337 matches
-
În seamă. Ne-am descărcat bagajele În holul Hotelului Cooperativei Nunavik, o baracă albă, diferită de celelalte doar prin dimen- siuni. Aici ne așteptau nici mai mult, nici mai puțin decât pri- marul orașului, un fel de japonez mic și bondoc cu ochișori Înguști și surâzători, care ne invită la primărie, unde ne pregă- tise o mică masă festivă tradițională. Trecând pe lângă curțile oamenilor am văzut foci Înghețate sub formă de arc, cu nasul și coada În sus, În pozițiile În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ne bage în seamă. Ne-am descărcat bagajele în holul Hotelului Cooperativei Nunavik, o baracă albă, diferită de celelalte doar prin dimensiuni. Aici ne așteptau nici mai mult, nici mai puțin decât primarul orașului, un fel de japonez mic și bondoc cu ochișori înguști și surâzători, care ne invită la primărie, unde ne pregătise o mică masă festivă tradițională. Trecând pe lângă curțile oamenilor am văzut foci înghețate sub formă de arc, cu nasul și coada în sus, în pozițiile în care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care-i umplea pieptul și parcă rănile nu-l mai durură. De acum putea să spună că e și el călit și nu-i mai fu frică. Prin ușa deschisă, văzură cerul limpede de vară. Sergentul se schimbase. Era unul bondoc și iute. Îi chemă afară. Iar urcară treptele de ciment. Lipăiră cu picioarele goale pe dușumelele nemăturate. Înăuntru, comisarul moțăia pe scaun. Deasupra mesei ardea o lampă cu sticla afumată. Lumina ei n-ajungea în toate ungherele odăii. Pe o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că, chiar și atunci când vorbea despre Aristotel, se oprea deoarece îi venise în minte ceva legat de Lorenzo il Magnifico, sau despre Alighieri, și voia să știe și părerea bătrânului călugăr. Îl asculta pe Tommaso cu plăcere: din omul acela bondoc, din capul acela de țăran, țâșneau adevărul și conoașterea cu naturalețea cu care un izvor țâșnește din gura unei stânci. Însă el nu le rostea niciodată ca pe niște sentințe, niciodată frazele sale nu aveau tonul unor afirmații categorice, sau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dacă îl vedea cu o carte în mână, se apropia, se interesa despre ce e vorba. Poate că e numai o impresie a băiatului, poate că Starețul voia doar să verifice în ce constă înzestrarea extraordinară a acelui mic călugăr bondoc și obraznic, prodigios atât la citit cât și la muncit. Toată lumea știa că-i place filosofia și poezia, vorbind despre ele ca un bătrân erudit. Dar cel ce are în grijă o turmă trebuie să-și dea seama despre starea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Era o oră încrucișată. Elevii care veniseră, după ore, să fumeze în parc plecaseră. Iar îndrăgostiții care să se ascundă în întuneric nu veniseră încă. Doar un bătrân și câinele lui. Tili tăcu până când omul se îndepărtă în ritmul câinelui bondoc, ca un salam pe labe. Nici nu mai știi de cine să te ferești, spuse Tili. Oricum, nu e un loc în care să-ți vină să te duci și a doua oară. Una peste alta, nu trebuia să-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de „Academia Bârlădean ă” și oamenii ei, i‐ a luat locul. La Graiul nostru a fost publicată schița umoristică a lui I.A. Basarabescu intitulată „Într‐ un orășel de provincie.” * „George Nedelea, poetul florilor, pe care le cânta în rondele; bondoc, cu capul rotund și ochii scânteietori de voioșie. George Panetti, căruia noi în ziceam P oponeti ‐ era și el mai în vârstă decât noi, ne citea versuri foart e reușite, dovedind și o aleasă cultură”, își aduce aminte Emil Tudor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
șăd de pomană în casă și când va veni stăpâna casii o să le zică cuvinte proas te“. Răspunsul nu se lasă mult așteptat și, cu urechile pâlnie, toți o aud cum „au să rit cu gura la dânsul“, făcându-l bondoc și paciaură și că „nu iaste depotriva ei“ și multe alte vorbe de ne cinste. În fața acestui torent de insulte, Tudor îi aplică, cu sete, câteva lo vi turi. Aici opiniile sunt împărțite, căci dacă toți au auzit cearta, nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
să facă sau să nu facă un anumit lucru; dar, odată făcut, acest lucru săvîrșit într-un moment precis din curgerea timpului va deveni irevocabil și va aparține istoriei care, din liber cum era, îl face necesar." Leon Tolstoi 116 Bondoc, plinuț cum era, părea înșurubat la catedră. Cu cîteva minute înainte să sune clopoțelul așteptam de fiecare dată acest ritual -, băga mîna în geantă să-și scoată instrumentele: o riglă metalică și un creion. Încet, fără să se oprească din
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
aproximări și negații succesive, preluarea de către Mateiu a modelului patern nu mai poate fi pusă sub semnul îndoielii și trezește bănuiala de infracțiune... în familie: Broaște... destule "Nu era nici mare nici mic, nici gras nici slab, nici nalt nici bondoc, nici subțire nici gros [...]. Cu un cuvînt o ființă nici prea-prea nici foarte-foarte." Sub pecetea tainei "...nici bătrînă nici tînără, nici frumoasă nici urîtă, nici înaltă nici scundă, nici grasă nici slabă, la trăsături potrivită și fară vreun semn anume
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cap, într-un ritm harnic, încât cozorocul caschetei se mișca spre față și spate, făcând să apară și să dispară ritmic nasu-i vânăt și borcănat. Din când în când, gemea ușor a lehamite. Din stânga, de la cofetărie, venea cucoana preoteasă, o bondoacă crăcănată, care era foarte ocupată cu dezvelirea unei înghețate cu ciocolată și vanilie. Mai în dreapta mesei unde suferea profund polițaiul, stătea la altă masă nevasta inginerului agronom, o prăjină cu sânii lăsați, trecuți de centura lată care dorea să pară
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
liniștit, chiar puțin mohorât, vizitat de îndoieli... Și dacă... O să vedem... Fapt e că am viața înainte... istoria asta care părea așa de simplă, cu examenele în particular, în realitate mă încătușa... Domnul Georgescu Delafras, un domn mic de statură, bondoc chiar, cum mi s-a părut atunci, nici tânăr, nici bătrân, m-a primit cu scrisoarea mea pe birou, nu grăbit, dar nici dispus să stea îndelung de vorbă cu mine, cum credeam. Întâlnirea a fost scurtă, îmi pledasem cauza
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a doua sau a treia la stânga grupul nostru a luat-o pe strada Elie Radu și am intrat într-adevăr într-o tipografie. Am coborât trepte și la intrare am dat într-un mic birou. De după el un ins gras, bondoc, cu ochelari, s-a uitat la noi și a avut un surâs de încîntare: - Ați venit, bă? Uite-acuma mergem, mai am puțină treabă... Și și-a întors fața de la noi și a continuat o discuție cu un subaltern care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
te privește. Dar și grasului îi sticleau ochii sub lentilele groase ale ochelarilor, între timp Untaru o și citise, răsfoia ultimele pagini. De-atunci am aflat că ești pierdut dacă forțezi mâna recenzentului; poetul statistician făcuse această imprudență, transmițîndu-le prin bondocul gras care o tipărise că trebuie să se scrie despre ea. Asta rămâne totdeauna de văzut dacă trebuie, și ai mai multe , șanse să fii bine primit dacă lași libera opinie să se exprime, într-un minut se și decisese
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
însă, prin strădaniile fratelui lui Filerot, știam că el, Filerot, avea ca apărător un celebru avocat în care ne pusesem mari speranțe și ale cărui teze de apărare le cunoșteam. A început să pledeze bombastic, spunând că clientul său, civilul bondoc și gras din boxă, poet imprudent și obscur, avea ceva cu glanda tiroidă, care glandă putuse să-l aducă spre manifestări incontrolabile, așa cum spunea avizul unor celebrități medicale, aviz pe care îl înmîna prețios și sigur de el, judecătorilor... Piesa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
chiorul de ceva. Lena halește o pâine întreagă, dacă n-are carne. Se află din nou cu spatele la fereastră, la un capăt al sălii pustii, planșetele avansează, pe două rânduri, spre dânsa, cu ghiuleaua metalică ridicată, din flanc dulapurile și birourile bondoace, motorizate. Își trece mâna, speriată, peste pleoape. Nu- și poate stăpâni strâmbătura buzelor ; un rictus de spaimă care revine tot mai des. Privirea clară, uscată, bătrână. Mâini încă frumoase, doamnă Ortansa, merită privite ! Picioare încă subțiri și lungi, dintr-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în calea fericirii mele care atunci se numea Occident. Și atunci mi-au propus să o iau de nevastă pe fata lor, Agnes. Nu-mi venea să cred mă uitam la mucoasa aia pe care o știam de câțiva ani, bondoacă și ușor sașie, dar nu mi-o puteam imagina la Sfat cu mine, e drept doar pentru obținerea pașaportului. ! Cu Agnes m-am întîlnit după mulți ani. Ne-am întîlnit din întimplare prin oraș. Arăta foarte bine. Avea ceva de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de fapt, mi-a făcut un imens serviciu? Cel mai mare serviciu din viața mea. E groaznic să afli peste ani ce s-a întîmplat în realitate, cum totul a fost manevrat din dorința de a-i face toate poftele bondoacei îndrăgostite de mine pe bune. Ce m-a mirat cel mai tare este că nu m-am prins de situație. Am fost atât de imbecil, încît să cred că ei, părinții, și-au sacrificat fata doar așa, ca să mă scoată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
coroborarea cu datele etnografice, atribuirea unei posibile funcționalități. O privire sintetică asupra legăturii existente între formele ceramice și funcționalitatea acestora este oferită de Tabelul nr. 7. Vase de gătit Marea majoritate a comunităților umane manufacturează vase de gătit scunde și bondoace, cu o suprafață bazală mare, pentru a permite transferul eficient al căldurii, dar, de obicei, cu gura restrânsă, pentru a preveni evaporarea rapidă în cazul mâncărurilor care necesită fierbere (CULWICK 1935, 167, fig. I/1,4-5, fig. II/2; DEBOER
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
raportul dintre diametrul maxim și înălțime variază între 0,8 și 3,4, cu media de 1,4. Astfel, vasul de gătit tipic este, cu aproximație, cu o treime mai larg decât înalt și aproape toate formele sunt scunde și bondoace. Absența formelor specifice fazei Cucuteni A care să corespundă acestei funcționalități credem că poate fi explicată prin apartenența acestora, conform datelor etnografice, la specia ceramicii nedecorate. Astfel, considerăm că este posibil ca acest tip de vas să se regăsească în cadrul
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
maxim și înălțime fiind de 1,20. Din cadrul acestei categorii, în cadrul ansamblului ceramic din așezarea de la Hoisești, au fost identificate și analizate fragmente provenind de la un singur vas. Vasele pentru păstrarea conținutului pe termen scurt sunt mai joase și mai bondoace, deoarece conținutul acestora nu trebuie turnat; de asemenea, un centru de greutate jos sporește siguranța în momentul umplerii vasului. Pentru aceste vase diametrul maxim variază între 19 și 22 cm (media 20 cm), iar înălțimea între 19 și 25 cm
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprui. Nu era nici cârn, nici năsos și urechile le avea potrivite. Nu era nici mare nici mic, nici gras nici slab, nici-nalt, nici bondoc, nici subțire, nici gros. Afară de acestea nu era nici bun, nici rău, nici moale, nici iute, nici deștept, nici prost. Cu un cuvânt, o ființă nici pre-prea, nici foarte-foarte"24. Fizionomiile anoste, nedetașabile, reflectă un tragic pustiu lăuntric, o lipsă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii nici negri, nici verzi, nici căprii. Nu era nici cârn, nici năsos, și urechile le-avea potrivite. Nu era nici mare, nici mic, nici gras, nici slab, nici nalt, nici bondoc, nici subțire, nici gros. Afară de astea, nu era nici bun, nici rău, nici moale, nici iute, nici deștept, nici prost. Cu un cuvânt o ființă nici prea-prea, nici foarte-foarte."31 Oricât de difuze sau de îngroșate ar fi trăsăturile personajului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
m-am așezat vizavi de ea nu și-a ridicat privirea. Mi-am amintit că agenda neagră a lui Betty Short și fotografiile au fost ridicate de la o cutie poștală aflată cu o stradă mai încolo. Am urmărit-o pe bondoaca fetiță-femeie cum ciugulește dintr-o salată și, între timp, citește ziarul. În cei doi ani și jumătate de când n-o mai văzusem se luptase aprig cu grăsimea și tenul ei nesănătos, dar continua să arate ca o versiune feminină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chiar mai sus, dar m-a fluierat milițianul de la palat. Trecusem pe roșu. (sâmbătă) Mă plimb cu colega mea Luminița D. pe strada Matei Basarab. A venit să mă ia de la cămin, vrea să se plimbe cu mine; e scundă, bondoacă, rotundă ca o minge. Dacă i-aș da brânci, ar Începe să se rostogolească. Calcă toc-toc, toc-toc: și-a pus toace de 12 cm. Se bâțâie pe ele ca pe papainoage, crede că sunt mort după ea și astăzi ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]