293 matches
-
calde. Creația înseamnă ferment generator de inedit. După acordarea premiilor literare, se dezlănțuie canonada frustraților. Sunt incinerate cărțile periculoase epocii. Niciodată - cele mediocre. Marii artiști sunt bântuiți de obsesii, nu doar de idile. Altădată numai poeții boemi aveau aspect de boschetari. Acum... Arta ne - ar putea înnobila măcar o parte din timpul risipit. Nu - i accept pe toți oniricii. Unii parcă au mâncat găini zăpăcite. Mă tem că drumul de la Bach spre manele e cu sens unic. Mulți creatori de artă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
într-un compartiment, au năvălit deodată peste ea câțiva dintre cei mai multe sute de puștani care năpădiseră trenul, bând, răcnind și agi-tînd steaguri, bruscând călătorii și distrugând compartimentele. Erau elevi de liceu amestecați cu inși ce păreau vagabonzi sau boschetari. Era cu neputință să te înțelegi cu ei. Doamna respectivă a trăit o oră de teroare până a ajuns în gară, înghesuită și insultată absolut gratuit. I-am întîlnit și eu în Gara de Nord, acum câteva zile. De departe păreau drăguți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Unchiul meu dinspre mamă, care este actor, l-a întîlnit prin 1959 la Brăila, pe când făcea un turneu cu trupa lui de la Ploiești. A găsit acolo, pe post de mașinist (trăgea în fiecare seară cortina) un bătrân cu aspect de boschetar, căruia teatrul îi dădea, de milă, o pâine. Cineva i-a spus că era Cristian Vasile și că fusese faimos la vremea lui. I s-a și fredonat refrenul Zarazei. Unchiul meu i-a dat o cinzeacă bătrânului și acesta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să fie trosnitori. Împrăștiau găștile de bețivani ciomăgindu-i pe pilangii cu bulanul de cauciuc ori interveneau și-i alungau pe cioroi din speluncile unde se făceau angajări de zilieri atunci când insistau prea mult să fie angajați. Adunau bețivanii și boschetarii deopotrivă, ca să-și fac norma zilnică, și-i trosneau de nu se vedeau pe cei care încercau să fugă din dubă. Era o muncă de uzură și singurii polițiști care se descurcau de minune erau țărănoii veniți din Oklahoma, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care o păstrase de la interogatoriul lui Manley Roșcatul. Până și el știa că va fi o acțiune în forță. Mergeam pe aleea din spatele clădirii Jesus Saves Mission, când l-am zărit: era singur și intrase tare într-o pereche de boschetari care scotoceau într-o pubelă. Am ieșit din mașină și am strigat: — Hei, Johnny! Vogel junior îi atenționă cu degetul pe pilangii și se apropie agale, cu degetele mari vârâte sub cureaua lui lată. — Ce-i cu tine în ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
luat pistolul calibrul 38 din toc, l-am azvârlit pe scaunul din față și l-am îndesat pe Johnny pe bancheta din spate. M-am strecurat lângă el, iar Russ a urcat la volan. Am pornit în trombă de pe alee. Boschetarii ridicară degetul mare: „Bravo, băieți!“ Drumul până la El Nido ne-a luat o jumătate de oră. Johnny mai scotea câte un chicotit în somnul lui de drogat și era de vreo câteva ori gată să se trezească. Russ conducea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ou și cu oțet, știind că Ramona nu-i chiar în toate mințile. Bietul om mi-a înghițit bruftuluiala fără să crâcnească. După aceea m-am simțit groaznic - Georgie a fost desfigurat într-un accident de mașină și a devenit boschetar. Era administratorul unor clădiri de-ale lui Emmett, iar acum lucrează cu ziua prin curțile oamenilor și îngrijește spațiul verde pentru primărie. — Și cu Madeleine și Martha ce s-a întâmplat? Jane ridică din umeri. — Martha a devenit un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acopereau pe Marele Stan Kenton. Pilangiul mă înjura și de mamă, și de tată. Mi s-a părut că aud șuierul sirenelor și că simt în nări mirosul de carne vie din depozit, deși știam că nu poate fi adevărat. Boschetarul bătrân bolborosea „Te roooog!“ M-am împleticit până la telefonul public din colț. Am băgat o fisă și am format numărul de acasă. Zece apeluri, nici un răspuns de la Kay. Fără să mă gândesc, am format WE-4391. Îmi răspunse ea: — Alo. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
meci de zece runde desfășurat în forță. Când mi-am simțit brațele prea vlăguite ca să mai pot distruge ceva, am pus mâna pe uniforme și pe pistolul de calibrul 45 cu amortizor și am plecat, lăsând ușa deschisă, să vină boschetarii și să curețe tot ce a mai rămas în urma mea. În condițiile în care ceilalți membri ai familiei Sprague trebuiau să se întoarcă dintr-un moment în altul în L.A., nu puteam să mă duc decât într-un singur loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar bâlbâiala îi dispăruse cu desăvârșire. — Dumnezeule, ce noroc chior! L-au pus pe un tablagiu să-i ușchească pe toți vagabonzii înainte de demolare. Acela a dat peste magherniță, a coborât și m-a găsit pe mine. Se pare că boschetarii ăștia s-au tot fâțâit pe-aici încă din ’47, dar poate că reușești să mai iei niște probe. Am pus mâna pe trusă și am început să urc alături de Harry. Echipele de la demolări distrugeau niște case pe strada paralelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cocioabe mizere și fiul unui celebru anatomist scoțian. „Serios? Un bărbat cu pregătire medicală?“ Am deschis trusa și-am sfâșiat culcușul de coșmar, căutând de probe. Am luat-o mai întâi de sus în jos. În afară de urme, recente de noroi - boschetarii lui Harry, probabil -, am descoperit sub saltea bucăți zdrențuite de sfoară. Am răzuit ușor ceva ce semăna cu niște particule de carne lipite de ele. O a doua eprubetă am umplut-o cu smocuri de păr închise la culoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
primărie. Mi-am amintit că la un moment dat m-am mirat că Madeleine nu seamănă cu nici unul dintre părinți. Mi-am amintit că auzisem de la Jane Chambers ceva despre accidentul de mașină și prăbușirea lui Georgie la condiția de boschetar. Până aici povestea lui Emmett era credibilă. — Dar cum rămâne cu Georgie? Te-ai gândit vreodată că-i nebun? Periculos? Emmett mă bătu afectuos pe genunchi, ca de la bărbat la bărbat. — Tatăl lui Georgie a fost Redmond Tilden, un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când s-a trezit mi-am dat seama că nu mai rezistă mult și, oricum, nu mai puteam risca să rămân multă vreme sus pe deal. Mai devreme sau mai târziu, mai mult ca sigur și-ar fi făcut apariția boschetarii și îndrăgostiții. Ieri am remarcat că-i al naibii de mândră de țâțișoarele ei - chiar și când le-am ars cu Chesterfieldurile. M-am hotărât să i le tai pe îndelete. Era încă înmărmurită, poate chiar șocată. I-am arătat bâta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
engleză cât să discute despre cafea. — O, neagră e foarte bine. Mulțumesc foarte mult. I-am Înmânat un dolar și am ieșit Înapoi În stradă, mai pierdută ca niciodată. Am Întrebat vânzători de la chioșcurile de ziare, măturători, chiar și un boschetar ghemuit Într-un soi de adăpost mobil alcătuit din cutii de carton. Nici unul nu a Înțeles Îndeajuns ce spuneam ca să mă Îndrume spre intersecția 59 Street și Madison, și asta mi-a readus În minte, În scurte flash-back-uri, pățaniile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
smârcuri din pădure, viețuind în umbra umedă și devenind solubili de vii, în lumina soarelui, nemairămânând din ei decât o picătură de substanță lichidă, cu miros de sulf. Licențioase cântece golănești și balade scălâmbe, iscate de noua categorie socială a boschetarilor, în pilda falselor virtuți, proclamate forțat de ipocrite mijloace audio-vizuale, fâlfâiau, ca niște aripi de lilieci, pe sub bolți în prăbușire: Că-s spițeri, că-s ofițeri, În huleaiuri și-n plăceri, Se dreg, azi, de-un chef de ieri, Măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi, că s-a schimbat ceva în calitatea turmei, în natura gregarei categorii? Nimic, domnule, nimic... Evoluție, cum zice Darwin? Vax, evoluție, la bobor! Privi cu indiferență la bărbatul brun și uscățiv, în veston de piele naturală, cu înfățișare de boschetar, desprins din categoria disprețuită, contra căreia pledase, adineauri, întorcându-și privirea întrebătoare către conviv. Vladimir părea să fie la fel de neinteresat de exemplarul din bobor, ce apăruse pe intervalul median al vagonului-restaurant, aterizând taman lângă masa lor: N-am bani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca lumea, fiindcă știu că setea năprasnică îi căznește fără cruțare pe niște linge-blide, cum ești tu! Cu mirare, basarabeanul cel cu ochi triști pe figura-i de resemnat rebel și Vladimir, cel rău, persecutorul exemplarelor din lumpen, văzură că boschetarul îi asista, fără să se sperie și fără resentimente, fixându-i cu un amestec de încântare și de duioșie. Parcă ar fi spus: Doamne, așa se răstea la noi și cucoana aia bătrână, Sturzeasca de la Dolhasca! În loc să mai boscorodească vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce-i deranjau hodina și dreptul primului ocupant. Lui Vladimir nici nu-i trecu prin cap că în culcușul de frunze, sub zăpada dindărătul zidului de piatră, nimerise peste Mesalina, cerșetoarea cea mai amărâtă, dintre cei mai săraci cu duhul boschetari ai orașului, pe care noaptea viscolită și cravașa crivățului înverșunat o mânaseră din urmă, până aici, așa cum stihiile Istoriei îi zburătăciseră, din Cadrilater și până în Moldova, segmentele sorții ei amarnice de neam de refugiați. Toate aceste tărășenii nu se răsfrânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
seci, cu privire tulbure, lipsită de orice pătrundere, Mesalina, pe care copii nemiloși o hărțuiau pe străzi poreclind-o în cor Slănina cu Măslina, Slănina cu Măslina! socoti că, lângă culcușul ei, nimerise, ca și în alte rânduri, vreunul dintre boschetarii beți-mangă, copleșiți de pofte de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
istoria degaja miros proaspăt și-o înfățișare pieptănată, sculptată în marmură albă și aburi de-azot: cineva avusese proasta inspirație să înșurubeze o placă comemorativă cu „Revoluția“ chiar pe fațada facultății, pe care-o udau în fiecare noapte cerșetorii și boschetarii. Părea că toți locuitorii sectorului 2 își descărcau conținutul vezicii în același timp, ca la execuție. Zidurile fuseseră mitraliate cu jeturi acide, sute de prostate se inflamaseră în același timp, eliberând de emoție, de spaimă și poate și de recunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cât era necesar ca să înțeleagă spectatorul cum curge acțiunea. Nu mai mult. Aproape fiecare cadru avea o noimă pentru scenariul general. Pintilie deraiază pur și simplu minute în șir, punând aparatul pe fețele mulțimii citadine, femei, bătrâni, șmecheri, tineri tâmpi, boschetari, o duduie drăguță. Prim- planurile repetate pe chipuri omenești ordinare, evitate sistematic în deceniul 6, când legea o face planul mediu, aparent „inutile”, constituie un contrapunct tăcut, realist și sarcastic la replicile „corecte politic”. De obicei, discutarea misiunilor și planurilor
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe mine cu Cordunenii, cu!... tu ești bărbat, tu ești bărbat, bă? dă, bă, un telefon, vrei să-ți arăt că dau și eu, uite-acuma vine! lasă-l, mă, că e prieten vechi, prieten de-al meu, vechi! îi boschetar, boschetar simplu! apa Bîrladului tăiată întîi, ...trec ape fără punți /Naintea lor se-nalță puternic vechii munți necontenit veghează la domesticit drumuri, să intre și ele în călătorie, Bîrzești firul tău de păr încurcat în clapeta mobilului, controlor și celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mine cu Cordunenii, cu!... tu ești bărbat, tu ești bărbat, bă? dă, bă, un telefon, vrei să-ți arăt că dau și eu, uite-acuma vine! lasă-l, mă, că e prieten vechi, prieten de-al meu, vechi! îi boschetar, boschetar simplu! apa Bîrladului tăiată întîi, ...trec ape fără punți /Naintea lor se-nalță puternic vechii munți necontenit veghează la domesticit drumuri, să intre și ele în călătorie, Bîrzești firul tău de păr încurcat în clapeta mobilului, controlor și celălalt, amîndoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
veni șî soarele meu! la Gheorghieni, tu, juri pe cruce că vrei să lucrezi? a, aicea nu mai juri! vrea să fie undeva, da' știi de ce-ți spun eu? că eu am așteptat în gară șî au venit niște boschetari d-ăștia și l-o luat pe el, ți-am dat de mîncare, ți-am dat de băut? că ei o venit să se atașeze de ei și s-o atașat de mine, ți-am dat de mîncare, ți-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
la stîngăcia ființei în funcțional, discrepanțe în toată lumea gării făcută pasaj, peron, sală de bilete, centrul nervos de sistem permanenta noțiune revolută, fapt direct anacronic, da' ce scrii, un jurnal? nu, da' pentru cultura mea! nu, mi se pare corect! boschetar adolescent cu înfățișarea specifică, meseria în care ai voie să înțelegi, locuința n-a mai făcut loc, l-a amputat, spațializăm reduși la cel mai mare divizor comun, pasajul cu darurile clipei compensează ce nu poate să fie, patru copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]