250 matches
-
cu toate! La naiba cu Eduard! La naiba cu ai mei! La naiba cu Edo și cu nescrisul meu roman! Și, mai ales, la naiba cu mine! Intru și mă uit înnegurată de jur împrejur în camera pe care am bodogănit-o de atâtea ori. Mi se pare străină și ostilă. Ca și cum ar fi aflat și ea că nu ne vom mai împărtăși singurătățile prea mult timp. Că e posibil - ba chiar probabil - ca ea să devină în scurt timp o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi răsări în minte un chip. Un chip vesel, cu pistrui, părul cârli onțat. Colega ei de bancă, la un moment dat. Măcar atât! Dar oare cum o chema? Geta, Gina... Cam așa ceva... Porni din nou la drum, pufnind și bodogănind de una singură. O irita faptul că se lăsase păcălită de jocul fetelor în zăpadă, dar mai ales o irita gândul că nu putea face o excepție de la regulile pe care singură și le impusese și nu putea capta un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
deplin și definitiv, la orașe și sate". Nici n-a mai fost nevoie să semnez vreo cerere de intrare în colectivă. Partidul ne-a făcut pe toți colectiviști, băgându-ne în colhoz, pe rudă, pe sămânță... Petronia nu-l mai bodogăni, deloc, în noaptea aceea epocală. Nicanor, cu simțământul nelămurit că, în această iarnă, copleșită de geruri muscălești, nu are nici un punct de sprijin în neant, se lăsă în voia neștiutei forțe de gravitație terestră și fără să o mai întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când am scăpat la lumina de afară, am văzut că era roi de lume și atunci am zărit mașina cu cele șapte racle, cum a luat-o din loc, cu motorul mormăind și cu sicriele lovindu-se între ele și bodogănind, nemulțumite, a gol Și zăpada era albă și foșnea ca mătasea, sub cerul vioriu, pe care lucea Sfântul Soare, iar de amețeală și de scuturături de friguri, și de înțepeneala neașteptată a maxilarului, și de piciorul spart în piron, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de bună calitate ținut pe brațe îl privi, mirată: Ați întrebat ceva, domnule? zise ea, ridicând vocea spre a fi auzită prin zumzetul celor două motoare ale avionului. Vladimir se întoarse spre ea întrebător, dându-și imediat seama că își bodogănise gândurile, făcându-le auzite, dar fără a fi înțelese: Zise: Vă rog să mă scuzați, doamnă, vorbeam singur. I se întâmpla adesea în călătorii, să prelungească o conversație oarecare cu persoane necunoscute, acestea devenindu-i, în cele din urmă, cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a necunoscutului de lângă ea, Mesalina adormi buștean, până hăt-târziu, în dimineața de iarnă, când, trezindu-se și tremurând, începu a-și descolăci trupul ei de salamandră amorțită de frig. Deschise ochi suri, între pietre tombale, acoperite de zăpadă, scuturându-și bodogănind stratul alb care îi acoperise de o palmă pe amândoi. Privi fără să înțeleagă ceva spre insul de alături, care, sub plapuma de zăpadă, dormea, strângându-se tot mai încovrigat de frig și tot mai acaparat de voluptosul dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu ei...). Tipul bombăne cum o făcea pe vremuri Amadou, colegul meu de la McDonald’s-ul din cartierul genevez Plainpalais (ce cuvânt frumos, larg și plin!). Stă la calculator, jucând Solitaire sau mai știu eu ce alt joc non-complicat și bodogăne. Uneori vorbește singur. Strănută și, fără a aștepta ca noi să-i urăm „Sănătate!“ sau „Noroc!“, se și repede să țipe „Mulțumesc!“, la care eu îi răspund „Nu ai pentru ce!“. Colegul meu este specializat în trimiterea faxurilor și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
călătorie spre Lună, sau una spre centrul Pămîntului? Nu, doar scorneli...dar sînt frumoase. Păi vezi? Crezi în scorneli?! În cărți se scriu atîtea prostii. Și iar l-am crezut pe bătrînul dascăl. Ce scorneală, cu vara și cu iarna! bodogăneam eu contra lui Jules Vernes. Numai că nu era scorneală și abia la Iași m-am lămurit. Confratele Onofrei Toarce, nu alta! Nu mă laud doar pentru că era mașina mea, luată, fiți atenți, cu valută, din lotul pentru export. Mergea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
născut vara? N-ai fost prea cuminte, fato, ești ca... Zînica. Dinu a luat puiul în brațe, l-a mîngîiat și apoi și-a dat seama de încurcătură. Îl așează din nou jos, cu mare atenție și dă să plece bodogănind. Îmi pare rău, dar am treabă... Ce treabă, Dinu? se aude dinspre puiuț. Cum, ce treabă? Am treburile mele... Importante, foarte importante, nu? Da, importante, ce treabă ai tu? Suferința mea nu contează? Doar tu să fii fericit cu Zînica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-50oC, brr! Nici chiar așa nu-i bine! Eu am apucat să trăiesc o dată la doar -38oC și-mi înghețau nările, urechile și lacrimile. Dumnezeu ne-a făcut să rezistăm la aproape 100o diferență de temperatură și noi tot mai bodogănim a nemulțumire. Avionul avea o mică hibă, l-au consultat, l-au controlat și l-au declarat apt de zbor spre Atena, ignorînd emoțiile noastre. În capătul pistei se oprește și-și face socoteala. Mai dă din copite, mai strănută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar nu se găsesc... Consideră că-i a ta din acest moment. Rămîne năuc! Iau iguana și i-o ofer: Ține, un cadou, ca unui prieten. Nu, nu se poate, eu sînt de vină, scuză-mă... Tremura de emoție. Pleacă bodogănind mulțumiri în toate limbile pămîntului. Eu mă simt un mare păcătos și-i cer iertare lui Dumnezeu. Secretul pictorului Pictorul Alvarez de Vega stătea în poarta micii sale căsuțe din periferia sudică a Havanei. O mahala tipic sud-americană, cu străzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Laur, nemailăsându-l cu ea pe dormeză ca s-o Îndoctrineze atâtea nopți la rând cum să-l facă pe dobitocu’ ăsta la buzunare și să fugă Împreună În locuri de verdeață și răcoare. Nu ne certam, ci doar că bodogăneam fiecare-n legea lui și-n limba lui. Ne depănam din mers romanele vieților noastre pline de isprăvi de râs și de plâns, adunându-ne Într-o istorie atotcuprinzătoare și pe veci ferecată, păi până când ne-om mai Învârti aiurea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
interioare a personajelor, fără ca asta să semene a experiment psihologic. O bătrână se moșmondește prin casă înainte să iasă, încotoșmănată bine, pe străzile acoperite de polei. Pune mâna pe o pungă, își leagă cu un fular basca pe cap, mai bodogănește când își vede omul întins în pat, lingav, și din vorbele ei monotone, cenușii se naște povestea: așa începe Dimineață pierdută, cel mai bun roman al autoarei, unul care a „făcut epocă“. Este un roman complex, coprimând, amalgamate, istoriile a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
priză în gură, n.m.]; poate și unele dintre semnături.“ Dar cel mai mult a contat „curățenia ideii“, scria Petreanu. „Cu Decât o revistă, câțiva jurnaliști s-au declarat, de fapt, exasperați de comercializarea peste măsură a presei. Aveau opțiunea să bodogănească în surdină, ca toți ceilalți din breaslă, să-și plângă pe umeri, reciproc. Au dorit să facă însă un pas în afara mârâielii fără finalitate - au decis să ofere publicului viziunea lor asupra genului de presă în care cred. Au scris
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
să-i dea bani de băutură. Într-o noapte ploioasă a fost atacată de hoț. Era un bărbat cum povestea dânsa cu un ciorap negru tras pe cap cu cojocul întors pe dos și cu un cuțit mare în mână. Bodogănea ceva neînțeles "rusește", înjura și-i cere "ghenghi" bani și bijuterii. I-a sucit o mână, i-a învinețit un ochi și a lovit-o peste spate, lăsându-i pete roșii și vinete. I-a răscolit prin lăzi, i-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
remarcă: - Ce faci, balosane? Vlei? mă întreabă cu gura plină, schimonosind cuvinte, bolul alimentar afectându-i pronunția unora dintre consoane. La Pif, lumea de acolo, de sus, se vede cu totul altfel. A venit dimineață la un curs, unde a bodogănit încontinuu, enervat de banalitățile debitate de prof, apoi s-a mutat în cârciumă. Aici, „La lemne“. O iarnă stearpă, v-am mai spus. Aici am stat și am așteptat minerii, când cu „Pacea de la Cozia“. Era atunci când se angajase Ruxandra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
am fost la ea în birou. Prim-secretarul, care a urmărit toată discuția noastră, privindu-ne pe rînd, ridică brusc stiloul spre Brîndușa, oprind-o. Brîndușa observă gestul, își stăpînește furia, strînge din umeri ca o scuză, apoi se așază bodogănind: Puneți-vă în locul meu, tovarășe prim-secretar... Puneți-vă dumneavoastră în locul celui căruia îi strigați..., îi spune prim-secretarul. De altfel, sfatul meu e valabil pentru toți cei care obișnuiesc să țipe la subalterni... Observ, surîde el incisiv, că metoda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mea devine mai intensă, mai grozavă. A venit Pauline să mă vadă, nostalgică și sceptică; am vorbit de tine. Înțelegi tu ce tragic e să vorbești numai de cineva? Să nu-l vezi, să nu-l simți, să nu-l bodogănești, să nu te exaspereze eventuala dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău ca să te împiedici noaptea de ei și să bodogăni și noaptea: „Desigur, nu aveau loc în altă parte“. Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce tragic e să vorbești numai de cineva? Să nu-l vezi, să nu-l simți, să nu-l bodogănești, să nu te exaspereze eventuala dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău ca să te împiedici noaptea de ei și să bodogăni și noaptea: „Desigur, nu aveau loc în altă parte“. Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu[l] galben? Nimic, nimic? Totul înțepenit în ordine, ca într’o casă încremenită de lava unui vulcan. Să mergi spre fotografie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e menționat în Epistolarul lui Austen (publicat la noi în 1991 de Editura Univers, în traducerea lui Virgil Lefter). Cît despre Lefroy, acesta figurează cel mai proeminent într-o scrisoare începută joi și terminată vineri, 15 ianuarie 1796 : după ce-l bodogăne un pic pe fratele ei Charles (Cum de i-a trecut prin minte să comande ciorapii aceia ? ), Austen (care tocmai împlinise 20 de ani) trece la Lefroy și la iminenta lui cerere în căsătorie, pe care declară că o așteaptă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
însemnat"! râde el batjocoritor. Minune mare de-am scăpat neotânjit la Podul Înalt! M-o ferit Iisus Mântuitorul... Daniil scoate niște feși albe de in: Am niște buruieni de leac... să... să te oblojesc... O cataplasmă... Trage coptura. Ce cataplasmă?! bodogăne Ștefan .... De cataplasme-mi arde mie?! E obrintit! Zău așa!... Să nu ți-l taie! Ștefan ridică șomoiagul chicotind: Ducă-se! E putred! Mai am unu'! spune și ridică piciorul sănătos. Mai rău de cap: n-am altul de schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
iasă sufletul pe gură, nu alta... Popas! orânduiește Șendrea. Boierii își aruncă la pământ armele, povara din spinare, după care se aruncă și ei în iarbă, să-și tragă sufletul. Întins în iarbă, gâfâind ca un câine fugărit, boier Juga bodogăne: Altă trăsnaie de-a lui Vodă cu întrecerile aistea "voinicești". Ne-am bătut cu spade grele, cu scuturi și mai grele, cu buzdugane foarte grele! Înțeleg!... Da' să ne fugărească cu bolovani la spinare de-am scos limba de-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care - printre altele - au ales discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticiod, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați În registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rarm excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a Înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag În premianții zilei cu salve de cerneală, În efortul de a-i despuia de aparențe. Nu Întîmplător, deși În subtitlu epoca antimodernității apare situată Între de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
au făcut altă întrebare. După aceea s-au apropiat de mine și m¬au întrebat asemenea de unde sunt. Eu din cea întâi vedere am închipuit că toți aceștia sunt duhuri necurate și năluciri și făcându-mi cruce am început a bodogăni Tatăl nostru și alte molitfe. Dar, după ce am boldit ochii, am cunoscut că acel cu epoleturi este hatmanul Moldovei, Constandinică Paladi; pe loc am închipuit că proorocia Șăndrii s-au împlinit și cartojnicii m-au pârât la stăpânirea locului, și de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
n-ai unde să te spovedești cinci luni din douășpe! Gîndiți-vă numa- la moartea băiatului lu- Duponchel și la mașina parizienilor ălora care s-a răsturnat anu- trecut- Brr- Mie una, mi-e milă de sărmanu- băiatu- ăsta. - Băiatu- ăsta, bodogăni bătrîna, ridicînd din umeri. I-auzi cum o spune, obraznica! - Păi da ce, nu-i, un băiat!? Și cît o fi el de sigur pe el, domnișoară Céleste, mie-n sută n-o să fie în largul lui mîine, cînd o să
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]