1,700 matches
-
cerute de stat. Noua Politică Economică (NEP) a înlocuit rechizițiile cu impozitele pe produsele alimentare (продналог). Aceasta a dus însă la îmbunătățirea situației materiale a păturii capitaliste a țărănimii și anume a chiaburilor - culaci - ceea ce era inacceptabil pentru comuniști. Conducerea bolșevică a identificat greutăți în aprovizionarea cu cereale la începutul anului 1928 (care implica recolta anului 1927), apreciind că ar exista o criză în agricultură. Stalin a dat vina pe chiaburi, pe care-i acuza că ar fi sabotat colectarea cerealelor
Colectivizarea în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299094_a_300423]
-
Kolceak. A participat, de asemnea, al luptele pentru înfrângerea generalului Anton Denikin în luptele din Crimeea din 1920. A fost conducătorul unităților Armatei Roșii care au înăbușit rebeliunea din Kronstadt și răscoala țărănească din Tambov. Tuhacevski a fost comandantul armatelor bolșevice în timpul războiului polono-sovietic din 1920 fiind învins de Józef Piłsudski în fața porților Varșoviei. În timpul războiului polono-sovietic a intrat prima oară Tuhacevski în conflict cu Stalin. Cei doi s-au învinovățit reciproc pentru înfrângerea din bătălia de la Varșovia, (eșec care a
Mihail Tuhacevski () [Corola-website/Science/299669_a_300998]
-
prin Rusia și prin Europa și publică ziarul "Iskra" (Scânteia) și diferite articole și cărți legate de mișcarea revoluționară. Lenin a fost un personaj activ în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), iar din 1903 a condus fracțiunea bolșevică după ruptura cu menșevicii, ruptură care a fost inspirată, cel puțin parțial, de pamfletul său "Ce este de făcut?". În 1906 a fost ales în prezidiul PSDMR. În 1907 s-a mutat în Finlanda din motive de siguranță. A continuat
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
numeroase întruniri socialiste, inclusiv la Conferința de la Zimmerwald din 1915. La 3-4 aprilie 1917 s-a reîntors la Petrograd, cu ajutorul lui Parvus, urmărind răsturnarea țarului Nicolae al II-lea. În acea perioadă, Lenin a preluat un rol conducător în mișcarea bolșevică, publicând "Tezele din aprilie". După o revoltă a muncitorilor eșuată în iulie 1917, Lenin a fugit în Finlanda. S-a reîntors în octombrie 1917, conducând o revoluție armată, cu sloganul „Toată puterea - sovietelor!” împotriva Guvernului Provizoriu. Ideile sale de guvernare
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
iunie 1907 în Piața Erevan din Tiflis, când au fost furate 340.000 de ruble de către o echipă condusă de Stalin. Controlul asupra acestui fond special, la care Lenin n-a renunțat nici în timpul exilului și nici după victoria revoluției bolșevice, a fost unul dintre merele discordiei care a împiedicat încercările timide de reunificare a bolșevicilor și menșevicilor. La 8 noiembrie 1917 Lenin a fost ales Președinte al Consiliului Comisarilor Poporului de către Congresul Sovietului Rus. În fața amenințării invaziei germane, Lenin a
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
noiembrie 1917, țăranii săraci din sat au confiscat pământurile statului, moșierilor și chiaburilor și le-au împărțit între ei. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat proclamând puterea sovietică. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Noul-Caragaci a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități mici
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
a detaliat rezolvările „soluției finale”. Șeful SS, Heinrich Himmler a declarat, " Indiferent cât de crud și de tragic poate fi fiecare caz luat în parte, această metodă este pe departe cea mai blândă și mai bună, dacă se respinge metoda bolșevică a exterminării fizice o oamenior..." Planul era ca să se folosească navele marinei britanice, după înfrângerea Regatului Unit în război. Cum victoria împotriva Anglie nu s-a produs, Planul Madagascar a fost abandonat. Începând cu 1 noiembrie 1941, au fost construite
Soluția finală () [Corola-website/Science/311297_a_312626]
-
să cedeze o serie de teritorii prin semnarea Tratatului de pace de la Versailles și fusese obligată să accepte demobilizarea și dezarmarea armatei în scopul demilitarizării. Rusia ieșise din război mai înainte de încheierea acestuia, în 1917, ca urmarea a izbucnirii revoluției bolșevice și cedase numeroase teritorii vestice disputate, care aparținuseră Imperiului Rus, în favoarea Puterilor Centrale, prin tratatul de la Brest-Litovsk. După încheierea războiului, aceste teritorii au trecut sub controlul noilor state independente formate în regiune, al Poloniei, în principal, și al deja existentei
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
ocazii pentru dezvoltarea comerțului cu fostul inamic din Primul Război Mondial. Rusia spera, de asemenea, să-și lărgească în vest teritoriul pe seama Poloniei, dar nu avea mijloacele necesare unei acțiuni în forță. Războiul polono-sovietic din 1919 a demonstrat incapacitatea Rusiei Bolșevice să-și învingă vecinul. După o serie de succese inițiale, polonezii au contraatacat hotărâtor, iar prin semnarea păcii de la Riga din martie 1921, visurile expansioniste sovietice au fost amânate. Războiul a făcut ca izolarea Rusiei față de foștii aliați, Franța și
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
Rusiei ca "Țăranii" (1914-1915), "Țărăncuțe dormind" și "Înălbirea rufelor" (1917). La începutul Revoluției din Octombrie în anul 1917, Serebriakova era la moșia familiei sale, iar viața ei s-a schimbat radical. Soțul său a murit contaminând tifos într-o închisoare bolșevică, în anul 1919. Ea rămânând singură, fără nici un venit, responsabilă cu creșterea celor patru copii și îngrijirea mamei sale bolnave. Întrega moșie le-a fost confiscată, iar familia suferea de înfometare. În acestă perioadă își imortalizează copiii orfani în lucrarea
Zinaida Serebriakova () [Corola-website/Science/304632_a_305961]
-
acestea erau: Alte două forțe militarizate sovietice erau: Revoluția din Februarie l-a răsturnat de la putere pe țarul Nicolae al II-lea, în fruntea țării ajungând un guvern provizoriu, care a fost la rândul lui răsturnat de la putere de Revoluția bolșevică din octombrie. Armata rusă, epuizată de luptele de pe frontul de răsărit, era în stadiul final de dezintegrare și de colaps. Chiar și așa, influența bolșevicilor era mare în rândurile militarilor de rând, în vreme ce în corpul ofițeresc era puternic împotriva comuniștilor
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
fostei armate țariste s-a format armata guvernului provizoriu, care la rândul ei a asigurat elementele constitutive ale Armatei Albe antibolșevice. Albii, colaborând cu întreruperi cu forțele intervenționiste străine din Japonia, Marea Britanie, Franța și Statele Unite, au luptat împotriva Armatei Roșii bolșevice în războiul civil care a bântuit prin Rusia timp de aproape patru ani, din 1918 până în 1922. Pe 28 ianuarie 1918, Vladimir Ilici Lenin a decretat înfiintarea Armatei Roșii, prin unirea a aproximativ 20.000 de luptători ai Gărzilor Roșii
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
voiennî spețialist"). Până în 1921, Armata Roșie a reușit să învingă patru grupări ale albilor, a ținut piept la cinci contingente ale intervenționiștilor străini, dar a fost înfrântă în Polonia. Forțele poloneze au reușit să întrerupă un lung șir de victorii bolșevice, lansând o contraofensivă îndrăzneață în fața porților Varșoviei în august 1920. La Varșovia, Armata Roșie a suferit o înfrângere atât de gravă și de neașteptată, înfrângere care a schimbat cursul întregului război, încât sovieticii au fost nevoiți să accepte condițiile nefavorabile
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
5 milioane de membri au fost demobilizați, Armata Roșie s-a transformat într-o armată mai mică, regulată, sprijinită de miliții teritoriale. Școlile militare înființate în timpul războiului civil au început să dea noi generații de ofițeri și subofițeri loiali puterii bolșevice. În efortul de a crește prestigiul profesiunii militare, guvernul bolșevic a reintrodus gradele militare oficiale, a scăzut puterea comisarilor politici și, în cele din urmă, a restabilit principiul comenzii unice. Partidul Comunist al Uniunii Sovietice avea un mare număr de
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
doar printr-o revoltă mondială a proletariatului, acesta fiind țelul spre care era concentrată prima doctrină militară sovietică. Lenin a asigurat primul experiment de răspândire a revoluției cu ajutorul armelor când a invadat Polonia în speranța că va declanșa o revoluție bolșevică în Germania învecinată. Expediția poloneză a lui Lenin nu a făcut decât să vină în completarea înființării, în martie 1919, a Cominternului, o organizație al cărei scop era să lupte "„prin toate mijloacele posibile, inclusiv forțele armate, pentru răsturnarea burgheziei
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
post de comandă generalului cazac. Aceasta a atras demisia lui Șkuro. El a pretins că liderii albi Denikin și Wrangel nu au înțeles îndajuns de bine tradițiile căzăcești, care a dus la alienarea cazacilor, deși aceștia erau profund ostili politicii bolșevice. a trăit în exil după înfrângerea albilor, la început în Franța, iar mai apoi în Serbia. În primii ani de exil, el și alți câțiva camarazi cazaci au evoluat în spectacole de circ în întreaga Europă, bazându-se de excepționalele
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
ai acestuia. În octombrie 1919 Enver a plecat la Moscova ca trimis secret al generalului Hans von Seeckt, care dorea să propună bolșevicilor o alianță. În august 1920 Enver a trimis o scrisoare lui Seeckt, în care afirma că Rusia bolșevică ar fi fost de acord cu partiționarea tânărului stat polonez în schimbul armelor germane. Enver dorea să negocieze pentru germani o cooperare mai strânsă cu guvernul Rusiei Sovietice împotriva britanicilor. El a fost bine primit la Moscova și și-a creat
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
utopice. Date fiind aceste fapte, Enver a plecat la Moscova, unde a reușit să câștige încrederea autorităților ruse. În noiembrie 1921 Lenin l-a trimis la Buhara în Republica Socialistă Sovietică Turkestan să participe la înfrângerea revoltei basmacilor împotriva autorităților bolșevice promoscovite. Enver nu numai că nu a ajutat la înfrângerea revoltei, dar a luat legătura cu liderii rebelilor și, împreună cu câțiva acoliți, a dezertat în tabăra basmacilor. Obiectivul său a fost unirea numeroaselor grupuri de basmaci sub propria comandă și
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
în satul Kukarka (azi Soviețk în Oblastul Kirov) cu numele de Viaceslav Mihailovici Skriabin (Скря́бин), fiind fiul unui vânzător de magazin. Era nepotul compozitorului Alexandr Skriabin. A urmat școala secundară în Kazan și a devenit membru al facțiunii bolșevice a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia în 1906. În lupta politică și-a luat pseudonimul Molotov (din cuvântul rusesc "молот (molotok)", "ciocan"). A fost arestat pentru prima oară în 1909 și a petrecut doi ani în exil în
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
pentru prima oară în 1909 și a petrecut doi ani în exil în Siberia. În 1911 a fost admis la cursurile Institutului Politehnic din Sankt Peterburg și, de asemenea, a devenit membru al colectivului redacțional al ziarului "Pravda", publicația clandestină bolșevică. În colectivul de redacție a fost coleg cu Stalin. În 1913, Molotov a fost din nou arestat și deportat la Irkutsk, dar în 1915 a evadat și s-a reîntors în capitală. În 1916, Molotov a devenit membru al comitetului
Viaceslav Molotov () [Corola-website/Science/299709_a_301038]
-
1935-1937). s-a născut la data de 16/28 decembrie 1897, în orașul Kovno (astăzi Kaunas) din Lituania. În anul 1917 a absolvit Liceul Tehnic din Romny (Ucraina). Între anii 1917-1918, în calitate de membru al Partidului Socialist, a participat la Revoluția bolșevică din Rusia. În octombrie 1918 a devenit membru al Partidului Comunist Bolșevic. A îndeplinit apoi funcții de conducere în cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist din Ucraina: secretar al Comitetului raional Romny (1918-1919), secretar al Comitetului raional Pryluky (1921-1922), șef al
Zinovie Siderski () [Corola-website/Science/311978_a_313307]
-
1945) a aparținut unei ramuri diferite a familiei. Primele lucrări de proză scurtă ale lui, publicate în 1910, au fost puse la zid de critici pentru excesivul naturalism și erotism destrabalat. Alexei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917 în timpul revoluției bolșevice din octombrie și a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în țară și a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori. A devenit un sprijinitor de nădejde al partidului comunist, scriind povestiri în care îl
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
doar puține documente originale ale Planlui Est au mai supraviețuit până în zilele noastre. După reapariția statului polonez pe harta politică a lumii odată cu sfârșitul Primului Război Mondial, Polonia a fost implicată în războaie cu aproape toți vecinii săi (Germania și Austria, Rusia bolșevică, Ucraina, Lituanuia, Republica de la Weimar și Cehoslovacia). Dintre toți vecinii săi, Polonia considera că doar Germania și Uniunea Sovietică amenință în mod real integritate ei teritorială. De-a lungul deceniilor al treilea și al patrulea al secolului trecut, liderii polonezi
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
considera că doar Germania și Uniunea Sovietică amenință în mod real integritate ei teritorială. De-a lungul deceniilor al treilea și al patrulea al secolului trecut, liderii polonezi și-au concentrat eforturile pentru contracararea amenințării răsăritene. Amintirile războiului cu Rusia bolșevică și a bătăliei de la Varșovia, (care salvaseră Polonia și Europa de bolșevizare prin exportul de revoluție comunistă), erau proaspete în memoria colectivă poloneză. Atât armata cât și guvernul de la Varșovia erau siguri că războiul cu URSS era inevitabil și, din
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
militar împotriva Puterilor Centrale. Astfel, Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni, constitut cu baza la Hârlău, s-a rezumat la misiuni de pază și de menținere a ordinii periclitate de trupele Armatei Ruse - aflate în debandadă, precum și de curățare de structuri militare bolșevice a Basarabiei, după proclamarea independenței acesteia. Succesiv Defecțiunii Ruse și înainte de ieșirea forțată a României din război, a existat o tentativă de transfer a Corpului de voluntari pe Frontul de Vest, contramandată însă după semnarea preliminariilor Păcii de la Buftea și
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]