1,120 matches
-
de consecință, stabilind și un record de viteză domestică (imposibil de omologat însă), doamna se întoarse cu o cană, apoi se așeză pe un scaun privindu-l hipnotic pe Aristide care, ca un nesimțit ce era, gemea de plăcere legumind borșul de putină printre dinți. Armistițiul dură cam un minut după care, doamna, luată de un val de căldură, smulse cana din mâna netrebnicului și rosti hotărât: - Dacă nu spui acum, tot ce trebuie, mă duc la nenorocitu’ ăla dă Lae
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
fără nici un haz... Aici, deși Aristică își cam pierdu firul, observă, cu acea finețe și acuitate psihologică pe care ți-o dă profesia pe parcursul unei vieți, că nevastă-sa luase de bune balivernele lui și mai ceru o cană de borș. Spre marea sa surprindere, Veruca dispăru fără să spună nimic, apoi reveni cu altă cană de borș. Minune!? Da, minune, dar să nu uităm că ne aflăm exact în locul unde ele sunt ceva obișnuit, așa că nu mai miră pe nimeni
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
pe care ți-o dă profesia pe parcursul unei vieți, că nevastă-sa luase de bune balivernele lui și mai ceru o cană de borș. Spre marea sa surprindere, Veruca dispăru fără să spună nimic, apoi reveni cu altă cană de borș. Minune!? Da, minune, dar să nu uităm că ne aflăm exact în locul unde ele sunt ceva obișnuit, așa că nu mai miră pe nimeni! Ba, mai mult, buna femeie ascultă cu răbdare continuarea poveștii și plecă sprintenă să gătească cocoșul cel
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
că masa-i gata, io-te, borșu’ cum aburește, da, hai, întâi să luăm una mică, să ne facem poftă de mâncare! Heheee, altă viață, cioc-cioc, sănătate că-i mai bună decât toate, iar cioc-cioc, apoi năvala în blide, întâi borșul de cocoș cu miros de leuștean și cu bănuți de grăsime galbenă plutind printre ardeii grași care dădeau nu numai gust ci și aspect, încă un cioc-cioc, urmat de tocana de legume cu bucăți din jertfă, ce mergea de minune
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
mari ni le creau "buhaiul" construit dintr-un putinei și "vițe" de păr din coada calului dar și bicele care trebuiau să plesnească puternic. Cu cât sunetul buhaiului era mai puternic și melodios (părul de cal era udat, periodic, cu borș) iar plesnetele bicelor erau mai asurzitoare, cu atât mai mult, Noul An ce avea să vie, va fi fost mai îmbelșugat. Puneam atâta râvnă în toate acestea întrucât, aveam convingerea fermă că grâul va crește des "legând" spice mari și
TRADIŢII ŞI OBICEIURI NATALE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350831_a_352160]
-
Toate Articolele Autorului adesea nopțile mă mai scol ca un nebun din oră-n oră precum un monstru ce devoră bunătăți stropite cu alcool dar eu am cămara goală amețesc după provizii că visez și-n somn guvizii și un borș fierbinte-n oală doar atunci când deschid ochii mă intrigă peste toate un sictir pe cât se poate ca de teama babei Dochii spuneți-mi voi ce să fac fără greve sau zaveră să pășesc în altă eră dacă toate-mi pun
ADESEA NOPŢILE MĂ SCOL de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351629_a_352958]
-
Despre foamea care era prezenta în închisorile comuniste, a scris și Ion Dobre, pe care îl știm cu numele de Nichifor Crainic. În poezia Flamand arată nălucirea care era provocată de lipsă hranei: Îmi pipai trupul cum se strânge/ un borș de știr l-ar încălzi/ un fir de iarbă de-aș atinge/ fulgerător aș înverzi/ repeta, Doamne, iar minunea/ îndestulaeză mii de guri/ și ascultă-mi iarăși rugăciunea:/ dă-mi coșul cu firimituri. Un alt poet al închisorilor a fost
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
toate, inclusiv despre România mea și oamenii ei, despre bucătăria românească și cipriotă și câte altele nu ne umplu în mod plăcut timpul petrecut împreună. Am aflat că Pauline adoră supele așa că se prea poate să-i gătesc curând un borș ca la mama lui sau o ciorbică a la grec (că tot suntem în Ciprul grecesc, nu?) și de ce nu, o ciorbă ardelenească dreasă cu smântână sau o supă de pui cu tăieței de casă, de care să-și amintească
PRIETENII MEI CIPRIOŢI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355307_a_356636]
-
elemente? Mă îndoiesc. Îmi pare rău, dar am convingerea că nimeni nu va pedala pe continuarea și adâncirea cercetărilor în acest caz. Se uită dosarul pe undeva, printre altele cu AN, așa că violatorul se bucură de libertate. Știi, actele de la Borș erau cele însușite de la agentul de pază, când l‑au bătut. Același infractor a fost... S‑au despărțit cu părere de rău și cu gustul acela amar în cerul gurii. Gustul înfrângerii și al neputinței în fața mentalităților învechite, în fața inerției
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
primele broboane de sudoare. - Domnule, permiteți, vă rog! Lăsați‑mă să vă amintesc că descrierea fetei și chiar portretul robot indică o cu totul altă persoană, a accentuat polițistul, oarecum iritat și nemulțumit. În plus, am primit un telefon de la Borș, de la șeful punctului de trecere a frontierei. Mi‑a comunicat domnul comisar Olaru. - Olaru? Și de ce nu e aici? Și ce treabă avem noi cu frontiera, bre? - Domnul comisar este la sediul central. Așteaptă de la Borș documentele de identitate ale
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
primit un telefon de la Borș, de la șeful punctului de trecere a frontierei. Mi‑a comunicat domnul comisar Olaru. - Olaru? Și de ce nu e aici? Și ce treabă avem noi cu frontiera, bre? - Domnul comisar este la sediul central. Așteaptă de la Borș documentele de identitate ale acestui individ reținut de noi, Breazu Gabriel. - Breazu? Ăsta al nostru, bre? Cum dracului are documentele la Borș dacă le‑am văzut noi aseară, aici? Au dispărut de la poliție? Ha, ha, ha! a început magistratul să
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
e aici? Și ce treabă avem noi cu frontiera, bre? - Domnul comisar este la sediul central. Așteaptă de la Borș documentele de identitate ale acestui individ reținut de noi, Breazu Gabriel. - Breazu? Ăsta al nostru, bre? Cum dracului are documentele la Borș dacă le‑am văzut noi aseară, aici? Au dispărut de la poliție? Ha, ha, ha! a început magistratul să râdă. Domnule, glumești cu mine ori n‑am fost atent și îmi scapă ceva? Spune, domnule comisar! - Domnule procuror, dacă m‑ați
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
râdă. Domnule, glumești cu mine ori n‑am fost atent și îmi scapă ceva? Spune, domnule comisar! - Domnule procuror, dacă m‑ați fi lăsat de la început, dar.. mă rog! În noaptea asta s‑a prezentat la punctul de trecere frontieră Borș, județul Bihor, o persoană de sex masculin cu intenția de a trece în Ungaria. Aveți răbdare, vă rog! a insistat polițistul observându‑l pe procuror cum se ridică nervos și nemulțumit de pe scaun, făcând semn cu mâna că nu vrea
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
urmat clătirea și praful de sare, să-l pătrundă până se va face jarul în grătar. Crapul aștepta și el la rând, având pregătită aceeași soartă ca și cea a confraților săi mai mici. Căpățânile și cozile erau tranșate pentru borșul de acasă, dacă va avea chef colega de baltă de așa ceva, iar restul, acoperit cu prosoape curate, la umbra mașinii, era în așteptare pentru sfârâitul pe grătarul încins. Când a fost grătarul gata, am așezat peștele pe el și, în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
--O să...văd, dom’ inginer. Da’, cu cererea mea cum rămâne? --Bă, nu mă supăra! Hai, salut și...vezi-ți de treabă! Nu uita, scuipă-l pe amărăștean! Nu pot să-i sufăr pe amărăștenii ăștia care ne suflă-n borș. --Mărăștean, dom’inginer. Cică un străbunic de-al lui ar fi murit la Mărăști, în primul război. --Ei, și? Mi-o spui de parcă ar fi murit la revoluția din optzecișinouă. Nu contează, scuipă-l! --O să...văd. --Bă, nu-nțelegi
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
și invitaților la inaugurarea și lansarea acestei antologii AMETISTE MOLDAVE. Munca noastră avea să se încheie cumva când mult după ora prânzului am fost invitat de către Ioan ȘTEFAN la masă la dumnealui acasă. Soția dumnealui ne-a servit cu un borș moldovenesc pe care l-am savurat cu o deosebită plăcere. Ca burlac, și nefiind învățat cu două feluri de mâncare am încercat să refuz felul doi cum se spune! Am acceptat totuși o porție de pizza. Ajunși la sediul noii
18 SEPTEMBRIE 2014 O ZI DE MUNCĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362752_a_364081]
-
bătaia leneșă a soarelui. Când eram mică, tata mă lua cu el în pădure, să culegem opintici, în Ardeal li se spun ghebe, și îi punea mama la murat sau îi înșira pe o ață să se usuce pentru un borș de fasole. Chiar, mi-e dor de un borș de acela cu mămăligă rece cu ceapă făcută cu sare și oțet. Când mă întorceam de la școală, pe la opt seara, căci învățam după masă, mâncam câte două castroane, și stăteam cu
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
lua cu el în pădure, să culegem opintici, în Ardeal li se spun ghebe, și îi punea mama la murat sau îi înșira pe o ață să se usuce pentru un borș de fasole. Chiar, mi-e dor de un borș de acela cu mămăligă rece cu ceapă făcută cu sare și oțet. Când mă întorceam de la școală, pe la opt seara, căci învățam după masă, mâncam câte două castroane, și stăteam cu burta-n sus vreo jumate oră să nu plesnesc
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
în rochii de culoare roșie cu modele cusute. După ce ne-am chinuit zadarnic să îi explicăm ospătăriței că vrem ciorbă, am fost salvați de o ospătăriță care știa vag limba română și de la care am aflat că vrem, de fapt, „borș”. Înainte de masă am primit bonus din partea gazdei un păhăruț de vodcă îndulcită cu miere. Pentru suveniruri am fost conduși la Fabrica de băuturi „Kvint”, recomandându-ni-se, în mod deosebit, cognacul „Kvint” și vermutul „Buchetul Moldovei”, o băutură aromată și
REPUBLICA MOLDOVA ŞI TRANSNISTRIA II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354555_a_355884]
-
tataie în pod de bușea? l-am întrebat cu respirația oprită de emoție. De data aceasta tataie râdea mai să cadă din căruță. El râdea și eu îl trăgeam de mânecă să-mi răspundă la întrebare. Fierbeam mai rău decât borșul prințeselor. -Ți-am spus că aveau un logofăt? m-a întrebat să vadă dacă îmi aminteam. -Da, am răspuns promt. -Ei bine, nenorocitul ăsta, ca să le sperie să nu mai vină la palat, pentru că el dormea în patul lor și făcea
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
aș putea să o dau de gol. Doar făcuse totul pentru mine, să le dea o lecție nenorociților, să nu mă mai atace în viitor! Seara când s-a întors tataie de la muncă, mirosea în bucătărie a leuștean și a borș proaspăt. -Da friptură nu ai făcut Susano? a întrebat-o ștergându-se la gură cu ștergarul lui, pe care îl agăța în cuiul cel mai înalt de la ușă, de teamă să nu ne ștergem cu el. -Nu, asta pentru poimîine
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
vorbească despre ce se mai zvonea privind pământul, mamaie îi pomenea într-una de Floarea. -Fa, ai înnebunit?! i-a strigat tataie. Mamaie a luat felinarul și a plecat la grajd, iar tataie a început să mănânce mămăliga rece cu borșul care, probabil se răcise și el. M-am uitat la el și am ieșit și eu pe ușă după mamaie. -Trage ușa după tine să nu intre pisica! mi-a spus nervos. Am închis ușa și am văzut cheia în
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
zice celălalt, Mel, cum zicea el că-l botezase tac-so’, angrosistul de cereale din Dăbuleni. - Bă, Melule, la târla lu’ tac-to nu ierea bă, nevoie dă conversație, da’ acuma e chestie dă săsaieti, mai ieși bă, și tu la un borș, în lume, cu o damă, ce dreacu’i spui, tot bancurili alea cu olteni, alea dă râd la voi ciobanii, dă dau cu clopu-n berbeci, ai? - Pă’, șefu’ care-i treaba, cân’ ies io c-o gagică, dau banu’, aia
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
postliceală „Dr. Carol Mozes". De asemenea, au mai primit premiul „Mozes” următoarele: Rodica Bunușiu - asistentă șefă la secția de Neurochirurgie a Spitalului Județean Oradea, Nagy Anna Ecaterina - asistentă la Spitalul Municipal „Dr. Gavril Curteanu” din Oradea, asist. Bihari Irma - din Borș, asist. Peter Piroska Eva - Marghita, Gozner Ecaterina - asistentă șefă la Blocul Operator de la Ginecologie din Spitalul Județean Satu Mare. S-a mai acordat premiul „Dr. Marta Buteanu”, decernat pentru prima dată, care recompensează contribuția la sistemul medical din Oradea. Premianții au
TRECUTUL ŞI PREZENTUL ASISTENŢEI MEDICALE ORĂDENE – HALATE ALBE PREMIATE de IOANA MATEAŞ în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358434_a_359763]
-
clasă cu extemporalele, lipite de catalogul pe care-l ținea la subsuoară, îl chemă în față, lângă catedră, citindu-ne monumentala-i operă, spre a-l face de râsul colegilor săi, căci, în loc de sărmăluțe moldovenești, așa cum scrisese gurmandul Sadoveanu, cu borșurile sale, ce te făceau să salivezi, codașul clasei, obsedat de gastronomia celui ce-i plăcea să se îmbuibe, cu scrisul său ilizibil, pocise cuvintele, încât, înecatele în sosul lor sărmăluțe moldovenești, deveniseră sarmaloțe moldoplăiești. Singurul nostru punct comun, care ne
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]