17,899 matches
-
de al 50-lea an, poetă "păcătoasă, neglorioasă, visând aiurea, pe fond muzical de orgă și al zbaterii pulsului, extrasistolelor..." 14 febr. 1984 "Mă voi interna la Fundeni... Iarna nu s-a terminat încă dar eu nu mai rezist; sunt bolnavă de frig, de atmosfera înghețată din jur, izbiturile cu oamenii - au lăsat urme și înăuntru. Acum nu mai am de ales (auzi: de ales!...) Totuși Fundenii marcau după operație etapa poeziei mele "moderne" cu "Austru"... "...Doamne, îmi ajunge, îmi prea
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
în viață, a fost pe punctul de a face un pas pe cât de disperat, pe atât de utopic la vârsta lui: "Mamă dragă, vreau să emigrez!". Nu a făcut-o; nu prea avea cum. A continuat să trăiască bătrân și bolnav, ca și pierdut după moartea Irenei - soție și mamă laolaltă - "într-o lume hâdă, mamă dragă", pe care nu o mai înțelegea. În 1995, s-a bucurat ca nimeni altul de reapariția revistei, apoi de fiecare număr nou cu care
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
pe gît mîinile "cu unghiile tăiate direct din carne" își vor strînge cu "creierul neted" gleznele pînă se vor sfărîma în zeci de oase din care va curge mult lichid feroviar vor pătrunde cartierele imense de la marginea orașului cu sexul bolnav, vor iubi fără obiect vor fi triste cînd ușile se vor închide în urmă și vor ține în mîini niște lumînări cu flacăra din ce în ce mai scurtă deoarece îi lipsește oxigenul și gura li se va deschide pînă la refuz, vor locui
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
povestea asta. Și atunci am avut într-adevăr imaginea unei scene care este scena cea mai importantă din roman, cea în care presupusul frate îl împinge pe narator în dormitorul ei, ca să vadă că ea e acolo și că-i bolnavă. Și el intră în odaie, simte căldura de om care se luptă din greu ca să rămână în viață, dar nu deschide ochii. Deci el n-a vrut să știe și nu o să știm nici noi. Eu am simțit această scenă
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
din memoriu referitoare la biografia lui V. Voiculescu sînt următoarele: "în luna mai 1962, scriitorul Voiculescu a fost grațiat și, revenit acasă, a găsit fosta lui cameră ocupată abuziv în timpul detențiunii lui.ș...ț în anul 1963, Poetul Voiculescu, grav bolnav și nevoit să zacă într-o cameră de 11 m.p. (unsprezece metri pătrați) la un loc cu cele două surori ale lui, cînd a văzut că nu mai este nici o speranță de a redobîndi spațiul lui m-a chemat și
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
ar fi la locul ei, într-o cutie de opere... religioase (un eretic, nu-i așa...). Mi-am amintit de o contrarietate bucureșteană similară, la librăria "Scala", prin 1968, când am găsit abia apărutul roman al lui Nicolae Breban Animale bolnave pe o porțiune de raft consacrată... zootehniei! Nu știu câte volume din marele jurnal al lui Miron Radu Paraschivescu vor fi apărut în românește, și la ce edituri (îmi ajung experiențele cu atâtea alte lucrări zadarnic căutate) ; fie-mi deci permis să
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
dar înregimentați într-o extraordinară oaste a Sănătății Domnului. Vom descoperi aici nu numai saloane întregi cu femei (care nu știu ce-i aia cătănie) dar chiar și saloane cu copii aduși pentru a li se face complicate operații pe cordul lor bolnav încă de la născare... Suntem într-un salon de la chirurgia vasculară. Nu-i vorba de-o boală a sângelui ci de-o alta: cum circulă sângele prin artere și prin vene. Cum încearcă sărac de el să-și facă loc, să
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
nimic în lagărul din care a dispărut frica. șoapta în aceste vremuri Doamne, nu-ți mai duci visul în spate nu mai așezi vreascuri lîngă torentul inaccesibil lungă explicație te așteaptă cînd încă dormim astăzi totul continuă după moarte mîinile bolnave ale celor care cred nu ating pămîntul ne întîlnim lîngă clădirile unde ne petrecem cel mai mult timp te poți lega definitiv de cei care au călătorit pe malul fluviului pentru a convinge anotimpurile țin la oarecare distanță instrumentele noilor
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
a trecutului Anamnesis Voi studia nămolul negru Care uscîndu-se devine cenușiu Voi studia meticulos argila galbenă Pe care soarele o înălbește Și ploai o închide într-o crustă îmi voi reaminti păsările și peștii Voi căuta un leac Pentru ardeii bolnavi Cu vîrfurile înnegrite Vasile îmi spune: Toamna, la înălțarea Crucii, Șerpii urcă pe malul înalt Și se adăpostesc în gardurile de piatră Primăvara, pe uliți, vezi O mulțime de șerpi Ce ies și coboară în baltă îmi voi lua un
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
la gunoi, mai grea ca mercurul cînd fată icnind, și-atunci cînd o vede, care ochi trebăluiește în jurul ei ca în jurul unei căldări cu asfalt? cu un ochi ca al meu nu vezi lumina luminînd, în schimb îi vezi alcătuirea bolnavă, greutatea mai grea ca a întunericului. doar prin ochiul chior și prost vezi lumina pe care n-o vezi, lumina care putrezește duminica prin ogrăzi, prea ostenită ca să dispară, ochiul sîrmos și scurt care se scurge după ea vede ce
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
se face greu pe lumea cealaltă din cauza luminii: lumina venoasă, marii carpați luminoși de sub stern, luminile sumbre care-i umflă oasele. cine-a zis că omul nu-i lumină? ba chiar că-n nevăzut omu-i lumină, un cheag de lumini bolnave foarte. puține vor fi lucrurile pe care din cauza luminii nu le-am văzut, dar asta numai pentru că lumina nu ajută la vedere și oricum eu am vederea slabă și prin ochelarii mei de cal văd mai degrabă lumina neluminoasă. iar
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
sunt uitați străinii și felul în care îi percep ei pe români prin intermediul capitalei lor: românii sunt grobieni și snobi, iar capitala, deși nu este o cloacă, este o mixtură de mizerie orientală și grandoare occidentală. Bucureștiul este un oraș "bolnav", însă, și datorită multelor calamități care se abat, de-a lungul vremurilor, asupra sa: ciumă, lăcuste, inundații, cutremure, incendii, secetă, foamete. Astăzi, Bucureștiul este încă un oraș bolnav, întrucât periferia a devenit mod de existență, cum lămurește titlul studiului lui
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
o mixtură de mizerie orientală și grandoare occidentală. Bucureștiul este un oraș "bolnav", însă, și datorită multelor calamități care se abat, de-a lungul vremurilor, asupra sa: ciumă, lăcuste, inundații, cutremure, incendii, secetă, foamete. Astăzi, Bucureștiul este încă un oraș bolnav, întrucât periferia a devenit mod de existență, cum lămurește titlul studiului lui Adrian Majuru. Dar lucrul acesta nu este valabil doar pentru capitală, ci pentru toate marile orașe ale țării. Ce-i de făcut, prin urmare?
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
Toselli și cea a lui Schubert! Doamne! Cît de bine cunosc toate astea!! La Dolhasca, doctorul veterinar Mihăiescu, cel care trăia cu telefonista, cînta arii de operă c-o voce de tenor disperat, în grajdul-dispensar, plin de vaci blînde, cuminți, bolnave! Pînă la urmă s-a căsătorit cu telefonista (fostă mare curvă a satului) și a plecat, cîntînd sfîșietor, cu trenul... Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 15-IX-980 1) Cititorul colecției „Femei celebre”.
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
criză din existența lor. Săntem vecini cu un imperiu de vreo șase ori mai mare decăt întreaga Europă, cu un spațiu economic și geopolitic formidabil; cu o mistică ecumenică și populară. |n fața acestui colos în marș victorios, o Românie bolnavă, pesimistă și credulă. O clasă dominantă care așteaptă totul de la ura ei împotriva nemților. |n această furtună hotărătoare, piloții noștri sănt orbi. Nimeni nu vede faptul simplu că, dacă rușii nu pot fi bătuți, căderea Germaniei va aduce după sine
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
a doua zi după revoluție. Mesie cu o mie de capete așteptată cincizeci de ani și la picioarele căreia, prosternați, cei mai mulți dintre români lăsaseră să curgă lacrimi de bucurie și de speranță: afaceriști veniți să scormonească în ruinele comunismului, amatori bolnavi de exotism sângeros, umanitari miloși, contrabandiști, intelectuali în vogă în căutare de devoți, homosexuali exicitați de duhoarea cărnii proaspete, visători, inocenți, politicieni și înalte grade militare cu soluții pentru următorii o sută de ani, martori ai lui Jehova, vânzători de
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
trimisă de prietenul rămas în România. Petru Manoliu, născut la 28 ianuarie 1903, în comuna Mihăileni, județul Botoșani deci acum o sută de ani făcea parte, prin afinităț spirituale și intelectuale, din aceeași generație neliniștită a "noii spiritualități". Romancier ( Tezaur bolnav, 1936, Moartea nimănui, 1939, Domnița Ralu Caragea, 1939), eseist ( monografia Ion Creangă, 1944), a trăit în ultimele decenii de viață ( până la moartea survenită la 29 ianuarie 1976) la Mogoșoaia, retras din viața literară, traducând ( din Thomas Mann în special) și
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
a reușit să ocupe singur, blocîndu-se pe dinăuntru, un compartiment întreg! Pentru a-și apăra teritoriul feroviar proaspăt cucerit, el e chiar dispus să susțină valorile maternității comuniste, invocînd argumentul locurilor rezervate pentru "mama și copilul". În plus, abandonarea elevului bolnav "în coada mulțimii" (lăsat să se descurce cum o putea) îi stîrnește un amuzament teribil, comparabil doar cu entuziasmul izbîndei locative în fața asaltului navetiștilor. Scena tragi-comică a asaltului feroviar se regăsește și la Ion Băieșu, în romanul Balanța (1985), cu
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
vinoasa că o leoaica orbită de luna. Cu limba îl scormoneam pe faun. Estimp, îmi zvonea prin trup glasul doicăi Baubo care zicea așa: Kore, vei fi fiind o nimfă-n răspăr, răzlețita de ceață fecioarelor, ca un mac alb, bolnav, cu miros de măr. Nu-ți fie frică de faunul avînd copite-nstelate și-o creasta de tigru buimac. Drept care spre subsuorile lui m-am scoborît, să mă-nghesui în ele, să mă preling, să-l molcomesc pe bărbatul pe
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
tine, aprilie!" Acest vers ciudat din Elegia V s-a dovedit premonitor: Mariana Marin a plecat dintre noi, pe neașteptate, în ultima zi din martie. N-a mai apucat luna de care se temea. Tocmai împlinise 47 de ani. Era bolnavă, dar nu se plîngea. Ultimele dăți cînd am văzut-o, în redacția revistei noastre, era de o veselie debordantă. O exuberanță suspectă încerca să nu lase să i se observe disperarea. Poezia ei, din contra, nu-și ascunde niciodată dramatismul
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
poezia atît de specială, patetică, cu un soi de disperare care a zvîcnit întotdeauna în verbul ei. E luni, e seară cînd scriu aceste rînduri și, de cîteva ceasuri, Mady nu mai e. Acum doi ani, am aflat că este bolnavă și că prietenii, scriitori și artiști plastici, organizează o expoziție cu vînzare în beneficiul tratamentului ei. M-am grăbit să ajung în una din sălile de la ArtExpo. Nume de mari pictori formau această ciudată expoziție. La prima strigare, s-au
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
scrisului. Menirea sfîntă a scriitorului este să acumuleze, confruntîndu-se cu vremea sa și semnalîndu-i erorile, cît mai multă conștiință, spre a o transmite întregului său neam..." Nichita Stănescu, abia ținîndu-se pe picioare și vorbind cu dificultate (ori era beat, ori bolnav, sau și una și alta) a început prin a-l omagia pe Bogza, care i-a încurajat primii pași. A spus apoi că "scriitorul e structura patriei, nu o suprastructură, cum zic unii mărginași ai culturii". Și a cerut să
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
eu asemenea am muncit și am pătimit pentru dreptate și cel din urmă al meu cuvânt va fi încă un imn ție, țara mea mult dragă! Așa s-a și întâmplat. Cu sănătatea zdruncinată, cu idealurile spulberate, departe de patrie, bolnav, sfâșiat de o boală neiertătoare, el a încercat să-și depășească suferințele. Prietenul tău - scria el lui I. Ghica - pe care l-ai iubit ca un frate nu e cu puterile vlăguite... el a pus la rezon suferințele... mă voi
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
rezon suferințele... mă voi lecui și voi fi din nou pe picioare, câteva zile numai cu cer senin și soare și am să pot crede că am scăpat și de data aceasta cu obrazul curat. În pofida unor asemenea amăgiri, din ce în ce mai bolnav, Bălcescu era un om sfârșit, sleit de putere, ros de boală, vlăguit de speranțe, mistuit de durerile greu de suportat, aceleași, mereu aceleași: țara, familia și neamul. Zi de zi i se întărea convingerea că munca i-a fost zadarnică
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
din aceleași scrisori către Pia, datând, aceasta, din martie 1948: "Printre-o stranie coincidență, abolirea monarhiei a coincis cu începerea campaniei de răsturnare a mitului Arghezi în poezie, campanie dusă chiar de "Scânteia". (În prezent Arghezi, care este și grav bolnav de o anemie cerebrală, nu mai are dreptul să publice nimic și este interzis în librării.) De asemenea Călinescu, deși politicește este aparent cu ei, este vehement atacat public și în presă pentru așa-zisul "idealism hegelian" al pozițiilor sale
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]