341 matches
-
în exterior. Pereții nu au picturi murale, fiind împodobiți cu icoane pe lemn (unele ferecate) sau pe faianță. Picturile au fost executate de către pictorul Petru Verussi, profesor la Școala de Arte frumoase din Iași, prin anii 1876-1877. Tavanul nu este boltit. Catapeteasma este simplă, dar sobră, iar pardoseala este din mozaic. Turnul cu clopote, av�nd secțiunea poligonală, este așezat pe pridvor, de unde urcă și treptele spre cafas și spre clopote. Mai t�rziu, în a doua jumătate a secolului al
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
una pe absida altarului luminează interiorul. Toate ferestrele au gratii din fier forjat. La interior, pereții nu au ornamentații arhitecturale. Altarul are o ușă a proscomidiei și o ușă care comunică cu exteriorul, pe peretele dinspre miazăzi. Plafonul nu este boltit. Este un tavan din scânduri bătute pe grinzi de lemn și ornamentat cu baghete liniare, care alcătuiesc romburi. Tavanul este vopsit în ulei. Pe pereți se află picturi în ulei, reprezentând scene din Noul Testament: Nașterea Domnului, Botezul Domnului, Drumul Crucii
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
o u șă spre exterior. Interiorul cuprinde un pridvor, pronaosul, naosul și altarul, iar intrarea se face pe o ușă situată pe peretele dinspre miazăzi. Pronaosul se desparte de naos printr-o arcadă, ca și naosul de altar. Tavanul este boltit. Biserica nu are picturi murale. O inscripție înrămată cu sticlă ne dă date istorice privitoare la tablourile aflate în această biserică. În ea se spune: În acest sfânt locaș se găsesc nouă tablouri înfățiș�nd pe M�ntuitorul, Răstignirea, sfânta
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
a pus deasupra intrării un turn cu clopote, având secțiunea pătrată. Ulterior i s-a adăugat un pridvor cu marchiză de sticlă la intrare. Altarul are și acces direct în exterior printr-o ușă pe peretele dinspre miazăzi. Tavanul este boltit, corespunzător compartimentărilor realizate prin intermediul a două arcade masive ce se sprijină pe pereții laterali. Pictura murală este din înul 1938, operă a pictorului bucureștean, Ieremia Profeta. Cutremurele de pământ, fumul de la lumânări și altele au făcut ca pictura să fie
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
cu care corespunde printr-un sas pe grosimea zidului. Turla de clopotniță se află pe pronaos și în plan are formă pătrată. Pronaosul este separat de naos printr-un perete despărțitor, av�nd o ușă de trecere. Interiorul nu este boltit, tavanul fiind drept, sub formă de plafon obișnuit, pictat cu scene biblice și ornamente geometrice și florale. Întreg interiorul bisericii, inclusiv pridvorul, este pictat în stil neobizantin, de către pictori necunoscuți. Catapeteasma este în stil baroc, cu ramele icoanelor bogat sculptate
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
avea pereții căptușiți, doar tavanul din bârne. O informație datând de la începutul secolului al XIX-lea ne pomenește despre gospodăriile mai înstărite din Moldova, care aveau „întinse ogrăzi, împodobite după obiceiul turcesc și european pe dedesubt cu pivnițe adânci și boltite în care se păstrează vinurile și alte zarzavaturi trebnice gospodăriei”. Un astfel de beci ar mai fi putut fi văzut și astăzi dacă gospodăria aparținând moșierului Vasiliu din Onceștii Vechi nu ar fi fost distrusă de săteni după moartea lui
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
atemporal, fără percepția morții. Cioran chiar preamărește moartea, pe care o găsește superioară în antichitate, omul antic știa să sufere, spre deosebire de omul modern, care nu mai este capabil nici măcar de a trăi această noblețe: "prin suferințe, sufletele zvâcneau odinioară către bolti; tu te izbești de ele. Și cazi iar în lume"46. Ba mai mult, Cioran crede că omul nu poate crea atunci când e pe deplin fericit, în condiții de echilibru cu sine, ci numai când simte o durere , cănd "ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în marea de calm. Pentru Quasimodo ancorarea insulelor naște, neîntârzâiat, tulburare deoarece odihnă temporară invită la o nouă rătăcire. Un alt ecou leopardian se citește în următoarele versuri: Mă caut în obscure acorduri / de adânci treziri / pe malurile groase ale boltii / Vântu-mi pătrunde / blând în sânge / și e deja cuvânt și naufragiu (Convalescenta).358 Sub semnul vântului, suflu metamorfic tipic quasimodian, interiorizat precum în Infinitul, căutarea ia aici formă introspecției. Titlul poeziei, Convalescenta, justifica o interpretare a preluărilor din opera antecesorului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
părăsita / pălește și dispar (Amurg de luna vv. 16-21). Se aude cantul trist și melancolic ce tocmai se stinge, apar luna ce luminează drumul căruțașului (al rotarului la Quasimodo) și marea: pe culmi, prin satele din vale, / ajunsă-n crucea boltii, / de dupa Alpi, în marginile zării / sau în adâncul mării / coboară luna și sporește beznă (idem, vv. 9-12).514 Quasimodo îmbracă în accente corozive adagiul trist din versurile maestrului; zefirul leopardian de ascendentă vergiliană devine în noua poezie vânt distrugător, cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
n-ar putea exista. Supunând motive leopardiene propriului imaginar, Quasimodo le-a inserat în opera să, încă din primele volume. Vânt la Tìndari, dar și Convalescenta sunt, s-a constatat, veritabile rescrieri, reinterpretări parțiale ale Infinitului: pe malurile groase ale boltii / mă caut în neștiute armonii / de-adânci treziri. Vântu-mi pătrunde / blând în sânge / și se transformă-n voce, în naufragiu.523 Titlul celei de-a doua poezii, Convalescenta, ne-a îndreptățit să compararăm ecourile leopardiene cu o băutură tonifianta, consumată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din marile spații tradiționale, Andrei Pleșu rearticulează și regîndește tema naturii, a limbajului sau a îngerilor, el se mișcă în atmosfera perenității lor, face sensibilă tocmai savoarea universalului din ele. Temele acestea ni se arată într-o actualitate care se boltește deasupra culturilor, de care omul oricărui timp se poate apropia. Desigur, omul medieval sau antic era mai bine pregătit decît omul tîrziu modern pentru a gîndi celelalte niveluri ale realului, pentru a se raporta la ele. O întreagă armătură instituțională
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
credinței), confruntare între capacitățile rațiunii umane și limitele ei, în sfîrșit, o dreptate mai vastă decît cea vizibilă, pe care Providența o dăruiește celui încercat de nenorocire. Dar în desfășurarea unei nedreptăți pînă la capătul posibilităților ei peste care se boltește rectificarea divină el citește mai cu seamă proiecția antitetică a misterului : ai văzut lucrurile Lui paradoxale? 4 Toposul platonician și iudeo-creștin al dreptului batjocorit stă, de asemenea, în centrul filozofiei religioase a Simonei Weil. Ca mecanism al forței și al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
raze alburii, mai ales pe ecran foto, pîrîu precipitat în unghiurile imobiliare, vîlcica Freud în bazinul Trotușului, în loc de lava călătoriei rîu lava călătoriei case, km 121+500 împlinește fără greș albia, "Vînători de munte" și încă un rînd pe lozinca boltită la cazarmă, iadul este cu "va urma"! biserica ortodoxă la halta Tarcău, cel mai mic 1-2 anișori, mișcă mîna lui, cîțiva după minge și o fetiță de 4-5 ani și oameni la soare, a salutat cu amîndouă mîinile Lunca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
infinitul orizontal, definitul vertical, masculin ireversibil /Vezi Duhul Sfînt făcut sensibil? știi de ce ne-am oprit? să ajungă celălalt, perechea lui de la Timișoara, mă duc să spun și dincolo! Deda de spuma zilelor Alex, Atena de spuma valului zeu, turlă boltită în piatră și turlă cu acoperiș, biserica remixează, tu cobori și nu mai am cu cine sta de vorbă! Alexandru Gabriel Acatrinei, dealurile nu mai sînt om, casele își joacă muchia pe arătură, Gornești cîmpurile lucrate și iarna caldă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
obiective locale bine cunoscute. Din fericire, ilustratele arată vechi, șifonate, și am cumpărat întregul stoc pe mai puțin de o liră. N-am nevoie de turiști în căutare de „locuri pitorești“! În realitate, „podul“ nu-i cine știe ce, doar o stâncă boltită cu o gaură săpată în mijloc și o surpătură dedesubt. În anumite momente ale fluxului, talazurile dau buzna prin spărtură, cu un clocot puternic, și un răsunet găunos. Nădăjduiesc ca acest lucru să nu atragă atenția asupra locului. Am aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mele. Și tu te poți mișca și privi în jur... — Vreau să merg acasă. Am părăsit-o, am încuiat ușa și am ieșit în grabă afară. Am traversat câteva stânci și l-am văzut pe vărul meu stând pe podul boltit de peste cazan. Mi-a făcut semn cu mâna, m-a strigat și m-am dus la el. — Charles, ce forță au apele astea, e fantastic, aproape înspăimântător. Abia de-i auzeam vocea, acoperită de mugetul mării în fierbere. — Da. — E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
melodii și gesturi grațioase și care-i dăruise exemplarul din poemele de iubire ale lui Dante? Dar lucrul acesta era de neconceput, o asemenea perfectă înșelătorie nu putea fi imaginată. Și în timp ce zăceam acolo, uitându-mă la cerul ce se boltea peste mare, am văzut un satelit de aur începându-și călătoria lentă, precaută, pe arcul firmamentului, asemenea unui suflet pașnic, rătăcitor. James îmi spusese că urmează să plece într-o călătorie. Moartea era călătoria. A fost cel de pe urmă „truc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
normală Înfățișare: proporție frumoasă a Întregului corp, simetrie deplină, peste tot rotunjimi frumoase Capul: mărime normală Fruntea: netedă și fără cute Ochii: mari și liberi Nasul: bine format Gura: Închisă Fața: ovală, mărginită după ureche Gâtul: rotund, lungime normală Pieptul: boltit Picioarele: drepte, puternice, pronunțat deosebite de pântece Corp Încărcat peste tot Înfățișare: grosolană, greoi, umflată Capul: prea gros Fruntea: apăsată, cu grăsime, sus cheală Ochii: jumătate Închiși Nasul: umflat Gura: deschisă Fața:fără delimitare Gâtul: prea scurt și prea gros
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
cumpără un flacon cu mir, călugărul mulțumește menționând și modul de întrebuin țare, pentru o maximă eficacitate : „Să o porți tot timpul cu matale, oriunde te vei duce. Să nu uiți să te miruiești în fiecare dimineață !”. Chiar sub poarta boltită de la intrarea în mănăstire este plasat un afiș de mari dimensiuni, în limbile română și engleză. „Vă rugăm : seriozitate, bunăcuviință, decență în locașul lui Dumnezeu.” Imaginea centrală a afișului prezintă niște tineri îmbrăcați corect, simplu și sever, aș spune : cămașă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Cancerului, acum mai bine de trei veacuri : „Dumnezeu rânduise, pentru cinstea Sfintei, tihnă văzduhului ; vânturile stăteau legate în peștera lor, la marginea pământului. Soarele se lăsa spre dealul Galatei împrăștiind ca o bură de aur asupra târgului și cerul se boltea fără nouri. Era o zi lină de toamnă”. Înainte de a ajunge la locul pelerinajului, traversez parcul aflat între Teatrul Național și Catedrala Mitropolitană. Pe una dintre laturile acestuia, o mulțime de tablouri și icoane suspendate inteligent de o rețea de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acea imagine banală și acele sunete divine au și hotărât să rămână pentru totdeauna împreună în memoria mea. * Studiile universitare mi le-am început la 1 septembrie 1954, la Cluj, într-o dimineață răcoroasă și senină când deasupra orașului se boltea un cer extraordinar de un albastru intens și pur, cum, de atunci, n-am mai văzut, cred, niciodată. (Am visat, în schimb, peste un însemnat număr de ani, un asemenea cer într-un vis ce se petrecea tot la Cluj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fugind de căldura de cuptor a orașelor, se grămădesc în stațiile climaterice și la băi. August e luna mănăstirilor. În cei mai mulți ani o vreme uscată de secetă astâmpără umezeala văilor și a codrilor ș-un cer senin și cald se boltește deasupra vechilor așezări din munții moldovenești. Orășenii se așează în liniște în căsuțele curate și gospodărești din jurul mănăstirilor. Natura blândă și poetică îi împresoară din toate părțile... Natura e aproape de ei și n-o observă Viața și îndeletnicirile lor... Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fiecare cupă de rachiu obținută. Tot pe acest teren se mai află: - răchieria, o clădire lungă așezată pe stâlpi groși de stejar, din bârne rotunde de fag și brad cu acoperiș de paie; în mijlocul clădirii se afla un cămin lung boltit de piatră, ieșind prin acoperiș, iar în partea răsăriteană a clădirii se afla locuința lucrătorilor dela răchierie. Patru cazane pentru fiert rachiul așezate în cele patru cotloane are fiecare o capacitate de 12 găleți, și câte un jgheab adânc și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
spre veșnica stea În cinci colțuri ale unor scribi de curte. Iată o strofă care nu i-a plăcut deloc viitorului co-autor al „Cronicii Vasluiului”: „În noaptea tristă care ne desparte,/ străjeri ai viselor pierdute,/ mai dăinuie și astăzi teii/ boltind aleile știute./ Și peste-al amintirilor covor,/ eu singură plîng În palmele-mi Întinse”. Cu toate că se cunoaște scriitura unei doamne (domnișoare) foarte sensibile, rigidul și veșnic morocănosul cenzor nu i-a permis apariția. La fel a pățit și poemul „Neliniști
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Ele” sau „ei”, cosmosul și universurile glaciale și aproape infinite ne devin viscere, iar Misterul, din depărtat, din neînțeles și inexistent, ne devine intim, ca o pulsiune gravă, aproape de neîndurat și din ființele cele mai umile și umilite ale cerurilor boltite deasupra conștiinței noastre devenim regi, zei, având obscura, persuasiva senzație - instinct, aproape! - a unei bruște Întronări! De parcă toată această imensitate globulară și sticloasă care ne Înconjoară În nopțile de august - sticloasă și globulară din cauza limitei senzorilor noștri care, vrând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]