831 matches
-
(în ) a fost un cabaret al secolului XIX, din Montmarte, cartierul boem al Parisului. A fost inaugurat la 18 noiembrie 1881 de către artistul Rodolphe Salis. Spre nemulțumirea lui Picasso și a celorlalți care au venit la Expoziția Mondială din 1900, a fost închis în anul 1896. Notorietatea să este dată de faimosul
Le Chat Noir () [Corola-website/Science/317779_a_319108]
-
Adalbert (n. 956 - d. 997) a fost un misionar ceh, episcop de Praga, canonizat în anul 999. Este considerat drept patron al Boemiei, Ungariei, Poloniei și Prusiei. S-a născut în jurul anului 956, dintr-un principe boem al nobilei familii Slavnik și dintr-o mamă germană, Adilburga, rudă a împăratului Otto cel Mare. A primit numele de Vojciech, care înseamnă ajutor al armatei, și era destinat vieții militare, dar încă de mic, o boală l-a adus
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
este foarte intensă și , încetul cu încetul, Soledad reușește să-i reveleze lumea « celor care iubesc fără să primească nimic în schimb »; în noua sa relație apar elemente noi, o căldură care nu existase anterior. John își continuă viața de boem dar, spre deosebire de situațiile precedente, însă progresiv el ajunge să se desprindă și să găsească această viață nesatisfăcătoare. Femeile cu care vine în contact încep să-și releve defectele. Astfel la o petrecere cu Viki, el se gândește la ea ca
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Elena Zaharia-Filipaș Ion Vinea și Petru Dumitriu - doi scriitori din generații diferite, talentați, bărbați seducători, foarte deosebiți ca temperament artistic și uman: unul - contemplativ, boem, risipitor; celălalt - pragmatic, energic, ambițios. Probabil că drumurile lor nu s-ar fi intersectat niciodată dacă n-ar fi fost la mijloc o femeie, scriitoare și ea, fascinanta Henriette Yvonne Stahl. Vinea a cunoscut-o pe Henriette în 1930 și
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Bug", iar spre vest, "ajunseră până la Dunărea panonică". Grecii le spuneau dacilor geți, iar romanii daci. Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regelui Burebista, având ca hotare: țărmul Mării Negre și Bugul - spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava - spre vest, Carpații Păduroși - spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) - spre sud. Capitala regatului era orașul Argedava. Conform informațiilor rămase de la Strabon, dacii locuiau în zona muntoasă (și indică râul Mureș) până în partea superioară a
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
ar veni suferinzii sau cunoscuții la doamna doctor acasă, bunăoară... Ia gândeștete. Gândește-te practic și din punct de vedere al unei cuviințe sociale fără care nu se poate trăi în viață și despre care tu, fată trăită izolat și boem, nu ai încă o idee precisă. Pe tine te-a încântat nota pitorească: la țară, în munți, între huțani, o vară întreagă... Tu ești romanțioasă și lirică uneori. La drept vorbind, și mie mi-ar plăcea. Ar fi poate odihnitor
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
avers talerul poartă efigia împărătesei, spre dreapta, cu vălul de văduvă. Circular, inscripția în latină „.” , prescurtare de la „Maria Theresia Dei Gratia Romanorum Imperatrix, Hungarorum Bohemorumque Regina”, ceea ce tradus înseamnă „Maria Terezia, prin grația lui Dumnezeu împărăteasa romanilor, a ungurilor și boemilor regină”. Sub efigia împărătesei este sigla (inițialele meșterilor monetari Schoebl și Faby). Versiunile mai timpurii ale MTT poartă alte sigle, existând și variante minore de design, unele dintre ele extrem de greu de identificat de către nespecialiști. Pe revers talerul poartă acvila
Talerul Maria Terezia () [Corola-website/Science/306406_a_307735]
-
în 1845. În acest scop el a elaborat o gramatică a vechii limbi cehe ("Počátkové staročeské mluvnice"). În colecția de articole "Hlasowé o potřebě jednoty spisowného jazyka pro Čechy, Morawany a Slowáky" („Voci cu privire la necesitatea unui standard lingvistic comun pentru boemi, moravi și slovaci”) publicată de Ján Kollár în 1846, Šafárik a criticat cu moderație introducerea unui nou standard lingvistic slovac (1843) de către Ľudovít Štúr, care a înlocuit standardul lingvistic luteran folosit anterior ce era mai apropiat de cel al limbii
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
Boemiei unde nu era amenințată de expansiunea Imperiului Franc. Primul duce Premyslid menționat istoric documentat a fost Bořivoj I (867). În secolul următor, Přemyslizii au domnit, de asemenea, peste Silezia și au fondat orașul Wrocław (în ), derivat de la numele ducelui boem Vratislau I, tatăl Sfântului Venceslau. Sub domnia prințului Boleslau I cel Crud (935) și a fiului său, Boleslau al II-lea cel Pios (972), Přemyslizii au stăpânit teritoriul pe care se află astăzi statul Belarus. Ei au controlat importante rute
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
fiul lui Venceslau I, a câștigat porecla de "Regele de Fier și de Aur" din cauza puterii sale militare și a bogăției. După mai multe războaie victorioase cu Regatul Ungariei, el a dobândit Austria, Stiria, Carintia și Carniola, extinzând astfel teritoriul boem până la Marea Adriatică. Ei au fost atât de puternici, încât regele Ottokar al II-lea aspira la coroana imperială a Sfântului Imperiu Roman. Aceste aspirații au început conflictul cu Casa de Habsburg, care erau, până atunci, prinți puțin cunoscuți. Reprezentantul lor
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
moartea prematură a lui Venceslau al II-lea (1305) și asasinarea fiului său, Venceslau al III-lea în 1306, care a dus la sfârșitul dominației lor. Pe latura ei feminină, cu toate acestea, dinastia a continuat, iar în 1355, regele boem Carol al IV-lea, nepotul lui Venceslau al II-lea, a fost încoronat Sfânt Împărat Roman la Roma. Numele dinastiei, potrivit celor afirmate de cronicarul Cosma în "Chronica Boemorum" (1119), provine de la fondatorul său legendar, Přemysl, soțul Libušei. Primul conducător
Dinastia Přemyslid () [Corola-website/Science/336125_a_337454]
-
și traducătoare cehă. Jesenská s-a născut în Praga, Austro-Ungaria (acum în Republica Cehă). Familia ei era considerată a coborî din Jan Jesenius, primul profesor de medicină de la Universitatea Carolină din Praga, care a fost printre cei 27 de iluminați boemi ce au fost executați în Piața Orașului Vechi din Praga, la 21 iunie 1621, pentru că au sfidat autoritatea regelui Habsburg Ferdinand al II-lea. Cu toate acestea, această ipoteză a fost contestată ca fiind nefondată. Tatăl Jesenskăi, Jan, a fost
Milena Jesenská () [Corola-website/Science/336276_a_337605]
-
este remarcat de Ernő Osvát. Mulțumită acestuia, poate publica în februarie 1910 în prestigioasa revistă literară Nyugat (Occident) prima scriere cu titlul "Firona". În 1911 colecția Nyugat Könyvtár (Biblioteca Occident) editează primul volum de nuvele al lui Tersánszky. Caracterul ușor boem al autorului, care i se manifestă chiar din prima tinerețe avea să-l însoțească toată viața sa lungă, cauzându-i dificutăți în anumite momente ale existenței. În primul război mondial participă ca voluntar și este trimis pe frontul italian, unde
Józsi Jenő Tersánszky () [Corola-website/Science/300034_a_301363]
-
2-3 litri precum un stimulent tip Pentetrazol. Este nevoie de repaus absolut. Chiar dacă "Sclerodermia citrinum" este considerată otrăvitoare, într-o cantitate mică a fost și este folosită ca condiment gustos de ciuperci. Astfel, pe timpul Imperiului austro-ungar mulți măcelari vienezi și boemi au falsificat lebărvurștul trufat, înlocuind bucățelele de trufă veritabilă cu acele ale buretelui cerbilor. În zilele de astăzi, din Cehia până în Rusia [poate și în regiunile române], ciuperca se prepară cu o mâncare de carne (aproximativ una până la două felii
Buretele cerbilor () [Corola-website/Science/336338_a_337667]
-
Picasso"", care va cuprinde mai târziu cea mai mare parte din operele sale. moare la 8 aprilie 1973 la Mougins, în apropiere de Cannes, la vârsta de 91 ani. Picasso și-a transformat viața în legendă. După anii petrecuți printre boemii din Montmartre, a devenit - grație geniului și spiritului său inovator, dar totodată și prieteniilor celebre și aventurilor sale amoroase - cel mai renumit pictor al secolului al XX-lea.
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
cei doi ani anteriori orașele Poloțk (1579) și Velikie Luki (1580), au apărut la zidurile Pskovului la 18 august 1581. Această acțiune a izolat complet forțele rusești de pe teritoriul Livoniei. Forța invadatoare principală (31.000 de soldați: polonezi, lituanieni, maghiari, boemi, valahi și germani) a asediat orașul în perioada 24-26 august. Prințul Vasili Skopin-Șuiski a fost responsabil cu apărarea orașului Pskov, dar prințul Ivan Șuiski a fost cel care s-a ocupat efectiv de acest lucru. Acesta din urmă a avut
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
Ștefan Báthory a ordonat apoi un asediu pasiv, iar lupta s-a transformat într-o blocadă. La 1 decembrie, regele a părăsit câmpul de asediu, împreună cu cea mai mare parte a armatei lituaniene, voluntarii și mercenarii germani, maghiari, români și boemi. Comanda forțelor rămase a fost încredințată lui Jan Zamoyski. În același timp, în timpul asediului din 1581, raidurile cavaleriei poloneze au devastat multe regiuni ale Rusiei, ajungând până la fluviul Volga și la lacul Ladoga. Cavaleria a fost cea mai bună unitate
Asediul Pskovului () [Corola-website/Science/335955_a_337284]
-
și puternice ale unei muzici străine, care trebuia să devină mai târziu chiar muzica mea. În anul 1904 s-a întors la București, unde și-a păstrat o perioadă barba roșcată. Vechii amici au văzut diferența. Era mult mai elevat, boem și ostentativ. Începe să frecventeze cafeneaua Papa Kubler, aflată pe strada Imperială, colț cu Calea Victoriei. Acolo se adunau nume de marcă, precum Victor Eftimiu, Dimitrie Anghel, Șt.O.Iosif, Panait Cerna, lista fiind lungă. Participanții erau împărțiți în două tabere
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
fără ca vreunul dintre ei să se dea jos, cu siguranța care-i transformă în învingători pe cei care au încredere în ei. Spre deosebire de bunicul meu, nesiguranța e mai puternică în mine. Cât despre înclinația de a duce o viață de boem, nu prea o am. În comun, avem doar atracția ambiguă pentru necunoscut, și plăcerea riscului. Plăcere căreia i-a cedat și mama mea, fugind de-acasă cu un marinar care putea să-i fie tată. Această trădare a dragostei părintești
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
o dată cu ei, generațiile ulterioare preferând expedientele și scrisul-hobby. Până la urmă, și din interviul ca o biografie indirectă, luat de Mihai Drăghici și pus în ultimele pagini ale cărții, ar reieși că acest Constantin Stan, profesor azi la jurnalistică, cenaclist și boem pe vremuri în "Junimea" lui Crohmălniceanu, devine el însuși personaj de reportaj sau portret mai mult sau mai puțin autocreat și impus lumii cititoare, dar rezistent. În 2002 a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii un volum de proză scurtă a
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
era de mirare. Se începea de la trei până spre zece, șaisprezece... Poetul, un ins înalt ca o prăjină, semănând cu o barză, bucureștean, avea parcă tot timpul un surâs sarcastic pe buze, dar un sarcasm bonom sau mai bine zis boem, ca și când nu putea uita cafenelele și viața literară din care fusese smuls fiindcă fusese prieten cu doi critici țărăniști care îl cultivau. "Aiurea! îmi spuse el, ei sânt liberi și pe mine m-au închis. Fiindcă eu, ca un prost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Școala Populară de Artă din Brașov. Împreună cu Ștefan Stătescu, Emil Micu, George Boitor ș.a. realizează publicația trimestrială „Caiete de literatură” (1968-1969). Colaborează cu versuri, proză, teatru la „Lupta Moldovei”, „Astra”, „România literară”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Iașul literar” ș.a. Personaj incomod, boem fantast și pitoresc, M. era în fond un om grav, serios, delicat. Debutează editorial la vârsta de optsprezece ani, cu placheta Cu barda-n porți de veac (1941). În celelalte culegeri de versuri publicate în timpul vieții, Eu, Meșterul Manole, Poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
va dovedi o mare sensibilitate, i-aș spune lirică, atingând nu o dată accente patetice. Devenind mare iubitor de muzică, pentru el două concerte Enescu înseamnă ,două seri de paradis". Marele compozitor e ,un Iisus al viorii". în mansarda lui de boem, cultivă singurătatea, e un visător romantic, femeia fiind omniprezentă. El are plăcerea de a hoinări prin parcuri, ,prin orgia de frunze uscate", să se așeze cu iubita pe o bancă sub o salcie pletoasă pe malul lacului. Iubirea înseamnă pentru
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
interesante, pitorești". El era deci conștient de valoarea literară a jurnalului. Meditând asupra lui, meditează în același timp și asupra scrisului, care pentru el are ,un efect terapeutic". în afara romanului de debut Adolescenții de la Brașov, mai proiecta și altele (nerealizate). Boemul, care ocupa și el un loc în ,corabia cu ratați" (cum se autodefinise cam pe nedrept ,generația"), pare să alunge în anumite momente femeia substituind-o cu scrisul. Numai munca la masa de scris mă poate salva". Și conchidea categoric
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
câștiga războiul și că soarta noastră se va schimba. Lirismul predominant erotic din volumul Vulcanul iubirii e acum unul patriotic-patetic, amintind întrucâtva din avântul și ardoarea lui Alecu Russo din Cântarea României. Romantismul de altădată, care nu dispare cu totul, boemul, admiratorul neobosit al frumuseții feminine, trăind uneori la limita sărăciei, mânca pe datorie la birt, bucurându-se însă de libertate, ni se dezvăluie acum ca un luptător tocmai pentru acest bun neprețuit al oamenilor, pe cale să se piardă și în
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]