, se ridica din șanțuri cu grenada în mână și cu o dexteritate de jongleor azvârlea mingea omorâtoare în dușmanul țării sale. A pierdut piciorul, cum ar pierde o gheată, un lucru de nimic. Nu s-a bocit, n-a cerut semenilor săi milă, și dârz s-a ridicat în piciorul de lemn cerând... dreptul la muncă. Suma ridicolă cu care sunt plătiți azi invalizii de război, lui de abia îi ajunge de tutun...” „Împărțirea averii defunctului rege
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
bucate se vor fierbe foarte curînd și se vor face moi. Boboc Să nu dai afară bobocii de rață sau de gîscă decît peste trei zile și să-i stropești cu chinovar*, că ți-i deoache lumea. Bocet Femeia care bocește bine are, saraca, tot de morți parte. Bogăție Nici un bogat nu-i pe lumea cealaltă în rai, căci nu se poate boieri în amîndouă lumile. Cine are mai multe brazde-n palmă va fi bogat nevoie mare. Bold Bold dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nou, apoi trebuie să moară cineva din acea casă. Să nu te măsori cu trestia, că mori. Cînd îți moare copilul dintîi, să pleci de-acasă cu nevasta, ca să fugă moartea de casă cum ați fugit voi. Unele femei nu bocesc, nu se despletesc și nu se duc după primul copil mort, nici nu tămîiază patruzeci de zile, ca să nu-i moară și alții. Cînd îți mor flăcăi și fete mari, să nu te înveselești patruzeci de zile, ca să nu-ți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mort se face din florile aduse de femei. Dacă mortul stă cu gura deschisă, se roagă la oameni ca să-l ierte ori cere de pomană, ori e semn că are să mai moară cineva din acea casă. E păcat dacă se bocește mortul noaptea. Poporul crede că, murind cineva de moarte năprasnică, așa i-a fost scris, deci așa trebuia să se întîmple numaidecît, mai curînd sau mai tîrziu. Nu e bine să vorbești de morți noaptea. Oala în care s-a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ei a zvârlit cu sulița, și-l atinge în inimă ascuțișul. Un altul în grabă l-a lovit, îi taie capul”. Natură și oameni sunt chemați să jelească moartea eroului: „O, pietre, acum crăpați! Copaci, dezrădăcinați-vă! Iar voi, munți, bociți! Și voi, câmpii, întristați-vă! Căci au rămas toți voinici, fără acela de care se speriau și balaurii și leii; acela care se ostenea pentru ortodoxie și era sigur că o să i se facă liturghie în Sfânta Sofia, deoarece mult
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
somn... Copacii, pe stradă oftează; E tuse, e plânset, e gol... / Și-i frig, și burează...”; „Barbar cânta femeia-aceea”; „O poemă decadentă, cadaveric parfumată”; „Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus / Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus -/ La geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final, / Voi repeta că anii trec mereu mai greu și mai brutal”; „Ninge secular, tăcere, pare a fi bine”; „Ninge grandios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
să moară Neculuț), Ilariu Dobridor, Ștefan Bălcești (Îndurare..., îndurare...), Sabina Paulian ș.a. O miniantologie lirică sub genericul „Iarna în poezia oltenească” reunește versuri de Traian Demetrescu, Al. Macedonski, Tudor Arghezi, D. Ciurezu, Nicolae Milcu, Elena Farago (O țărancă tânără își bocește copilul mort), Radu Gyr, C. D. Papastate. Secțiunea de proză - mai extinsă - este alcătuită din schițe și nuvele de Jean Bart (Mărgărint bețivul), I. C. Vissarion (Învietorul de morți, Gura lumii, Baba Maria descântătoarea), Al. C. Calotescu-Neicu (Stejarul lui Maxim Rusul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290467_a_291796]
-
Emilia Lungu, iar Ieronim G. Barițiu este autorul unor Reminiscențe, dedicate lui Mihai Eminescu. În R. s-a publicat multă poezie, aparținând fie transilvănenilor Andrei Bârseanu, Aurel Ciato, George Simu, Lucreția Suciu-Rudow, V.B. Muntenescu, Petrea de la Cluj (P. Conda), O. Bocea, Viora Magdu, Elena din Ardeal și Emilia Sabo, fie unor autori mai cunoscuți de peste munți, printre care M. Gregoriady de Bonacchi, Gh. Becescu-Silvan, Carol Scrob, Iuliu I. Roșca. Se tipărește și literatură populară, culeasă de Antoniu Popp, se dau anecdote
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289131_a_290460]
-
a obiectelor de cristal. Înclinația spre interpretare, intuiția, sensibilitatea sînt puse așadar pe seama acelei dispoziții interioare ilustrate de teoria "personală" a lui Mini, concepție care va forma și pretextul "teoretic" al dezbaterilor sale cu doctorul Rim: "(Lenora) nu plîngea, nu bocea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. Își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate, închis acolo în universul senzorial al făpturei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sensibilitatea sînt puse așadar pe seama acelei dispoziții interioare ilustrate de teoria "personală" a lui Mini, concepție care va forma și pretextul "teoretic" al dezbaterilor sale cu doctorul Rim: "(Lenora) nu plîngea, nu bocea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. Își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate, închis acolo în universul senzorial al făpturei, e mai zgomotos decît cel perceptibil auzului, și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
câteva minute este spartă de vocea unei femei în vârstă, nu știu prea bine de unde a apărut acolo, nu era în vecinătatea grupului nostru. Pe sub hainele groase de lână, se simte în fața corpului o umflătură mare, nefirească. Apoi începe să bocească, da, bocet era, urcat până aici din negura timpului, „lăsați-mă să trec. Lăsați-mă ! Voi veniți, creștinilor, să vă rugați de viață și de sănătate, eu vin la Sfântul Dimitrie să mă rog de moarte. Poate ziceți că sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
impostoare genială care în acest mod a „scurtcircuitat” orele lungi de așteptare. Cineva de lângă mine face deasupra ei o cruce mică, fugară, cu degetele mâinii drepte strânse ca o gheară de pasăre din cauza fricii și a emoției. Femeia continuă să bocească lângă scară, un preot se apropie de ea și începe să-i vorbească încetișor. Eu am ochii în lacrimi, doamna Mariana la fel, urcăm scara de lemn ca niște condamnați la moarte și la viață. La fel ca și la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
treaba s-a rezolvat. Peste două zile vine la mine un urît cu o droaie de copii. Am găsit o locuință, dom' primar, acum stau cu copiii pe sub poduri. Ca la comandă copiii, toți cu muci la nas, încep a boci și nevasta urîtului îi trăsnește cu pumnul drept în cap, cu dușmănie. Urletele cresc în intensitate pe măsură ce eu pun întrebări. Ce locuință? O amărîtă de căsuță. Ce adresă are? Îmi spune adresa și eu văd negru în fața ochilor. Era casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
forțele pentru a-i lua la vale. Prin pantofi ies bulbuci la orice mișcare. O să murim aici, spune Pamela cu speranța că va fi încurajată. Da, tremură de frică Guță. Văzîndu-l mai înspăimîntat decît ea, Pamela își dă drumul la bocit. A fost de ajuns pentru tînărul său viitor soț ca să înceapă și el a buhăi din toți rărunchii. Nici n-au băgat de seamă că ploaia se oprise. Brusc, așa cum și pornise. Norul ăla negru l-a luat Dracu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de acasă cu condiția să se prezinte la cel mai apropiat post militar în caz de atac terestru. Vuk n-avea benzină și din acest motiv a plecat cu autobuzul. Marița, cu Vuk jr. în brațe, s-a ținut scai, bocind s-o lase și pe ea să-l însoțească. Autobuzul, o rablă, gîfîia în josul Moravei, iar șoferul a sărit de vreo trei ori de la volan să se ascundă în șanțuri de frica avioanelor care treceau pe deasupra. Ruine și moarte presărau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]