1,026 matches
-
istoria Moldovei. Nu există certitudine nici măcar in ce privește persoana urmașului său”". Izvoarele istorice disponibile până în prezent sunt unanim de acord că Lațcu a murit la 1373, fără a avea urmași direcți pe linie bărbătească, cu el stingându-se dinastia Bogdăneștilor. Următorul domn asupra căruia istoricii cad de acord este Petru I Mușat, care își începe domnia, cel mai probabil în 1375, cu care începe dinastia Mușatinilor. Pentru perioada de interregn dintre 1373-1375 nu există menționarea unui domn cert, puținele surse
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
scaun fiul său, Petru, iar la stingerea dinastiei Bogdăneștidor, Moldovenii l-au rugat să le fie și lor Domn, ca fiind nepot de fată a lui Bogdan, nepot de soră al lui Lațco și văr primar cu Anastasia. Astfel dinastia Bogdăneștilor va putea continua prin femei”". Pornind de la mențiunea sa singulară doar în pomelnicul de la Bistrița, unii istorici au considerat că numele de Costea este rezultatul unei confuzii de transcriere a numelui voievodului Ștefan al Sepințului, Costea ținând de datina onomastică
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
(n. 19 octombrie 1943, satul Bogdănești, județul Suceava) este un istoric român, specialist în arta medievală și un fost senator PSD de județul Iași în toate legislaturile în perioada 1990 - 2008. s-a născut la data de 19 octombrie 1943 în satul Bogdănești (județul Suceava), într-
Ion Solcanu () [Corola-website/Science/305292_a_306621]
-
octombrie 1943, satul Bogdănești, județul Suceava) este un istoric român, specialist în arta medievală și un fost senator PSD de județul Iași în toate legislaturile în perioada 1990 - 2008. s-a născut la data de 19 octombrie 1943 în satul Bogdănești (județul Suceava), într-o familie de credincioși ortodocși. Tatăl său, Ilie, a fost pădurar silvic, iar mama sa, Maria, agricultoare. A învățat la școala primară și generală din comuna Bogdănești, la Liceul „Nicu Gane“ din Fălticeni și, în perioada 1962-1967
Ion Solcanu () [Corola-website/Science/305292_a_306621]
-
a născut la data de 19 octombrie 1943 în satul Bogdănești (județul Suceava), într-o familie de credincioși ortodocși. Tatăl său, Ilie, a fost pădurar silvic, iar mama sa, Maria, agricultoare. A învățat la școala primară și generală din comuna Bogdănești, la Liceul „Nicu Gane“ din Fălticeni și, în perioada 1962-1967, a urmat cursurile Facultății de Istorie-Filosofie a Universității „Al. I. Cuza“ din Iași. În anul 1982 a obținut titlul științific de doctor în istorie la Universitatea „Babeș Bolyai“ din Cluj-Napoca
Ion Solcanu () [Corola-website/Science/305292_a_306621]
-
(n. 1954, satul Bogdănești, comuna Râșca, județul Suceava) este un cleric ortodox de stil vechi din România, care îndeplinește în prezent funcția de episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. s-a născut în anul 1954, în satul Bogdănești din comuna Râșca
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
n. 1954, satul Bogdănești, comuna Râșca, județul Suceava) este un cleric ortodox de stil vechi din România, care îndeplinește în prezent funcția de episcop-vicar al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. s-a născut în anul 1954, în satul Bogdănești din comuna Râșca (județul Suceava), aflat în apropierea Mănăstirii Slătioara, într-o familie numeroasă, de oameni gospodari, în care exista deja o bogată tradiție monahală. A primit la botez numele de Pavel Bârgăoanu, în cinstea Sfântului Apostol Pavel. Și-a
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
Curița este un sat în comuna Cașin din județul Bacău, Moldova, România. În anul 1711 se întemeiază satul Curița cu numele după apa Curiței. La început depindea de administrația mănăstirii însă, la 1874 s-a alăturat comunei Bogdănești. S-a despărțit apoi formând comuna aparte, însă din lipsă de venituri, Curița s-a alipit la Cașin așa cum o găsim până azi. Cu acordul Mănăstirii, aici a fost construită biserica „Sfâtul Nicolae”. Legenda spune că numele de Curița vine
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
construită biserica „Sfâtul Nicolae”. Legenda spune că numele de Curița vine de la procesul de curățire a pădurilor din jur, de către călugări. Satul Curița este amplasat pe valea lăturalnică a râului Cașin, având același nume. Se învecinează înspre apus cu comuna Bogdănești, spre miază-zi cu Mănăstirea Cașin iar în celelalte direcții cu satul Cașin. Satul Curița este un sat liniar, așezat de-a lungul văii, de o parte și de alta a șoselei. Relieful acestei zone este format din dealri înalte. Acestea
Curița, Bacău () [Corola-website/Science/300667_a_301996]
-
Oteșani este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Bogdănești, Cârstănești, Cucești, Oteșani (reședința) și Sub Deal. Este situată în partea centrală a județului, în extremitatea sudică a depresiunii Horezu, la aproximativ 10 km sud de orașul Horezu, fiind accesibilă pe drumul național DN 65C, Craiova-Horezu. Are un relief deluros
Comuna Oteșani, Vâlcea () [Corola-website/Science/302037_a_303366]
-
Horezu, la aproximativ 10 km sud de orașul Horezu, fiind accesibilă pe drumul național DN 65C, Craiova-Horezu. Are un relief deluros, specific Subcarpaților Getici. Este străbătută de râul Luncavăț, de la nord la sud. Comuna Oteșani are în componență următoarele sate: Bogdănești, Cârstănești, Cucești, Oteșani și Sub-Deal. Oteșani este a treia cea mai mare comună din zona Horezu după Popești și Șirineasa. Comunele învecinate sunt Măldărești la nord, Popești la sud, Cernișoara la vest și Tomșani și Frâncești la est. Personalități: Spații
Comuna Oteșani, Vâlcea () [Corola-website/Science/302037_a_303366]
-
artistic, cultural și spiritual este Sfânta Mănăstire Râșca, este așezată în depresiunea cu același nume, ce face trecerea de la Carpații Orientali la Subcarpații Moldovei, Podișul Moldovenesc și lunca râului Moldova. Din punct de vedere administrativ, se învecinează cu urmatoarele comune: Bogdănești, Baia, Cornu Luncii, Mălini și Boroaia (din județul Suceava) și Vânători și Pipirig (din județul Neamț). Din punct de vedere genetic, Depresiunea Râșca a luat naștere prin eroziune selectivă, fiind o depresiune de contact litologic dezvoltată la linia a două
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
ploilor influențează semnificativ debitul râului Râșca, afluent de gradul I al râului Moldova; râul Râșca are o pantă medie de 12‰, un debit mediu anual de 1,34 m³/sec., și șapte afluenți constitutivi: Râșca Mare, Râșcuța, Moișa, Slatina, Țiganca, Bogdănești și Jărna. Temperatura aerului este în medie de 7,5 °C/an. Vânturile sunt cele specifice întregului județ Suceava și se datorează în principal celor doi curenți barici - cel din Atlantic și cel din NE Europei, dar în depresiune, vânturile
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
omului pe aceste meleaguri nu poate fi prea îndepărtată, întrucât toată zona și împrejurimile aparțineau pădurilor. Cele mai vechi urme umane amintesc de neolitic și sunt reprezentate de vestigiile descoperite la locul numit „Cetățuie”, la hotarul administrativ dintre comunele Baia, Bogdănești și Râșca. Cu timpul, omul a intrat în amonte, pe râul Râșca, formând localitatea Bogdănești și, odată cu Mănăstirea Râșca (1542), localitatea Râșca. La început, oamenii ce deserveau mănăstirea erau călugării, robii mănăstirești și țiganii care, pe măsura înmulțirii lor, a
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
pădurilor. Cele mai vechi urme umane amintesc de neolitic și sunt reprezentate de vestigiile descoperite la locul numit „Cetățuie”, la hotarul administrativ dintre comunele Baia, Bogdănești și Râșca. Cu timpul, omul a intrat în amonte, pe râul Râșca, formând localitatea Bogdănești și, odată cu Mănăstirea Râșca (1542), localitatea Râșca. La început, oamenii ce deserveau mănăstirea erau călugării, robii mănăstirești și țiganii care, pe măsura înmulțirii lor, a extinderii domeniului mănăstiresc și a defrișărilor, părăsesc incinta mănăstirii, formând satul Râșca. Acesta s-a
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
satele Slătioara și Jahalea, iar în 1912 este menționat satul Buda. Subsolul comunei conține cărbuni inferiori, deocamdată nerentabil de exploatat, și sare. Au fost semnalate mici zăcăminte de gaze naturale și șisturi bituminoase. Administrativ, satele comunei Râșca au aparținut comunei Bogdănești, dar din anul 1927, Râșca devine comună de sine stătătoare, compusă din cinci sate. Suprafața administrativă a comunei este de cca 20000 ha, 2487 ha fiind teren agricol (952 ha - arabil; 916 - fânaț; 569 - pășune), iar restul constituindu-l pădurea
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
de călugări amplasată în satul Râșca (din județul Suceava), la o distanță de circa 21 kilometri de orașul Fălticeni. Aici se ajunge de pe Drumul Național Roman-Fălticeni, urmând drumul din partea stânga din dreptul comunei Vadu Moldovei și trecând apoi prin satele Bogdănești și Râșca. Mănăstirea se află la baza unui deal împădurit de pe pitoreasca vale a râului Râșca, afluent al râului Moldova. Mănăstirea Râșca este rezultatul mai multor etape succesive de construcții. Ea își trage originea în Mănăstirea Bogdănești, care fusese zidită
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
apoi prin satele Bogdănești și Râșca. Mănăstirea se află la baza unui deal împădurit de pe pitoreasca vale a râului Râșca, afluent al râului Moldova. Mănăstirea Râșca este rezultatul mai multor etape succesive de construcții. Ea își trage originea în Mănăstirea Bogdănești, care fusese zidită în jurul anului 1363 de către voievodul Bogdan I al Moldovei (1359-1365). Distrusă din temelie de către turci și tătari, ea nu a mai putu fi reconstruită, așa că la anul 7020 (1512), voievodul Bogdan al III-lea (cel Orb), fiul
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
7020 (1512), voievodul Bogdan al III-lea (cel Orb), fiul Sf. Voievod Ștefan cel Mare și fratele de pe tată al viitorului voievod Petru Rareș, a luat hotărârea să construiască în apropiere o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești, cu blagoslovenia mitropolitului Teoctist al II-lea al Moldovei. În anul 1542 (7050), după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei, la îndemnul episcopului de Roman, PS Macarie (cronicarul), domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a zidit aici, în stilul obișnuit
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
de Nicolae Baciu, un unchi matern. La școala primară îl are ca învățător pe Vasile Jitaru (tatăl academicianului Petre Jitaru). Copil de caracter, aventurier și voluntar, trece de la unchiul său la o mătușă tot maternă, apoi la altă bunică din Bogdănești, urmând cu succes cursurile la gimnaziu și la liceul Nicu Gane din Fălticeni, unde îi are ca profesori pe Vasile Ciurea și pe Ioan Hudiță. Acesta din urmă, deasemenea profesor universitar, îl recomandă în 1922 la liceul Bogdan Petriceicu Hașdeu
Mihai C. Băcescu () [Corola-website/Science/307091_a_308420]
-
critice de 11 august, "Divizia 1 de cavalerie" a fost îndreptată spre Nicorești și Bahna, în partea dreaptă a golului creat între diviziile de infanterie 6 și 7 ("Brigada a 14-a"), prin care înaintau germanii. Descălecate înainte de intrarea în Bogdănești, trupele diviziei au atacat și au oprit înaintarea inamicului: la dreapta "Brigada a 3-a Roșiori" (col. Olteanu) spre Dealul Știborului, la centru "Brigada a 2-a Roșiori" (col. Mircescu) spre Marginea, iar în stînga detașamentul de automitraliere pe șosea
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
inginerul constructor și istoricul de artă veche Gheorghe Balș (1868-1934). A funcționat ca schit de călugări până la începutul celui de-al doilea război mondial, când prin decizia mitropolitană nr. 37 din 31 decembrie 1941, schitul a fost dezlipit de Parohia Bogdănești și făcut de sine stătător, dar decizia nu a intrat în vigoare ca urmare a faptului că schitul ducea lipsă de mijloace proprii de existență. Biserica a fost bombardată în perioada celui de-al doilea război mondial, rămânând numai cu
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
Mogoș (în maghiară: "Mogos", în germană: "Koliben") este o comună în județul Alba, Transilvania, România, formată din satele Bărbești, Bârlești, Bârlești-Cătun, Bârzogani, Bocești, Bogdănești, Butești, Cojocani, Cristești, Mămăligani, Mogoș (reședința), Negrești, Oncești, Poienile-Mogoș, Tomești, Valea Barnii, Valea Bârluțești, Valea Cocești, Valea Giogești, Valea Mlacii și Valea Țupilor. Din comună mai face parte și cătunul Ciocănești. Comuna Mogoș este integrată cu raporturi de subordonare în
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
de izvor. Unele din cele 21 de sate cât cuprinde comuna sunt așezate în micile depresiuni de-a lungul văii (Mămăligani, Bârlești, Valea Ghioghești, Valea Țupilor, Negrești, Bărbești, Bârlești - cătun și Oncești ) ori așezate în vârf de deal (Bârzogani, Butești, Bogdănești, Cristești, Bocești, Tomești). În ce privește distanța la care se află unele sate față de centrul administrativ al comunei, satul Mogoș (fost Miclești), unele sunt așezate la distanțe de 10-16 km (Tomești, Bârlești cătun, Oncești și Cojocani); la distanțe cuprinse între 6-10 km
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
fost Miclești), unele sunt așezate la distanțe de 10-16 km (Tomești, Bârlești cătun, Oncești și Cojocani); la distanțe cuprinse între 6-10 km (Bârluțești, Cocești, Bârzogani, Butești, Bărbești, Valea Barnei) sau la distanțe de 3-5 km (Valea Mlacii, Poienile Mogoșului, Mămăligani, Bogdănești ) iar cele mai apropiate sate fiind situate la distanțe de până la 2 km (Bârlești, Cristești, Negrești, Valea Țupilor). Așa cum am mai arătat comuna Mogoș cuprinde 21 de sate conform împărțirii administrativ-teritoriale care sunt grupate pe trei centre condiționate în special
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]