1,005 matches
-
două pahare curate și toarnă în ele băutura cuvenită pentru banii primiți. Fratele meu omul este servit zice, întorcîndu-se apoi la mijlocul barului, să onoreze alte comenzi. M-ai tras pe sfoară și Dumnezeu vede; ți-o spune un ateu convins bombăne Lazăr, în drum spre masă, oprindu-se o clipă lingă mijlocul barului. Ce-i cu individul? Ce tot șușoteați! întreabă actorul nervos că a așteptat atîta. Vă rog să mă iertați! se pierde chelnerul, gîndind că bărbatul acesta i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de satisfacție. Mă duc alături să dau un telefon spune Radu ieșind. Sigur-sigur! rîde Runca, aplecat peste coala albă, pe care notează schema de tratament. Sărutări de mîini din partea mea adaugă cu glas tare cînd aude ușa închisă. Ce chestie! bombăne de unul singur. A avut zile, asta-i. Să nu mi-o scapi din mînă, frumoaso, că-ți tai părul ăsta superb, în care mi-aș pierde sărutarea ca-ntr-un iad al visurilor mele erotice, și asta ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clipă, apoi merge înapoi în cabinet, întrebîndu-se mereu dacă n-ar fi bine să facă o comandă fulger, în contul telefonului de acasă, cu restaurantul Sălcii. Doi erau morți deja spune asistenta șefă intrînd în urma lui în cabinet. Poveste veche, bombăne Runca, ștergîndu-și ochelarii -, dacă-i prinde viscolul, rămîn în mașină, lasă motorul să meargă, să aibă căldură, ei adorm, zăpada înfundă eșapamentul, gazele intră în mașină, îi asfixiază... I-ai transmis? ridică ochii miopi în direcția lui Radu, zîmbind. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Amicul meu, autorul, face Lazăr un semn cu capul spre geanta cu afișe și programe a fost pe la mine ; i-a spus neveste-mi că autofreza s-a întors din drum. Și? întreabă fata. O să stăm și-o să crăpăm încet bombăne Lazăr. Mai bine am mai aduce o saltea și pentru noi arată el spre saltelele înșiruite lîngă sobă, lîngă bar și pe lîngă bucățica de perete interior, peste care stau așternute pături de la camping. Mulți dintre pasageri s-au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umblăm prin zăpadă, să vă arăt... Dinu Zaharia salută și iese. Dacă și domnișoara asta mai face montaj... clatină Vlad din cap, apoi se preocupă de telefon, să sune autogara. Parcă văd că se întoarce și a doua oară autofreza bombăne el îngîndurat. Vine, tovule, vine! îi strigă cineva de la autogara. Pînă după-amiază sosește sigur. Și mai lăsați-mă naibii în pace cu cursa asta! Stă bine, la restaurant, doar nu-i în cîmp. Vă spun că iese cu scandal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cînd îi ajuți. Așezat la aceeași masă cu Lazăr, profesorul gustă vinul: Superb! Cotnari veritabil, netratat. Ce zici de geamantane? Încăpătoare. Fii o dată măcar serios! Nu-mi miroase a bună. Dați-mi mie porția dumneavoastră dacă nu miroase cum trebuie bombăne Lazăr. Șoferul a știut ce are în geamantane, dar ne-a lăsat să răbdăm. Cîte astfel de drumuri or fi făcut, astea, pline cu carne și vin!... Speculă... Poate confirmă Lazăr -, dar acum prinde bine, mai ales că-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să plece în lume, să-și ia serviciu, cînd s-a făcut mai mare. Ce știi tu? M-ai lăsat gravidă și te-ai dus la război. N-aveam doi pe cap, îmi trebuia și-al treilea... Atunci, ca atunci bombăne bătrînul. Dar acum, cînd îi mare? Cît a fost cu primul, o dată nu i-ai spus, ca o mamă... Tot timpul: "el îi de vină; tu ești frumoasă, ești deșteaptă, găsești oricînd..." Și cu Virgil, acum: "ce ți-a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rapidă! exclamă șeful autogării, ridicînd brațele spre cer. Înnebunesc, domnule, înnebunesc! Vine, sigur că vine. Chiar discutam cu tovarășul arată spre șofer să meargă în ajutorul autofrezei. Vine, dar nu mai devreme de mîine dimineață; noaptea se lucrează greu. Vlad bombăne ceva și iese. În drum spre centru, îl oprește un bărbat, care i se pare cunoscut, probabil de la uzină. Știu că sînteți prieten cu dom' Vlădeanu. Puteți trece pe la el? Da, desigur, stă în bloc cu mine. Sînt Ștefănescu, șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clătinind încet din cap, afirmativ cred că la vîrsta noastră încă mai visăm că tot ce zboară se mănîncă. Acum credem, mai tîrziu vom fi siguri, chestie de vîrstă și de însușirea artei culinare privind prepararea zburătoarelor prinse în laț bombăne Mihai, isprăvind de frecat nes-ul rămas de la Cristina. Bei o cafea măcar? Nu, că vreau să dorm. Mulțumesc! Să nu te superi că nu ți-am spus mai devreme, dar mi-am închipuit că dormi, pentru c-ai lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cap, să-i privească spatele, apoi o ia delicat, cu două degete, și i-o întinde profesorului, s-o cerceteze și el; cînd și cînd, nervos, Lazăr împinge cu brațul stîng teancul de programe de sală mai într-o parte, bombănind cîte o vorbă la adresa autorului, continuînd apoi să cerceteze cartea din palmă. *** Tocmai a întrebat mai înainte de dumneavoastră Don Șef spune operatorul din tabloul de comandă imediat ce-l vede pe Mihai intrînd înfrigurat, cu o sacoșă sub braț. Vă roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cîmpeanu spre nevastă-sa m-a sunat ăla ori am visat eu? întreabă, arătînd spre receptorul din mînă, dar pentru că nevastă-sa și-a tras plapuma pe cap, întorcîndu-se cu fața la perete, lasă și el receptorul și se cuibărește la căldură, bombănind: Oi fi visat, că de-atîta viscol și-atîta zăpadă... Cum e versul ăla, de Villon? O să-l afli acuși, cînd o să-ți dau la micul dejun apă chioară îl amenință nevasta. Naltă, coapse lungi, ochi mari...; las' că, de mă scol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe Paula așezată fără gînd de plecare, scoate un "î" prelung, după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd spre microbuz își bagă și Dracul coada... Vlad pornește motoarele, ocolind cu grijă mașina destroienită. Paula deșurubează capacul termosului, umplîndu-l cu cafea. Poftim, să poți fi treaz, atent la șosea. Mulțumesc! îi întoarce Vlad capacul gol, dar imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se uită speriat la o femeie în doliu, aflată pe peron, se apropie de ea, își dă seama că nu e din familia lui și plecă spre spital. Abătut, arhitectul pornește către cartierul de lîngă gară, sprijinindu-se în baston, bombănind ceva la adresa constructorilor din Iași. Letiția a traversat curtea autogării și s-a oprit pe marginea șoselei de centură, cu gînd să traverseze. Ce faci, frumoaso, ai să îngheți în pantofiorii ăia rîde un șofer de pe partea cealaltă a șoselei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
refac. De ce? Voi scrie că femeia asta, ast' noapte, cînd toți dormeau, dorea să găsească un loc unde... Tovarășe! tresare ofițerul. Merg pînă la Dumnezeu și-mi mențin declarația spune actorul grav, înfuriat. Am impresia că viscolul ăsta v-a... bombăne ofițerul, cercetînd buletinul. A! se miră el Iulian Barbu, actor, îmi păreați mie cunoscut. Am și eu un of, ca să zic așa rîde, înapoind actul. Sîmbăta seara, numai ce-o aud pe nevastă-mea: Iar a apărut frumosul de Barbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-se în fața unui impiegat de mișcare: Cînd am cursă înapoi spre Iași? Asta, arată impiegatul cursa rapidă pleacă peste o oră. Andrei, strigă el șoferului tragi cursa la peronul unu, pleacă altcineva spre Iași, s-au vîndut deja bilete. Șoferul bombăne ceva, nemulțumit că dă mașina pe mîna altuia. Aproape înghețată la picioare, studenta se ambiționează să rămînă în apropierea cursei, plimbîndu-se cîte trei pași într-o parte și-n alta, așteptînd. Mihai traversează în grabă curtea autogării, să poată veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Șoferul coboară și izbește portiera. Unde merge cursa asta? întreabă un călător. Înfuriat, șoferul urcă un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa rapidă Valea Brândușelor Iași", după care coboară și izbește din nou portiera. Îți cădea limba... bombăne călătorul și se întoarce la bagaj, lîngă soția lui. De sus, din nouri, cîțiva fulgi mari cad ușor spre pămînt, ca într-un basm... P. Neamț, Fedeleșeni 1979-1980 DE ACELAȘI AUTOR: Zaruri de cretă, roman, Ed. Junimea, 1976; Ziua magnoliilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
al apelor. (Îmi aduc aminte de o inofensivă prăvălioară de obiecte religioase romano-catolice, care purta firma „Fecioara din grotă“ și care exista de multă vreme. Subit, firma a devenit subiect de interes, ba chiar de persecuție; oamenii treceau pe lângă ea bombănind: „Care fecioară, din care grotă?“. Până la urmă, negustorul a trebuit să-și schimbe firma, botezând-o „La Bazarul de Rusalii“. Acest simplu exemplu sugerează calitatea și iraționalitatea unor asemenea crize.) La vremea când se petrece povestirea noastră, se stârniseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grădina cotropită de întuneric. — Vin imediat! Îl ridică pe Zet și îl vârî sub cămașă, un cățel cald și ud leoarcă la pieptul unui băiețel cald și ud leoarcă. — Fir-ar să fie, iar a venit lipitoarea asta de preot! bombăni Brian. — De unde știi? — Uite-i bicicleta. O bicicletă de damă era proptită de gard. Brian și Gabriel împreună cu Adam și Zet se întorceau de la vizita făcută lui Alex. Locuința lor (deși nesituată în Victoria Park), nu era prea departe. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te vadă. Menționase numele lui George din pură nervozitate, nu voia să discute despre el. — O, da, da. John Robert se lăsă cu toată greutatea în celălalt fotoliu, dar constatând că ajunsese aproape pe podea, se ridică, cu oarecare dificultate, bombănind, și se așeză pe un scaun de lemn care scârțâia și se zgâlțâia alarmant. Îți pare bine că te-ai întors? întrebă Alex. John Robert păru să mediteze cu gravitate asupra întrebării. Da, îmi pare bine, răspunse în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby îi întinse lui Alex ceasul. În automobilul Austin, Gabriel ședea în față, lângă Brian, ținându-i în brațe pe Adam și pe Zet. Tot drumul spre casă, ea și Adam au plâns în tăcere. Brian scrâșnea din dinți și bombănea întruna: — Tipic pentru George! Pe bancheta din spate, Emma adormise cu capul pe umărul lui Tom. — Au plecat cu toții? întrebă Stella. — Da, răspunse May Blackett, am urmărit toate mașinile plecând. — Și N când sosește? Cam într-o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
moment de tăcere. George își pierdu subit expresia de încredere în sine, expresia „radioasă“ care-l nedumerise atât de mult pe Tom. Răspunse: — Nu sunt... sigur... Nu-mi pot aduce aminte... — Ai face mai bine să-ți aduci dracului aminte, bombăni Brian. E un lucru foarte important. Cel puțin pentru mine e important să știu dacă am de frate un asasin sau nu. — Nu a omorât pe nimeni, i se adresă Alex lui Brian. Nu a încercat să omoare pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din faliment și cumpără o sticlă de-un kil-jumate, de apă plată. Vars-o toată și paseaz-o la noi! Mișcă-te! Nici nu mă gândesc! Mai ia cinci lei, baboiule, poate te sucești! Bine? Fuguța! Trap-trap-trap! Pârtieee! Offf, Doamne...! Vierme bombăne, dar nu prea are de ales. Pleacă și revine ascultător, într-un suflet, aducând ceea ce i se ceruse. Bravo, băi! Bravo! îl gratulează Nae, al cărui chef săltase logaritmic, viguros, după doar două pahare țepene, de dinamită. Altă viață...! Băiat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai ești, măi? Păi..., sunt cu unii pe care-i cunoști și matale, de pe la cenacluri, festivaluri și spectacole. Mai ții minte? Sunt cu Dănuț Poetul, cu Adrianus Boss, cu Uriel, Îngerul Domnului... Na, drace, m-am scăpat! Cap de bou! bombăne Sile, în surdină. Ieșiți afară din curtea mea ori chem poliția! Maimuțoii dracului! Bețivilor! Nesimțiților! Baftiștilor! Huideo...! Vă țineți de drăcii, la ora unu noaptea?! Ieșiți mai iute, vagabonților, că vă și afurisesc! îi alungă intempestiv popa Costică. Moașă-ta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Obrazul lui Gosseyn se albi când înțelese despre ce este vorba. Un elevator ― distorsor. O asemenea drăcie, în mod sigur, nu-i făcută numai să urce și să coboare. Ci te expediază la oricare din cele ― numără tuburile ― douăsprezece destinații. Bombănind pentru sine, se aplecă și examină atent tuburile, în căutarea unor repere. Nu întârzie să constate ușurat că fiecare tub era astfel montat încât să indice o direcție diferită. Unul dintre ele era îndreptat vertical în sus. Gosseyn nu ezită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de vedere nocturnă, dar ca să funcționeze are nevoie de energie și ― în plus trebuie îndreptat spre o anumită direcție. Gemând de furie, adăugă: ― Simți că înnebunești văzându-i pe prostănacii ăștia comportându-se ca orice soldat prostănac de oriunde. Mai bombăni furios o vreme, apoi se potoli. În spatele lui Gosseyn se făcu tăcere. Apoi Thorson reluă pe un ton mai calm: ― Nu înțeleg de ce mă mai enervez ― zise el. Acest atac a avut loc în prima noapte și altele asemănătoare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]