1,825 matches
-
fost trecute sub comanda generalului Eisenhower, comandantul suprem al forțelor expediționare aliate. Atât Harris, cât și colegii lui americani s-au opus cu putere trecerii lor sub comanda lui Eisenhower, dar au trebuit să cedeze până în cele din urmă. Comandamentul bombardierelor a executat atacuri aeriene asupra mai multor ținte din Franța, ajutând la paralizarea sistemului de transport al țării în perioada premergătoare invaziei, în timpul debarcărilor și imediat după aceea. După 6 iunie 1944, bombardierele au trebuit să asigure sprijin aerian continuu
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
să cedeze până în cele din urmă. Comandamentul bombardierelor a executat atacuri aeriene asupra mai multor ținte din Franța, ajutând la paralizarea sistemului de transport al țării în perioada premergătoare invaziei, în timpul debarcărilor și imediat după aceea. După 6 iunie 1944, bombardierele au trebuit să asigure sprijin aerian continuu forțelor terestre, dar Harris a reușit în cele din urmă să-și scoată bombardierele de sub controlul lui Eisenhower. Bombardamentele asupra orașelor germane au fost reluate în forță. Până în iarna anului 1944, efectivele bombardierelor
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
sistemului de transport al țării în perioada premergătoare invaziei, în timpul debarcărilor și imediat după aceea. După 6 iunie 1944, bombardierele au trebuit să asigure sprijin aerian continuu forțelor terestre, dar Harris a reușit în cele din urmă să-și scoată bombardierele de sub controlul lui Eisenhower. Bombardamentele asupra orașelor germane au fost reluate în forță. Până în iarna anului 1944, efectivele bombardierelor britanice și americane crescuse enorm. Raidurile efectuate de 1.000 de avioane deveniseră în acel moment ceva obișnuit, atât pentru americani
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
bombardierele au trebuit să asigure sprijin aerian continuu forțelor terestre, dar Harris a reușit în cele din urmă să-și scoată bombardierele de sub controlul lui Eisenhower. Bombardamentele asupra orașelor germane au fost reluate în forță. Până în iarna anului 1944, efectivele bombardierelor britanice și americane crescuse enorm. Raidurile efectuate de 1.000 de avioane deveniseră în acel moment ceva obișnuit, atât pentru americani, cât și pentru britanici. Avioanele americane decolate Italia adăugau mai multe sute de aparate efectivelor aeriene care participau la
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
în ziua de azi „bombardament de precizie”. „Precizia” asigura cel mult bombardarea unui întreg cartier dintr-un oraș, nu a unui anume ținte din orașul respectiv. Odată cu trecerea timpului, germanii pierdeau de sub control tot mai multe regiuni, iar sarcina Comandamentului bombardierelor devenea din ce mai ușoară, tot mai multe teritorii prietene fiind survolate de avioane pe drumul lor spre țintele ordonate. Avioanele de vânătoare germane au intrat treptat în criză de combustibil, datorită distrugerii capacităților de producție a benzinei sintetice. Numele
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
din ce mai ușoară, tot mai multe teritorii prietene fiind survolate de avioane pe drumul lor spre țintele ordonate. Avioanele de vânătoare germane au intrat treptat în criză de combustibil, datorită distrugerii capacităților de producție a benzinei sintetice. Numele Comandamentului bombardierelor a mai fost pătat de un al doilea raid, în afară de distrugerea Hamburgului, raid care s-a remarcat prin numărul victimelor și proporția distrugerilor. În februarie 1945, Armata Roșie încerca să încercuiască orașul Dresda. Aviația de bombardament britanico-americană a fost chemată
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
raid, în afară de distrugerea Hamburgului, raid care s-a remarcat prin numărul victimelor și proporția distrugerilor. În februarie 1945, Armata Roșie încerca să încercuiască orașul Dresda. Aviația de bombardament britanico-americană a fost chemată să distrugă căile de acces către oraș. Comandamentul bombardierelor și forțele aeriene americane au răspuns printr-o serie de raiduri aeriene puternice. Între 60.000 și 80.000 de germani au căzut victime bombardamentelor, orașul, care nu avea capacități industriale notabile și o importanță strategică redusă a fost distrus
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
pusă la îndoială de numeroși analiști și istorici. După capitularea Germaniei, „Bomber” Harris a fost evitat de numeroși oficiali, foști subordonați sau membrii ai guvernului. Chiar și Churichill, care fusese un sprijinitor al bombardamentelor zonale, a început să îl evite. Bombardierele britanice au fost deplasate în Asia, unde au fost pregătite pentru a fi redesfășurate în [[Okinawa]]. Între timp însă, Japonia a capitulat. Teatrul de luptă din [[Asia de Sud-Est]] a inclus campaniile din [[India]], [[Burma]], [[Tailanda]], [[Indochina]], [[Malaezia Britanică|Malaezia]] și [[Singapore
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
tehnologică puternică, inclusiv în domeniul armamentului. Armata germană s-a dovedit însă superioară la toate capitolele, atât în luptele din Olanda, cât și mai apoi în timpul luptelor din Franța. Pe de-o parte, armata germană era dotată cu tancuri moderne, bombardiere în picaj (Junkers Ju 87 "Stuka"), iar pe de altă parte, armata olandeză dispunea de 39 de mașini blindate, cinci tanchete și o flotă aeriană formată în cea mai mare parte din biplane. Atitudinea guvernului olandez față de problema războiului a
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
a forțelor terestre dispuneau pe 10 mai de 155 de avioane: 28 Fokker G.1, 31 Fokker D.XXI și 7 Fokker D.XVII, 10 Fokker T.V, 15 Fokker C.X și 35 Fokker C.V, 12 Douglas DB-8 bombardiere în picaj, (folosite ca avioane de vânătoare) și 70 avioane de recunoaștere Koolhoven FK-51. 74 dintre cele 155 de aparate erau biplane, iar doar 125 erau operaționale. Restul erau folosite ca avioane școală sau ca aparate de sprijin pentru marină
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
și începuse atacul împotriva Olandei, Belgia, Franța și Luxemburgul. Dacă în cazul Franței exista o declarație de război, Țările de Jos nu au primit nicio asemenea declarație mai înainte de începerea ostilităților. În timpul nopții, Luftwaffe violase spațiul aerian olandez. Escadrila de bombardiere"Kampfgeschwader 4" (KG 4) a traversat spațiul aerian olandez și s-a îndreptat spre vest, dându-le impresia apărătorilor că era vorba de o acțiune împotriva Angliei. Odată ajunși deasupra Mării Nordului, aviatorii germani și-au întors aparatele de zbor spre
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
distrugând 35 de avioane. Aparatul de zbor al lui Fiebig a fost doborât, iar colonelul a petrecut cinci zile ca prizonier de război. KG 4 a participat de asemenea la atacul aeroporturilor Amsterdam-Schiphol, unde olandezii au pierdut o treime dintre bombardierele medii de care dispuneau, și Haga, unde au distrus jumătate dintre cele 21 de avioane de vânătoare. KG 4 a continuat misiunea alăturându-se KG 30 și KG 54 în atacurile împotriva porturilor și căilor de comunicații. KG 4 a
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
care dispuneau, și Haga, unde au distrus jumătate dintre cele 21 de avioane de vânătoare. KG 4 a continuat misiunea alăturându-se KG 30 și KG 54 în atacurile împotriva porturilor și căilor de comunicații. KG 4 a pierdut 11 bombardiere Heinkel He 111 și 3 Junkers Ju 88, iar KG 30 și KG 54 alte aparate de zbor. "Jagdgeschwader 26" (JG 26, escadrila de vânătoare) și "Zerstörergeschwader 26" (ZG 26, escadrilă de vânătoare-distrugere) au doborât 25 de avioane olandeze în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
se retragă, dar comandantul local german a refuzat să-și evacueze oamenii. Parașutiștii germani au fost blocați înt-o clădire de birouri și, protejați de canalul din fața și de focul camarazilor de pe malul sudic al Maasului. În acest timp, ultimele două bombardiere olandeze rămase operaționale au eșuat în încercarea de distrugere a podului "Willemsbrug". Și germanii care debarcaseră la Haga cu o zi mai înainte au reușit să își mențină pozițiile. Niciuna dintre atacurile olandezilor, care au încercat să elimine grupurile izolate
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
franceze în retragere, restul de patru au început traversarea podului Moerdijk la 05:20. Alte două companii însoțite de tancuri au pornit spre nord. Olandezii au mai făcut câteva tentative să oprească înaintarea blindatelor germane. În jurul orei 06:00, ultimul bombardier Fokker T. V a lansat două bombe asupra podului. O bombă a atins un picior al podului, dar nu a explodat, iar bombardierul a fost doborât. Bateriile de artilerie din Hoekse Waard au încercat la rândul lor să distrugă podul
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
nord. Olandezii au mai făcut câteva tentative să oprească înaintarea blindatelor germane. În jurul orei 06:00, ultimul bombardier Fokker T. V a lansat două bombe asupra podului. O bombă a atins un picior al podului, dar nu a explodat, iar bombardierul a fost doborât. Bateriile de artilerie din Hoekse Waard au încercat la rândul lor să distrugă podul, dar nu au reușit decât să îl avarieze în mod nesemnificativ. De asemenea, au eșuat și încercările de inundare ale Insulei Dordrecht - ecluzele
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
cât și cele militare cer ca această rezistență să fie rapid înfrâtă. (...) În plus, cucerirea rapidă a Fortăreței Olanda trebuie să fie înlesnită prin slăbirea deliberată a puterii [aeriene] din subordinea de Armata a 6-a.” "Kampfgeschwader 54", dotat cu bombardiere Heinkel He 111, a fost trecut din subordinea Armatei a 6-a în subordinea Armatei a 18-a. Generalii Kurt Student și Schmidt plănuiau executarea unui atac aerian limitat care să paralizeze temporar apărare, după care ar fi atacat cu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
națională olandeză prin bombardamente devastatoare. Șeful său de stat major, generalul Otto Hoffmann von Waldau, a descris abordarea lui Göring drept o „soluție radicală” ("Radikallösung"). În ciuda îndoielilor lui Albert Kesselring cu privire la scopul și necesitatea unui bombardament de amploare, 90 de bombardiere Heinkel au decolat la ora 11:45 pentru lansarea unui covor de bombe asupra centrului orașului Rotterdam. La 09:00, un mesager german a traversat podul "Willemsbrug" pentru a-i înmâna colonelului Pieter Scharroo, comandantul militar al Rotterdamului, un ultimatum
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
radio prin care cerea amânarea bombardamentului pentru a permite încheierea negocierilor. Imediat după ce emisarul olandez a primit un al doilea ultimatum semnat de Schmidt și cu un nou termen limită la 16:20, în jurul orei 13:20, două formațiuni de bombardiere Heinkels care nu primiseră ordinul de amânare, au sosit în zonă. Mai târziu, germanii au încercat să explice aceasta prin faptul că piloții bombardierelor își retrăseseră deja antenele exterioare. Schmidt a ordonat lansarea de rachete de semnalizare roșii pentru oprirea
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
și cu un nou termen limită la 16:20, în jurul orei 13:20, două formațiuni de bombardiere Heinkels care nu primiseră ordinul de amânare, au sosit în zonă. Mai târziu, germanii au încercat să explice aceasta prin faptul că piloții bombardierelor își retrăseseră deja antenele exterioare. Schmidt a ordonat lansarea de rachete de semnalizare roșii pentru oprirea bombardamentului. Doar o escadrilă, care se apropia din sud-vest, a văzut semnalele, în timp ce primele trei și-au lansat bombele. Restul de 54 de bombardiere
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
bombardierelor își retrăseseră deja antenele exterioare. Schmidt a ordonat lansarea de rachete de semnalizare roșii pentru oprirea bombardamentului. Doar o escadrilă, care se apropia din sud-vest, a văzut semnalele, în timp ce primele trei și-au lansat bombele. Restul de 54 de bombardiere, care se apopiau din est, au continuat atacul. În total au fost lansate 1.308 bombe, ceea ce a dus la distrugerea centului orașului și uciderea a 814 civili. Bombardamentul și care i-au urmat au distrus 24.000 de locuințe
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Rotterdam a fost ocupat. Când Schmidt a aflat despre acest ordin, a trimis în grabă un mesaj necodificat la 17:15 în care afirma că orașul a fost ocupat în totalitate, în ciuda faptului că acest lucru nu se întâmplase încă. Bombardierele au fost rechemate mai înainte să își lanseze atacul. Winkelman avea la început intenția să continue lupta, chiar dacă Rotterdam capitulase iar forțele germane care participaseră la cucerirea orașului puteau să se îndrepte către inima Fortăreției Olandeze. Comandanții olandezi luaseră în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
alte patru în diferite stadii de execuție părăsiseră deja porturile olandeze, nouă altele au plecat spre Anglia în dimineața zilei de 14 mai, iar câteva vase mai mici au fost sabordate. "HNLMS Johan Maurits van Nassau" a fost scufundat de bombardierele germane în timp ce traversa Canalul Mânecii. Comandantul principalului port olandez, Den Helder, contraamiralul Hoyte Jolles, a ajuns la concluzia că baza militară pe care o comandă, care avea o garnizoană de 10.000 de oameni, propria forță aeriană și cu fortificații terestre
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
adăugate alte tunuri. "Shōkaku" și "Zuikaku" au format Divizia a 5-a Portavioane. Avioanele au fost aduse la bordul acestora cu puțin timp înainte de Atacul de la Pearl Harbour. Fiecare portavion avea 15 avioane de vânătoare Mitsubishi A6M Zero, 27 de bombardiere în picaj Aichi D3A și 27 de bombardiere torpiloare Nakajima B5N. "Shōkaku" și "Zuikaku" au făcut parte din Kido Butai ("Unitatea Mobilă", grupul de portavioane din cadrul Flotei Combinate) și au participat la prima ofensivă navală a Japoniei, inclusiv la atacul
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
Divizia a 5-a Portavioane. Avioanele au fost aduse la bordul acestora cu puțin timp înainte de Atacul de la Pearl Harbour. Fiecare portavion avea 15 avioane de vânătoare Mitsubishi A6M Zero, 27 de bombardiere în picaj Aichi D3A și 27 de bombardiere torpiloare Nakajima B5N. "Shōkaku" și "Zuikaku" au făcut parte din Kido Butai ("Unitatea Mobilă", grupul de portavioane din cadrul Flotei Combinate) și au participat la prima ofensivă navală a Japoniei, inclusiv la atacul de la Pearl Harbour și la bătălia de la Rabaul
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]