509 matches
-
moarte rușinoasă. 90. Conștiința, glasul dreptății Un om bogat, cu numele Săvoiu, alungă pe o chiriașă săracă, o biată văduvă cu cinci copii, pentru că nu mai avea cu ce să plătească chiria. Ea se înfățișă pentru a doua oară în fața bogătașului, însoțită de cei patru copii mici, căci al cincilea era bolnav în pat, pentru a-l ruga să-i lase măcar 7-8 zile, până se va însănătoși copilul cel mic, dar Săvoiu nu vru, nici în ruptul capului. Femeia îngenunche
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
însoțească. — Ita, dar ce prințișori eleganți, ai ? se aude mai din fundul străzii o voce groasă și răgușită în ultimul hal. — Să trăiți, domnule Știrbu ! îl salută Fernic, însă fără să-l poată zări. Păi, eu știam că oferiți distracții bogătașilor, nu săracilor, râde el. — Da, așa umblă vorbă, trubadurule ? și moaca lui Jean Știrbu apare deodată în lumina gălbuie și slabă a unui feli- nar care abia pâlpâia. De mult n-ai mai dat pe la noi. — De mult n-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
țiganii. Îți alegi una de vrei, plătești ca să și o iei, și face semn cu degetul pe obraz. Pui doi cai la fiecare, unul mic și unul mare, și-apoi... Și-apoi ? ? — Și-apoi ? Hop, îi dai bătaie ! Curse între bogătași, biciul moale să nu-l lași. Cine- ajunge înapoi, locu-ntâi, nu locul doi, da ? Scapă și de cheltuială, mândru, plin numa’ de fală, fără nicio îndoială. — Ia, mă, ăsta chiar i poiet, aplaudă țiganii, îl aplaudă și Cristi, și Fernic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
mare, la câțiva pași, în care erau pregătite trei trăsuri vechi, fiecare cu câte doi cai mari și negri, armăsari de-a dreptul. Cu asta se ocupau țiganii lui Știrbu de lângă Vergului, luau trăsuri nefolosite, înlocuite tot mai des de bogătași cu mașini scumpe, le dădeau jos toate dantelăriile și pernele, toate ornamentele și mai ales fierul, dacă era, le despuiau și le pregăteau pentru amatorii de curse, dornici de adrenalină, care se luau la întrecere pe un traseu destul de mare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Pribeagu. — Cristi ! — Acum ! strigă el și se apleacă să ia sticla de vin, pe care o nimerește fix în genunchiul unui cal, făcându-l să se sperie și să se împingă în celălalt cal, aproape scoțându-i de pe traseu pe bogătașii de la herghelie. — Bine, mă, Cristi, bine, mă ! Aida ! ! ! Brusc se aude o împușcătură și un glonț lovește fundul trăsurii. — Băi, ăștia-s nebuni, trag ? se albește deodată Pribeagu. — Lăsați-vă jos ! Cristi, vezi în sacoul meu ! — Unde ? — În interior, e
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și alți artiști, pentru a diversifica serile. Imediat gurile rele au început să născocească zvonuri care mai de care mai indecente, cel mai neavenit fiind legat de bani. Însă odată cu plecarea din miezul publicului bucureș- tean, nu mulți știau că bogătașul Cristian Vasile renunța și la cel mai mare contract pe care îl obținuse vreodată. Alții spuneau că femeile și băutura îi luaseră mințile și nu a trecut mult până când cineva l-a auzit tușind ca un bolnav de plămâni, vuindu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
au reluat anchetele... că nu le venea să creadă că noi eram dușmanii, tinerii pe care îi arestaseră. Aveau nevoie de altcineva, de un dușman mai în vârstă, pentru că nu eram nici unul dintre noi fiu de moșier, de chiabur, de bogătaș. Nici unul! Toți eram copii de oameni săraci. Erau intrigați. Ș-atunci căutau pe altcineva, care să ne fi viciat, care să ne fi întărâtat. Probabil că dosarul după ce l-au întocmit, a trecut pe la un șef care n-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dă pe imnuri de cantor. Am rămas cu gura căscată! Nu știi ce dificultăți, ce grele suse și joase, ce melisme, ce acute, le-a cântat de parcă se plimba în parc! După concert, am fost cu el și cu toți bogătașii la o mare masă. La un moment dat - eu numai în baltă o dădeam cu el! - îi spun: "Vai, Richard, ce frumos să faci tu un asemenea gest pentru țara ta de origine ăenfin, el era american, dar evreu la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
la biserică și se spovedea. „Dumnezeu, băiete - îi spunea popa -, pe babele alea o să le arză în flăcările iadului. Da’ măcar te plăteau bine?“ Într-o zi, primarul, care aflase de la popă cum stătea treaba cu muzica pe transatlanticele cu bogătași, l-a abordat pe Nini ca între bărbați: „Vorbește cu omul tău, poate vrea să ia și formația noastră de fluierași. Îi cunoști doar, că ți-au fost colegi la elementară. Sunt băieți curați, sănătoși, capabili. Decât să-i trimit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
motive politice. Scriind el însuși versuri, profesorul l-a descoperit ca poet pe Nicolae Labiș. Nu numai datorită izolării geografice orășelul n-avea șanse economice. Mai bucuroși să comenteze evenimentele decât să creeze vieții alte dimensiuni, între locuitori nu existau bogătași, oamenii preferând o existență pasivă, de tip tradițional. În acest mediu recules și-a găsit și Vasile Popa o cale de afirmare. Cu siguranță cea mai vizibilă personalitate a orașului, era totodată un om de caracter. A dovedit asta când
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
studențește și le-a Închiriat lunar. După doi ani a cumpărat casa. După absolvire a vândut-o și a cumpărat o mică fermă. S a căsătorit și a fost mulțumit. Pentru fermă, și-a procurat capitatul necesar prin ipotecare. Un bogătaș i-a cerut fiului său să-i dovedească că știe și poate să-și asigure existența. I-a dat o sumă importantă și l-a trimis la universitatea din Manhattan (Kansas), la 3.000 km depărtare. Ajuns aici, băiatul a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
turist. Pornesc totuși mai departe. Pe o ploaie torențială ajungem În Winemucca (2.000 locuitori). A doua zi la prânz intrăm În Reno, capitala, cu 18.500 locuitori. Orașul e republica celor ce vor să obțină divorțul mai repede. Numeroși bogătași din centrele de est, vin aici, iau o cameră cu chirie (sau un apartament), angajează un avocat care-i reprezintă În fața justiției și obțin divorțul, ocolind greutățile din restul țării. Aici s-a Înscris fiul cel mare al președintelui Roosevelt
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Wasco, după ce am trecut prin The Dalles, orășel cu 6.000 locuitori. La Vasco, vânzătorul de benzină aflând că suntem români, ne spune că dacă mergem mai departe spre est, pe malul fluviului Columbia, vom vedea castelul pe care un bogătaș i l-a dăruit reginei Maria, cu ocazia vizitei În SUA. Dar drumul nostru merge de aici spre sud. Regiunea pe care o străbatem acum, mergând spre sud, e cuprinsă Între cele două lanțuri de munți ale Oregonului. E ușor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aproape toți din mediul rural, ca și anumite licee, formează alt exemplu. Școala americană e universală. Dar procesul cel mai mare de selecție e În afara școlii, e În viața de toate zilele. Oamenii de aici nu au prejudecăți sociale. Un bogătaș, un proprietar mare, nu ezită să și căsătorească fata cu un băiat modest, cu origine socială Îndoielnică, dacă a dovedit că e muncitor, serios, onest. În fruntea marilor societăți, sunt mulți foști funcționari modești, care au urcat treaptă cu treaptă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și fauna În plin ocean. Ghidul ne indică vegetația, fauna, adâncimea. Turul merită osteneala și dolarii. În cursul după amiezii, 26 August, părăsim Los Angeles-Hollywood trecem din nou printre portocali, Înaintăm spre vest prin Palomar-Pasadena. Acest oraș e reședintă de bogătași, iar pe muntele Palomar sunt instalate puncte de observație ale lumii cosmice. În afară de vegetația de până acum, străzile acestui oraș de 80.000 locuitori, de o eleganță și curățenie exemplare, sunt plantate cu pomi - camfori, palmieri aduși din afară, copăcei
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ranița. Apoi, cu aceeași maximă prudență și hotărâre, au purces la cercetarea "obiectivului" din fața lor. În conformitate cu lecțiile de "strategie militară" pe care le primiseră în cadrul ședințelor de instrucție și al îndoctrinării politice privind inimaginabila ticăloșie a acestor "dușmani ai poporului", bogătași și chiaburi, caporalul și-a împărțit "efectivul" în două: unul dintre ei a luat-o în partea stângă, celălalt în partea dreaptă, pentru a depista și a trage cu tot armamentul din dotare împotriva "inamicilor patriei", a "contrarevoluționarilor". Zis și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ai? Tovarășe caporal, ce fel de "criminali" sunt ăștia, când aici văd copii de școală și de grădiniță? Eu nu înțeleg... Văd, mă, tu crezi că-s chior? Ce zici?!? Și-apoi... ni s-a spus că-s chiaburi și bogătași. Dar nenorociții ăștia dorm pe jos, n-au nici măcar paturi, tovarășe capo... Vorba, Neamțule! N-ai voie să vorbești în front! Ordinul se execută, nu se discută, ai înțeles? Înțeles, să trăiți! Adevărul e că întrebările Neamțului au declanșat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
capitol. Mi-ar fi greu să prelungesc această enumerație, fiindcă nici nu-mi pot reaminti toate transformările făcute în curs de aproape 50 de ani.195 128 bucureștii de altădată 190. Hanul Manuc a fost construit în 1808 de un bogătaș armean, Emanuel Mârzaian (Manuc-bei), în partea de sud-est a fostei Curți Domnești; după 1870, noul proprietar al hanului, Lambru Vasilescu, îl modernizează și-i dă un nume nou, Hotel Dacia; spre 1880 în incinta hanului se amenajează o sală de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lung, cu sabie și cu pistoale în brâu. Era vechea tradiție și vechiul fast al Curților domnești din perioada fanariotă. Arnăuți nu mai erau decât câțiva în București, mai aveau și alte câteva case, printre ele și răposatul PetroviciArmis, marele bogătaș al vremii. Astăzi, la 1927, acest spectacol s-ar părea teatral. În spatele trăsurii, pe un scaun ridicat, stătea cu mâinile la piept un negru copilandru. Arapul lui Suțu era o ființă populară în București. Obiceiul de a avea negri sau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
309). Pagina 380 * I.D. Ionescu a fost mai fericit, căci, la un moment dat, în timpul războiului de la 1877 ajunsese un om bogat. În vremea aceea casele de bancă nu aveau dezvoltarea de astăzi, iar oamenii își plasau economiile pe la câțiva bogătași cunoscuți cari se numeau bancheri. Unul din aceștia, un bulgar anume Christu..., care deținea numeroase economii ale particularilor, dădu un faliment răsunător. Tot pe atunci avea notorietate în București un restaurator, anume Stavri, care ținea restaurantul și grădina din dosul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sfîrșitul secolului XIX. Dar cîtă deosebire între ei și Rousseau! Rousseau vrea să izoleze pe Émile de societatea feudală coruptă și de societatea burgheză în germene. Pedagogii amintiți imaginează școli scumpe, cu taxe prohibitive, școli rezervate doar pentru fii de bogătași. Acestea sînt menite să-i izoleze de astă dată pe copii nu atît de civilizația vremii, cît de popor."247 "Școlile noi" au apărut ca un act de protest contra sistemului aspru, cu disciplină rigidă din școala tradițională și ca
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
la alte neamuri. Mai întâi, aproape toate femeile, care alcătuiesc jumătate din întreaga populație, iar acolo unde muncesc femeile, majoritatea bărbaților sforăie în locul lor. Apoi, droaia numeroasă și leneșă de popi și de călugări! Mai puneți la socoteală pe toți bogătașii, mai ales pe marii proprietari de pămînturi, așa-numiți oameni de neam și nobilii; adăugați la aceștia servitorimea lor, adică toată acea adunătură de pierde-vară în livrea și, în sfîrșit, puneți potopul de cerșetori voinici și zdraveni ce-și ascund
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fi fost aceea de la Athos. Să nu uităm apoi că același Constantinopol, care în secolul al XVI-lea număra 400 de moschei, numeroase grădini publice, școli, biblioteci, asemuit fiind de călătorii occidentali cu Saint-Germain-ul sau cu Orléans-ul francez, era orașul bogătașilor, portul cel mai frecventat de navele sosite din Occident, punctul de întâlnire al marilor comisionari evrei, citadela construită după moda francă și populată de negustori latini și greci. Fără a exagera, cred că lumea acestui centru poate fi apropiată, măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
merită cu adevărat să aibă succes. Așa că, în clipa în care Suze m-a rugat să-i fiu domnișoară de onoare, l-am rugat să-mi facă rochia. Chestia cool e că la nunta lui Suze o să fie plin de bogătași și de persoane importante. Așa că sper că o groază de oameni o să mă întrebe cine mi-a făcut rochia, și o să înceapă telefonul fără fir, cu numele lui Danny pe toate buzele, și o să fie un om făcut! De-abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu o fată bogată și urâtă, dar care îl îmbogățește, iar el ajunge să o iubească. Este autoritar ca un adevărat Basileos, mai ales în familie, nepermițându-i Anei să se căsătorească cu Ion, dorind să se mențină în lumea bogătașilor prin căsătoria Anei cu George. Averea, în finalul romanului, va fi dată bisericii din Pripas. Florica - substantiv derivat de la cuvântul ”floare”, prenume specific românesc, iar echivalentul latinesc este ”flor, floris” - ”floare”. Personajul care poartă acest prenume nu se dezice prin
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]