444 matches
-
se vaicăre Cupcici scobindu-se în nas. Uite că-l rabdă! Colac peste pupăză, ne-a vândut papistășimii; sapă la rădăcina pravoslavnicei noastre credințe! A ridicat episcopie catolică la Baia, îl acuză Isaia. Umblă să ne piardă! spumegă Negrilă. A boierit golănimea! Nici să-i mai arzi un bici, nu poți! Pentru o palmă, pe tine, mare boier, te târăște la pârcălăbie, cot la cot cu mojicii, să dai socoteală de "drepturile de om"! răbufnește Alexa. Nu mai e rușine, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu glas hârjit. Cum a fost posibil?!... Cum?!... Cine gândea ce va urma "Descălecatului blăstămat de la Direptate"?!... Cine gândea ce zace în tinerelul acela cu plete blonde și ochi mari, albaștri, ce nu ieșea din cuvântul boierilor: "Vă tare mulțămesc, boieri dumneavoastră îl maimuțărește el că tinerețea necoaptă a Domnului învață din înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui, râdea de prostia noastră. Cutra! Fariseul! Măscăriciul! Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cupcici, scăldat în sudori, cuprins de tremurici: Sa... sa... salcia... Ce te bâțâi mă?! Ai văzut pe Necuratu'?! îl scutură Isaia. Cupcici, înspăimântat, își șterge broboanele de sudoare: Saracam di mini... E cu primejdie mare. Nu vă fie cu supărare, boieri dumneavoastră, eu... eu mă dau îndărăpt. E cu primejdie... E cu salcie... Am prunci... Am fătuci de măritat... Mi-e teamă, nea Isaio! Zău! Mi-i teamă... L-ați auzit?! izbucnește Isaia, furios. Nu mă mai joc!" L-a apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el satanic. Să nu uităm zama de ceapă, hohotește Alexa. Pupa-l-aș rece, numa să lipsească dintre cei vii, se spovedește Negrilă. -Și-acu, boieri dumneavoastră, c-am ales arma, să vedem pe cine cade marea cinste s-o mânuiască. Tiii! exclamă el luminat ca prin farmec și își freacă palmele. Cum se potrivește! Paharnicul Negrilă se grijește de "sângele Domnului", iar stolnicul Alexa se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se va împiedica într-un bătrân neputincios? Cazimir o să-și muște mâinile când osmanlâii vor bate cu iataganele în porțile Cracoviei... Atunci, va fi singur, îngrozitor de singur. Chiribuță, cu o carafă pântecoasă, dă ocol odăii Domnului, umplând ulcelele pe care boierii, de necazul ăl mare, cu Ștefan în frunte -, tare se mai grăbesc să le golească. Nu mă gândesc decât la cei douăsprezece mii de oșteni juruiți în tractat oștenii lui Hristos, glăsuiește Ștefan cu o voce mică, obosită, pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de pe suflet... Avem și noi destule poveri, destule belele, moartea-i pe noi... Deci, să râdem! Să râdem! Ha! Ha! se căznește el să râdă, dar nu-i vine. Ha! Ha! râde forțat, dar nimeni nu-l urmează. Ce faceți, boieri dumneavoastră, n-aveți destule belele?! Vă poruncesc să râdeți! Ha! Ha! După mine: "Vin turcii!!". Ha! Ha! Ha!... Stanciu stă încruntat: Cine crede că-i de râs să râdă; mie unu' mi-i mai degrabă a plânge... "Vin... vin turcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămas singur, cu boierii... E istovit, pustiit, simte că i se taie picioarele, se sprijină de țeava tunului, oftează mai-mai să-și dea duhul și încet, răgușit, întreabă: Ei, acu că mi s-a zburătăcit oștirea, ce-i de făcut, boieri dumneavoastră? V-ați înghițit limba? îi întreabă văzându-i că stau tăcuți, cu privirile în pământ. Într-adevăr, ce-ați putea răspunde? Parcă eu știu? Tace și el, privește și el pământul, pe gânduri... O ciocănitoare bate parcă le-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Parcă eu știu? Tace și el, privește și el pământul, pe gânduri... O ciocănitoare bate parcă le-ar toca creierii. Acu, șezum și plânsem!" izbucnește Stanciu. O moarte are omul! Fie ce-o fi! Mergem cu tine, Doamne! Mergem!! strigă boierii. Fie ce-o fi!!... Îți mulțumesc Stanciule... Vă mulțumesc, vouă, tuturor... Om face ce-om face... Deși, mărturisesc, adaugă Stanciu, mi-i teamă, mi-i teamă Doamne... Cu atât mai mult îți mulțumesc... Și... și crezi că mie nu mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Alegeți! Dar... dar gândiți-vă bine: de rămâneți, vă alegeți cununa de spini... Cine vine cu mine, trebuie să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze..." Hotărâți! Sunteți liberi! Și nu vă temeți! Haideți! Îndrăzniți, boieri dumneavoastră! Nu vă-ndeamnă inima?! Vă salvați pielea!... Și agonisita!.. Merită!... Zău așa! Îndrăzniți!... Îndrăzniți!... Boierii, uluiți, ascultă cu capetele plecate. Nu clintesc. Tac. Eu merg cu tine! izbucnește în cele din urmă Tăutu. Alături cu tine, Ștefane! grăiește Vlaicu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ia s-o mai dăm dracului de moarte! răbufnește el. Să ne gândim și la viață!... Fiți viteji! Îndrăzniți! Nu nesăbuit, însă... Aveți grijă de voi... Aveți grijă de oameni! Vă rog! Nu muriți! E o poruncă! Gata! Și-acu, boieri dumneavoastră, la odihnă! În zori, pornim alaiul de nuntă spre Dunăre! Noapte bună! Noapte bună, Măria ta! Boierii se înclină și se retrag. Voi... Vă rog... Rămâneți puțin... Tu... Și tu... Pune mâinile pe umerii lui Tăutu și-l privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
putea să o săvârșască, numai o putere domnească. Pentru aceea, de ar alege Dumnezeu un domn creștin ca acela să o săvârșască, Dumnezeu să-i fie întru ajutor. Mănăstirea cea de lemn, ce s-au făcut întâi să aibă acești boieri a o socoti și întări.” Dar iar mă întorc și spun că afirmațiile mitropolitului, ale marilor boieri precum și ale lui Miron Barnovschi însuși, care ziceau că mănăstirea era „nou-zidită”, nu ar fi fost făcute dacă biserica nu era în picioare
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Mai aflăm că Arghezi a spus că pictura intransigentului Pallady este „culoare oftată sau suspin perceptibil cu ochii”, iar George Călinescu a afirmat că „Pallady este un poet de mare rafinament...un poet care scrie cu penelul”. Părinții lui Pallady, boieri moldoveni de seamă, au ridicat casa aici în via din Bucium prin 1855. Th.Pallady descoperitorul Buciumului pictural cu lumina lui difuză care nu știi de unde vine...spunea despre casa de aici: „Am avut o casă în Bucium...sus pe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
putea să o săvârșească, numai o putere domnească. Pentru aceea, de va alege Dumnezeu un domn creștin ca acela să o săvârșească, Dumnezeu să-i fie întru ajutor. Mănăstirea cea de lemn, ce s-au făcut întâi să aibă acești boieri a o socoti și a o întări”. Se vede limpede că înaintea actualei biserici din piatră, pe care a avut grijă să o termine Eustratie Dabija voievod - între anii 1661-1665 - a existat o alta, din lemn, ridicată de Miron Barnovschi
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Despre mutațiile care se produc în structura societății vorbește și fenomenul, deseori invocat, al permeabilizării straturilor sociale și al ascuțirii instinctelor de parvenire. Combinații odinioară imposibile între diverse categorii și profesiuni intră în limbajul curent. Se vorbește astfel despre „ciocoi boieri“, „boieri negustori“, „negustori boieri“ etc. Un personaj al comediei Doi coțcari de C. Caragiali face portretul închipuit al colegului său de impostură: „La schela Galaților, unu este d-nu Burdicescu, cunoscut de toți neguțătorii. E, cum am zice, boier-negustor. Banii
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
alții, pe care le și notează în carnete. Îi repugnă comportamentul actorului Ștefan Ciubotărașu de la "Naționalul" ieșean care pălmuise o "elevă" de Conservator și nu recunoștea. Travestit în cuconu Ilie (Leu), Sadoveanu consideră că ambianța de la "Capșa" nu e "tocmai boierească". Noncitadinul stabilit la București, om al pădurilor și apelor, e stingher. Lui G. Călinescu, care-l revăzuse în redacția Adevărului literar (la 3 februarie 1937) i se părea plin de vanitate și superbie: Se vede cât de acolo că este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ignatie Spătar Mihău Portar Sc. Șendrea Pârcălabi Hotin Vlaicu și Dunea Border fiul său Neamț Arbure Roman Vâlcea Cetatea Albă Luca și Harman Kilia Ivașcu și Neagru Orhei Radu Gangri Crăciuna Ivan și Vâlcea Vornic Duma lui Bruie Logof Tăutu Boieri: Toma Cândea Ștefan Cernat Cozmiță Dinga Gri(gore) Doda Jurgea Dolha Dragoș Fetivu Jațcu Hudici Mihai Oțel Pune capul sănătos sub evanghelie se cunună și pe urmă are năcazuri Cărarea pietroasă țipa rănită de cuiele de fier ale cizmelor. Mărgărintarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spătar 57-1468 Ion Sacară 1497-84 Bodea 68-71 Andrei Cortoroski 87-89 vornic 71-73 Sima 90 Vrânceanu 71-72 Moghilă 90 Mihail 73-76 + Războieni Costea 79-81 6976 Dragoș 84 5508 Petrea Clănău 87 468 Boierii care au întovărășit pe Olena: Lascu, Sânger, Gherasim Boieri un timp fără titlu: Manoil pârc., Vlaicu, Duma (fiul lui Vlaicu), Isaiia, Stanciu cu fiul său Mărza, fete Ion (fetion), Goian, Sandu, Zbierea, Albu, Radu Gangur, Ivașcu Hrâncu, Oanță, Ion Boureanu, Luca, Fete Gotcă, Petre Hărman Pașcu, Andreica Ciotoroski, Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dreptul să figureze în scaunele de judecată ca oameni cu experiență și conștiință civică, chit că proveneau din clasa iobagilor. Mulți dintre ei vor figura în diferitele scaune de judecată din Țara Oltului. Din documentațiile de care dispunem nu găsim boieri provenind din Cârțișoara noastră care după ieșirea din postura de boier să fi fost cooptat în scaunul judecătoresc al cetății. În epoca mai veche însă, când amintirea dominației voievozilor din Țara Românească era mai proaspătă, vedem poporul condus de boierii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și Ștefan Secară (Francisc); Nelu Andoniu (călugăr tînăr); Ion Chioreanu și Mișa Simionescu (Musa Celebi); Gheorghe Herescu (Însoțitorul lui Musa); Ion Vrînceanu (fierarul și ciobanul Cucu); Florin Sava (rapsodul); Aurel Chiculiță, Nicolae Borș, Grigore Petcu, Nicolae Taciu și Ștefan Secară (boieri); Adrian Boroș și Ștefan Jianu (copii de casă); Gheorghe Borș, Ion Candrea, Cicerone Chiscop, Petrică Olaru, Gheorghe Manole, Jan Armeanu, Dumitru Petrea și Constantin Chelaru (soldați); Florin Sava, Ioan Romaniuc și Nicolae Borș (ciobani)”. Se poate constata că, din lipsă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
primul, și slăbiciunea psihică pentru al doilea. Departe însă de a marca aceste trăsături ca fiind definitorii pentru toți fanarioții, el își pune întrebarea legitimă, am spune: cui ar mai fi vândut domnii fanarioți dregătoriile, dacă nu ar fi fost boieri pământeni dornici să le cumpere? Oare nu cumva meteahna exista înaintea presupusei cauze externe? Nicolae Șuțu luptă cu noblețe și eleganță în Memoriile sale împotriva stereotipului fanariot care deja se fabricase la nivelul mentalului colectiv la sfârșitul epocii fanariote și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fotografii, a unei amintiri, orice, nu ziceam numai „este generalul Cutare“ sau „este boierul Cutare, în costum oriental“, sau „e un cioban din Maramureș, cu cojoc“, ci începeam: „știți, trebuie să vă explic că, în secolul al XIX-lea, erau boieri patrioți“ sau: „România a fost o țară cu veche țărănime“, sau: „romanul românesc s-a născut în secolul al XIX-lea“ etc. Întotdeauna a existat, până la un anumit punct, o justificare inconștientă, în comentariile noastre, ca pentru a spune francezilor
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Tudorache Gheorghe. Cu ei am mers până la clasa a III-a când, din bogăția în creștere a sărăciei, am fost retras de la seminar. Câine sau ogar Nici câine, nici ogar, îmi găseam greu locul înapoi printre prietenii care mă considerau boierit în timp ce prin sat umbla vorba că aș fi fost dat afară din toate școlile din lume. Oricum nu de necazul meu a intrat tata în compania unor mari cheflii, jucători de cărți și nu din cauza mea certurile, bătăile
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
originare a românilor, perpetuată până în prezent, este susținută de faptul că romanii aduși de Traian sunt o castă nobilă închisă ermetic, care nu penetrează către exterior și nu este penetrată din exterior; ei sunt cetățeni de Roma, nobili, hireși romani, boieri cetățeni și slujitori (= funcționari) romani, ostași veterani și mari familii. Timp de 12 secole, țărani și alte pături sociale producătoare de bunuri materiale nu ar fi existat la romanii din Dacia. „Țăran curat moldovean, spune Cantemir, nu se află, și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu anevoie este a i se schimba limba”, aceasta cu toate că după ce au descălecat romanii în Dacia multe ginți barbare au trecut și au și locuit acolo, precum goții și gepizii, popoare nemțești, hunii și avarii, vițe schitești, întrucât „inima cea boierească a lor, a nu se mesteca în căsătorie cu muieri de soi străin, au împiedicat stricarea limbii romane prin limbi varvare”; și apoi „nici nu și-au bătut românii capul niciodată spre aceea ca să-și schimbe limba lor veche, cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a priponit./ Care cum i priponea,/ Tot Soarelui i mulțumea -/ Tot lui Soare și sfinților/ Și mai mult părinților./ Galben Soare și-mi răsare,/ Galben Soare în chiatră sare -/ Chiatra seacă în patru [crapă]/ Și lasă rîuri de apă,/ Mari boieri caii-și adapă”. Clasificată de Monica Brătulescu sub numele Voinic chipeș călare IV , colinda oferă un neașteptat spectacol de miracole: „Sus pre apa Jiului,/ Domn din cer!/ Vin coconi de-ai Diiului/ Și de-ai Diamantului,/ Dar nainte cine-mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]