2,428 matches
-
fost învinuit de încălcarea articolului 1001 al Codului Penal. În următorii șapte ani, Babel a luptat în războiul civil, a lucrat pentru CEKA în funcția de traducător pentru serviciile de contraspionaj, a fost angajatul al Gubkom Odessa (comitetul regional al bolșevicilor), al "Narkompros" (Comisariatul Poporului pentru Învățământ), al unei tipografii, al unui ziar în funcția de corespondent în Perograd și Tbilisi și a participat la campaniile de rechizițiile de alimente. S-a căsătorit cu Evghenia Gronfein în 1919 la Odesa. În
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
ca atașat de presă pe lângă mareșalul Semion Budionnîi și armata sa de cavalerie. A fost martorul eșecului campaniei poloneze și a încercării de export a revoluției ruse în afara granițelor țării. Armata Roșie a străpuns liniile poloneze până în apropierea Varșoviei, dar bolșevicii au fost învinși până în cele din urmă, fiind obligați să încheie pacea de la Riga. Babel a scris: "Numai prin 1923 am învățat să-mi exprim gândurile într-un fel clar și nu prea lung. Apoi m-am întors la scris
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
aveau să fie incluse în volumul "Cavaleria Roșie", au fost publicate în faimoasa revistă "LEF" ("ЛЕФ") a lui Vladimir Maiakovski în 1924. Descrierea onestă a realităților brutale ale războiului, care nu se potriveau nici pe departe cu viziunea romantică a bolșevicilor asupra războiului, i-au adus numeroși dușmani, inclusiv pe mareșalul Budionîi, dar intervenția lui Gorki a salvat cartea, care a fost rapid tradusă în mai multe limbi după aceasta. Reîntors în Odessa, Babel a început să scrie o serie de
Isaac Babel () [Corola-website/Science/301025_a_302354]
-
a fost ultimul act din șirul Proceselor de la Moscova — procese spectacole ale unor bolșevici de frunte puse în scenă din ordinul lui Stalin. Procesul a avut loc în martie 1938. Acuzații principali ai acestui proces au fost: Alexei Rîkov, Nicolai Ivanovici Buharin, Nicolai Krestinsky, Cristian Rakovski și Ghenrih Iagoda. Ceilalți acuzați au fost : Arkadi
Procesul celor douăzeci și unu () [Corola-website/Science/299641_a_300970]
-
din timpul primului război modial s-a terminat cu un dezastru; la începutul anului 1918 forțele românești mai controlau doar teritoriul Moldovei din 1859, după ce s-a reușit stoparea ofensivei Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Când bolșevicii au cucerit puterea în urma Revoluției din Octombrie și au semnat cu germanii Tratatul de la Brest-Litovsk, România a fost lăsată complet izolată și încercuită de forțele ostile, neavând altă opțiune decât să iasă la rândul ei din război și să accepte
Regatul României () [Corola-website/Science/297113_a_298442]
-
anul 1897 în localitatea Fundul Galbenei (gubernia Basarabia, Imperiul Rus), ca fiu al protopopului Andronic Siminel, din ridicat el însuși dintr-o familie de răzeși moldoveni împământeniți în Alcedarii Orheiului. A avut un frate, Vladimir, sublocotenent de husari, asasinat de bolșevici, în 1917, pe podul de peste Nistru (regiunea Rezina) și un văr, Petre Siminel, locotenent de artilerie, participant la istorica adunare a Sfatului Țării. Urmând dorința tatălui său, Victor se înscrie la studii, în anul 1914, la Seminarul Teologic din Chișinău
Victor Siminel () [Corola-website/Science/308085_a_309414]
-
Moldovei"). În 1864 a fost construită în sat biserica "Sf. Ilie". În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În 1900 a fost deschisă școala din sat. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Vaisal a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea
Vaisal, Bolgrad () [Corola-website/Science/318292_a_319621]
-
a ponderii grupurilor etnice din Vaisal. Astfel, din cei 4.596 locuitori ai satului, 4.559 erau bulgari (99.19%), 19 ruși, 12 români și 6 evrei. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici funcționând un comitet revoluținar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea răscoalei au fost arestați 16 localnici, mai multe persoane fiind condamnate de către tribunalul militar
Vaisal, Bolgrad () [Corola-website/Science/318292_a_319621]
-
12 români și 6 evrei. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici funcționând un comitet revoluținar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea răscoalei au fost arestați 16 localnici, mai multe persoane fiind condamnate de către tribunalul militar. În 1930, poliția a destrămat organizația clandestină bolșevică, iar membrii acesteia au fost arestați. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina
Vaisal, Bolgrad () [Corola-website/Science/318292_a_319621]
-
de victime. Acestea erau îmbrăcate complet în uniforme militare, multe victime având mâinile legate, toții având răni provocate prin împușcare în spatele gâtului. Identificarea decedaților nu se va face cu greutate datorită calităților mumificatoare ale solului, dar și datorită faptului că bolșevicii au lăsat asupra victimelor toate documentele de identitate. S-a stabilit deja că printre cei uciși se află Generalul Smorawiński din Lublin.”" Din Comisia Internațională Medicală (de investigare a masacrului din pădurea Katyn) au făcut parte reprezentanți din mai multe
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
era doar „propagandă germană”. (apud V. Zaslavsky) Goebbels, când, în aprilie 1943, a fost informat că armata germană era nevoită a se retrage din zona pădurii Katyń, a notat cu clarviziune în jurnalul personal: "„Din păcate, trebuie să cedăm Katyńul. Bolșevicii vor 'afla' fără îndoială în curând că noi am împușcat 12.000 de ofițeri polonezi.”". Într-adevăr, aproape imediat după ce Armata Roșie a recucerit Katyńul și Smolenskul, NKVD-ul a început acoperirea crimelor sale, distrugând cimitirul pe care îl construise
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
ministru britanic Winston Churchill a admis că este aproape sigur că atrocitățile au fost comise de sovietici. Conform notelor luate de contele Raczyński, Churchill a admis în timpul unei conversații cu Sikorski pe 15 aprilie: "„Vai, dezvăluirile germanilor sunt probabil adevărate. Bolșevicii pot fi foarte cruzi”". Totuși, după numai 9 zile, pe 24 aprilie, Churchill îi asigura pe ruși: "„În mod sigur ne vom opune cu vigoare oricărei 'investigații' a Crucii Roșii Internaționale sau a oricărei alte organizații din orice teritoriu aflat
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Golița s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. În vara anului 1871, autoritățile țariste au desființat privilegiile coloniștilor bulgari din Basarabia, ceea ce a schimbat structura administrativă a coloniilor bulgare. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Golița a făcut parte din componența României, în Plasa Tașlâc (apoi în Plasa Ivăneștii noi) a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată
Golița, Bolgrad () [Corola-website/Science/318263_a_319592]
-
Un soviet (rusă: сове́т) a fost la origine un consiliu local al muncitorilor în ultimele zile ale Imperiului Țarist. Aceste consilii și termenul prin care erau numite au fost adoptate de bolșevici care le-au văzut ca pe unitatea fundamentală de organizare a societății. La început sovietele au fost o încercare primară de a practica democrația directă. Marxiștii ruși le-au transformat într-un mediu de organizare a luptei împotriva statului. În
Soviet () [Corola-website/Science/298173_a_299502]
-
organizare a societății. La început sovietele au fost o încercare primară de a practica democrația directă. Marxiștii ruși le-au transformat într-un mediu de organizare a luptei împotriva statului. În perioada dintre Revoluția din Februarie și Revoluția din Octombrie, bolșevicii au folosit sloganul "Вся власть советам" ("Toată puterea - sovietelor" sau "Toată puterea - consiliilor muncitorilor") în lupta cu guvernul provizoriu condus de Kerenski. După Revoluția din Octombrie, toate fabricile au avut până în cele din urmă soviete organizate în conformitate cu interpretarea dată de
Soviet () [Corola-website/Science/298173_a_299502]
-
au folosit sloganul "Вся власть советам" ("Toată puterea - sovietelor" sau "Toată puterea - consiliilor muncitorilor") în lupta cu guvernul provizoriu condus de Kerenski. După Revoluția din Octombrie, toate fabricile au avut până în cele din urmă soviete organizate în conformitate cu interpretarea dată de bolșevici teoriei marxist-leniniste, înlocuind formele inițiale care permiteau consilii muncitorești independente. ele disidente au fost câștigate de partea bolșevică ori au fost suprimate. e bolșevice au fost organizate în fabricile unde ele nu existau. Imaginea publică era larg promovată și se
Soviet () [Corola-website/Science/298173_a_299502]
-
nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În aprilie 1917, țăranii au fost arestați din ordinul starostelui local. Țăranii au înființat un soviet comunal care s-a aflat sub conducerea secțiunii țărănești a Sovietului Deputaților Muncitorilor din Odesa, condus de bolșevici. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cișmele a făcut parte din componența României
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
lipsa pământului. În aprilie 1917, țăranii au fost arestați din ordinul starostelui local. Țăranii au înființat un soviet comunal care s-a aflat sub conducerea secțiunii țărănești a Sovietului Deputaților Muncitorilor din Odesa, condus de bolșevici. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cișmele a făcut parte din componența României, în Plasa Chilia-Nouă a județului
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
1.65%), 45 evrei (1.35%), 9 bulgari, 6 polonezi, 5 germani și 5 de altă etnie. În sat a funcționat o judecătorie și un oficiu telefonic. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin condus de Andrei Stețenko (А.Е. Стеценко), care distribuia pliante și strângea bani pentru acțiunile subversive desfășurate. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin condus de Andrei Stețenko (А.Е. Стеценко), care distribuia pliante și strângea bani pentru acțiunile subversive desfășurate. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. La 16 septembrie 1924, o bandă de 20-30 de activiști comuniști au preluat conducerea localității, i-au sechestrat pe primar, pe șeful de post și pe jandarmi, intimidând populația și proclamând puterea sovietică și unirea cu URSS-ul
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
(denumită în continuare "BORR") este o autoritate religioasă a ortodoxiei răsăritene, formată ca răspuns la politica bolșevicilor fața de religie, la scurtă vreme după victoria Revoluției din Octombrie. În 1920, guvernul sovietic a început o politică ostilă împotriva bisericii ortodoxe. Patriarhul Moscovei Tihon a dat un decret prin care toți creștinii ortodocși de sub ascultarea patriarhiei sale erau
Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei () [Corola-website/Science/299657_a_300986]
-
și Leo Ioghihes (Лео Йогихес) și a aderat la Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia. În 1903, când partidul s-a scindat în aripa bolșevica, condusă de Vladimir Lenin, si menșevica, condusă de Iulius Martov, Lunacearski i-a susținut pe bolșevici. Mai tarziu, în 1908, cănd aripa bolșevica s-a divizat, la rândul ei, în fracțiunea susținătorilor lui Lenin și cea a susținătorilor lui Aleksandr Bogdanov, Lunacearski l-a susținut pe Bogdanov, care îi era cumnat. În 1909, s-a alăturat
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
reeditat ziarul social-democrat "Înainte" (Вперёд), punând accentul pe „cultură proletara”. După Revoluția din 1917, Lunacearski s-a întors în Rusia și, la fel ca alți internaționaliști social democrați veniți din străinătate, s-a alăturat curentului „Mezraionțî” înainte de a fuziona cu bolșevicii în iulie-august 1917. După Revoluția din Octombrie din 1917, Lunacearski a fost numit Comisar al Poporului pentru Instrucția Publică (Narkompros) în primul guvern sovietic și a rămas în acest post, având în sarcina, printre altele, și învățământul, până în 1929. Lunacearski
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
a sa rămâne volumul de memorii "Siluete Revoluționare" în care sunt prezentate anecdote și impresiile sale despre Lenin, Troțki și alți 8 revoluționari. Troțki a recționat la unele dintre opiniile lui Lunacearski în autobiografia să "Viața Mea" caracterizându-l că "„bolșevic printre intelectuali și intelectual printre bolșevici”". Lunacearski a fost considerat că un cunoscător al artei și un critic perspicace. În perioada cât a fost student a fost interesat de filozofie, fiind atras de ideile lui Fichte, Nietzsche, Richard Avenarius, nu
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
Siluete Revoluționare" în care sunt prezentate anecdote și impresiile sale despre Lenin, Troțki și alți 8 revoluționari. Troțki a recționat la unele dintre opiniile lui Lunacearski în autobiografia să "Viața Mea" caracterizându-l că "„bolșevic printre intelectuali și intelectual printre bolșevici”". Lunacearski a fost considerat că un cunoscător al artei și un critic perspicace. În perioada cât a fost student a fost interesat de filozofie, fiind atras de ideile lui Fichte, Nietzsche, Richard Avenarius, nu numai de dialectica marxista. Lunacearski citea
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]