399 matches
-
secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Botaniști austrieci]] [[Categorie:Micologi]] [[Categorie:Zoologi]] [[Categorie:Membri ai Academiei Prusace de Științe]] [[Categorie:Membri ai Academiei Ruse de Științe]] [[Categorie:Membri ai Academiei Regale Suedeze]] [[Categorie:Membri străini ai Royal Society]] [[Categorie:Fellows of the Royal Society]] [[Categorie:Scriitori de
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
putrefacție, apărând ocazional la mai mult de 700 m peste nivelului mării de asemenea pe rășinoase. Perioada favorită de dezvoltare o are din aprilie până în noiembrie, dar în ani cu ierni blânde pe tot parcursul anului. Inițial, în anul 1774, botanistul și micologul german Jacob Christian Schäffer a descris acest burete în opera sa "Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae" sub numele "Agaricus mutabilis". El a fost redenumit de savantul german Paul Kummer (1834-1912
Gheba ciobanilor () [Corola-website/Science/335435_a_336764]
-
primele observații înregistrate asupra băștinașilor australieni pe insula Brush. Pe 29 aprilie Cook și echipajul său au realizat prima debarcare pe continent în locul numit astăzi Peninsula Kurnell, pe care el l-a numit "Golful Botanic" după specimenele unice colecționate de botaniștii Joseph Banks și Daniel Solander. Aici Cook a realizat primul contact cu un trib aborigen cunoscut sub numele de Gweagal. După plecarea din Golful Botanic Cook a continuat spre nord unde a avut loc un incident pe 11 iunie când
James Cook () [Corola-website/Science/298669_a_299998]
-
murit de malarie, Capul Bunei Speranțe și Insula Sfânta Elena, ajungând în Anglia pe 12 iulie 1771. Jurnalele lui Cook au fost publicate după întoarcerea sa în Anglia și a devenit un erou pentru comunitatea științifică. În rândul publicului larg botanistul Joseph Banks era adevăratul erou. Banks chiar a încercat să preia comanda celei de-a doua călătorii a lui Cook dar s-a retras înainte ca expediția să înceapă iar Johann Reinhold Forster și fiul său Georg Forster au fost
James Cook () [Corola-website/Science/298669_a_299998]
-
cu 2 ... 3 semințe mici. Semințele sunt cunoscute ca „fructele tinereții”. Liana este sălbatică dar între timp a fost cultivată si pe plantații. Numele Guarana, provine din cuvântul “warana”, din limbajul tribului Guarani descoperit în Brazilia în secolul 18 de către botanistul german C. F. Paullini. Guarana joacă un rol esențial în viața acestei culturi. Conform unui mit străvechi, ei povestesc despre “Copilul Divin“, care a fost ucis de un șarpe, iar din ochii săi a luat naștere această plantă. Waranaa înseamnă
Guarana () [Corola-website/Science/311266_a_312595]
-
limbi germanice de la Universitatea din Helsinki Torsten Edvard (Tor) Karsten (1870-1942), pe savantul Rafael Karsten (1879-1956), un antropolog cultural, etnolog, istoric de religie, sociolog și filosof (devenit faimos mai ales pentru studiile sale asupra popoarelor aborigene din America de Sud) precum pe botanistul și micologul finlandez Harri Harmaja (n. 1944). Karsten sa născut în mica comună Merimasku în apropiere de orașul Turku și aproximativ 150 km la vest de Helsinki. El a studiat la Universitatea din Helsinki, obținând o diplomă de master în
Petter Adolf Karsten () [Corola-website/Science/335990_a_337319]
-
fost renumitul om de știință Carl von Linné în volumul 2 al lucrării sale "Species Plantarum" din 1753 sub denumirea "Agaricus campester", minimal corectată în numele actual "Agaricus campestris" prin marele savant Elias Magnus Fries (1821). Redenumirea în "Psalliota campestris" prin botanistul francez Lucien Quélet din 1879 și aprobată de micologul italian Giacomo Bresadola în anul 1937, a fost preluată de mulți micologi de proveniență romană, între ei și micologul italian Bruno Cetto, o denumire preluată și de "Poșta Română" pe un
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
concentrației scăzute de tanin în comparație cu ceaiul negru sau ceaiul verde. Rooibos contine polifenol, inclusiv flavanol, flavone, flavanone și dihidrocalcone. Frunzele procesate si tulpinile contin acid benzoic și acid cinamic precum și nothofagin. De-a lungul secolelor 17 și 18, călătorii și botaniștii europeni care au vizitat regiunea Cederberg din Africa de Sud au făcut referiri cu privire la abundența unei "plante bune" în scopuri curative. În 1772, naturalistul suedez Carl Thunberg a remarcat că "oamenii de la țară prepară ceai" dintr-o plantă pe care o numesc
Rooibos () [Corola-website/Science/334194_a_335523]
-
până în toamnă. Expresia "Agaricacee" pentru limba română nu este validitată. În anul 1753, renumitul om de știință suedez Carl von Linné a circumscris inițial în lucrarea sa "Species plantarum" un mare gen de ciuperci sub numele Agaricus. În anul 1826, botanistul francez François Fulgis Chevallier a descris o familie de bureți sub denumirea "Agaricaceae", cu refer la numele taxonomic de gen al lui Linné, dat de peste 70 de ani mai înainte, publicând-o în opera sa "Flore générale des environs de
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
material bogat, cuprinzînd exemplare din 55 specii de plante, studiate mai tîrziu de G. Schweinfurt și G. Volkens, specialiști de renume. Multe dintre speciile colecționate de români nu mai fuseseră întîlnite, pînă atunci, de cercetătorii perimetrului geografic somalez. La propunerea botaniștilor germani, unui soi de plante necunoscute, o specie din familia Sclophularisceelor, distinsă prin mărimea și frumusețea florilor, i s-a dat numele de Ghikeea. De altfel și alte specii au primit denumiri românești. Cei doi exploratori nu s-au manifestat
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
plante necunoscute, o specie din familia Sclophularisceelor, distinsă prin mărimea și frumusețea florilor, i s-a dat numele de Ghikeea. De altfel și alte specii au primit denumiri românești. Cei doi exploratori nu s-au manifestat numai ca vînători și botaniști. În cele peste patru luni petrecute pe pămîntul african, ei au consemnat, de trei ori pe zi, date cu caracter meteorologic, au notat presiunea atmosferică, temperatura aerului, viteza vînturilor, au desenat profilul mai multor lanțuri de munți și au descris
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
Leocov, Emilian Țopa, Ion Sarbu, Rodica Rugina și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință 'Ghidul Grădinii Botanice', contribuind la lărgirea sferei de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume. Responsabil cu plantarea a peste 10.000 de arbori, botanistul își aduce aminte de câteva exemplare remarcabile, printre care un plop eurasiatic care în 35 de ani s-a dezvoltat accelerat, producând o tulpină groasă cât a unuia de 70 de ani, sau de un stejar spaniol - "Quercus iberica" - care
Ionel Lupu () [Corola-website/Science/334770_a_336099]
-
1400), Gränna (1652), Huskvarna (1911), Jönköping (1284), Kalmar (aproximativ 1100), Ljungby (1936), Nybro (1932), Nässjö (1914), Oskarshamn (1856), Sävsjö (1947), Tranås (1919), Vetlanda (1920), Vimmerby (aproximativ 1400), Värnamo (1920), Västervik (aproximativ 1200), Växjö (1342). În Småland există trei parcuri naționale: Botanistul suedez Carolus Linnaeus, sw. Carl von Linné, (1707-1778), supranumit "părintele taxonomiei" sau "Regele florilor" s-a născut în orașul Älmhult din Småland. El a denumit floarea oficială a provinciei, cupă- vacii, cu numele său latin, bazat pe propriul său nume
Småland () [Corola-website/Science/296694_a_298023]
-
Vater-Pacini sau corpusculii lamelari sunt mecanoreceptori din piele responsabile de sensibilitatea la vibrații și presiune. Corpusculii lamelari sunt, de asemenea, găsiți în pancreas, unde detectează vibrațiile și, eventual, sunetele de frecvență foarte joasă. au fost numiți după descoperitorii lor, anatomistul, botanistul și matematicianul german (1684-1751) și anatomistul italian (1812-1883). Termenul de "corpuscul Golgi-Mazzoni" (distinct de organul Golgi) este folosit pentru a descrie o structură similară găsită doar în vârful degetelor. Asemănători din punct de vedere fiziologic cu corpusculii Meissner, corpusculii Vater-Pacini
Corpusculii Vater-Pacini () [Corola-website/Science/329841_a_331170]
-
parc național. Scopul a fost crearea unei rezervații naturale. Parcul este situat în nord-vestul țării și acoperă 83807 ha din Alpii Iulieni. Rezervația este bogată în floră și faună, protejând specii rare, care încă mai sunt obiectul de studiu al botaniștilor. Numele parcului a fost dat dupa denumirea celui mai înalt munte, Triglav (2864 m), aflat aproape în centrul parcului. Vârful Triglav este un simbol al Sloveniei fiind reprezentat pe steagul țării. În Slovenia Triglav înseamnă "Trei Vârfuri". Originea denumirii sale
Geografia Sloveniei () [Corola-website/Science/310990_a_312319]
-
chestionar ținut de Rotten Tomatoes. A fost lansat prima dată în cinematografe în 1982, relansat în 1985 și apoi relansat în 2002 ca o ediție aniversară, cu scene modificate și adăugate. Într-o rulotă albă din California, un grup de botaniști SHREKS strâng monstre de floră. Când agenții guvernamentali își fac apariția, extratereștri scapă cu ajutorul unei nave spațiale, lăsând în urmă pe unul dintre ei. Povestea continuă într-o casă suburbană, unde un băiat de zece ani pe nume Elliott își
E.T. Extraterestrul () [Corola-website/Science/304486_a_305815]
-
în cadrul diverselor aspecte ale vieții: Sedgwick dezaprobă cartea lui Darwin deoarece respingea orice prezență a divinității, ca parte principală în actul creației naturii și deschidea calea materialismului. În ciuda acestei divergențe de opinii, Sedgwick rămâne prieten cu Darwin până la sfârșitul vieții. Botanistul american Asa Gray negociază cu o editură din Boston pentru a publica o versiune americană autorizată, dar află că și alte edituri din New York intenționau să profite de absența copyright-ului și să publice "Originea speciilor", lucru realizat de "Appleton
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
care promova științele naturii, mai ales teoria evoluționistă și a avut un puternic impact asupra lumii științifice din acea epocă. Pentru a descrie conceptele evoluționiste, în aprilie 1860, Huxley introduce termenul de darwinism. Replica cea mai entuziastă vine din partea ateilor. Botanistul Hewett Watson îl numește pe Darwin "unul dintre cei mai mari revoluționari ai secolului în cadrul științelor naturii". Biologul Robert Edmond Grant, care îi fusese profesor lui Darwin și îl influențase de-a lungul studiilor sale, consideră că nu există loc
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
Conrad de Gemmingen, i-a cerut lui Besler să-i amenajeze o grădină botanica pe terenul cetății Willibaldsburg. Grădină proiectată de Besler, a avut o suprafață de un hectar dispusă pe opt terase și a devenit repede celebra. Mai mulți botaniști au participat la realizarea acestei grădini: Charles de l'Écluse (1525-1609), care construise deja o grădină botanica la Viena, Joachim Camerarius cel Tânăr (1534-1598) și Ludwig Jungermann (1572-1653). Basilius a publicat un catalog al grădinii sale numit Hortus Eystettensis în
Basilius Besler () [Corola-website/Science/314382_a_315711]
-
când mulți micologi au schimbat numele "Agaricus" în "Psalliota", între ei și micologul italian Bruno Cetto. Între timp, soiul duce din nou vechia însemnare a lui Schaeffer. A doua denumire, "Psalliota arvensis", a lui Gillet din 1878 precum acea a botanistului german Otto Kuntze (1843-1907) din 1890, "Fungus arvensis", au fost acceptate că sinonim<refIndex fungorum</ref> Această specie este nu prea rar confundată și astfel parțial incorect descrisă în cărți și articole. În mod general șampinionul oilor poate fi doar
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
le-a adnotat: aceasta l-a determinat pe E. Hébrard să-i atribuie acestuia paternitatea lor. Anecdota este totuși semnificativă pentru impactul important pe care l-a avut redecoperirea palatului lui Dioclețian asupra arhitecturii neoclasice. Cărturarul lyonez Jacob Spon și botanistul englez George Wheler au fost primii care au propus reconstituirea ansamblului complexului în publicarea călătoriei efectuate de ei împreună în Italia în 1675. Abia în 1721 însă, odată cu opera "Schițe de arhitectură istorică" a arhitectului austriac Johann Bernhard Fischer von
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Regatul Boreal sau Regatul Holarctic (Holarctis) este un regat floristic identificat de către botanistul Ronald Good (și mai târziu de către Armen Takhtajan), care include porțiunile de la temperată la arctică din America de Nord și Eurasia. Flora acestora este moștenită din vechiul supercontinent Laurasia. Cu toate acestea, anumite părți ale regatului floristic (și cea mai mare a
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
este inovatoare, fiind prima despre flora britanică în care a fost utilizat sistemul natural de clasificare a plantelor al lui Jussieu, o îmbunătățire semnificativă față de clasificarea lui Carl Linné. Probabil din acest motiv, Gray nu a fost bine acceptat de către botaniști conservatori, parțial până în zilele de azi. El a fost prima persoană care a pornit dereticarea „totul aparține genurilor mare” al sistemului Fries de clasificare, prin crearea de grupări mai mici de genuri precizându-le astfel mai exact ca de exemplu
Samuel Frederick Gray () [Corola-website/Science/335761_a_337090]
-
săracă), "budathla" (limba boului), "diesema" (coada vacii), "dyn" (urzică), "mizela" (cimbru), "riborasta" (brusture). Numele plantelor din lucrările lui Dioscoride și Pseudo-Apuleius au făcut obiectul studiilor mai multor savanți români, printre care: Un studiu laborios și interesant este cel publicat de botanistul clujean Coloman Váczy în lucrarea sa "Nomenclatura dacică a plantelor". Unele interpretări a dat și Florentina Preda în 1978. Între cercetătorii străini care s-au ocupat de listele de nume dacice de plante s-au aflat: Wilhelm Tomaschek a considerat
Denumiri dacice de plante medicinale () [Corola-website/Science/302479_a_303808]
-
mării, adică la presiune normală. În 1954 Rezoluția 4 a celei de a 10-a Conferințe Generale de Măsuri și Greutăți ( - CGPM) a stabilit că pe plan internațional presiunea normală are 101325 Pa. În 1744, anul morții lui Anders Celsius, botanistul Carl Linné a inversat scara Celsius, dându-i forma actuală. În următorii 204 ani specialiștii în termodinamică au numit această scară „scara centigradă”. Temperaturile pe scara centigradă au fost numite simplu „grade”, sau mai precis „grade centigrade”. Simbolul acestor grade
Celsius () [Corola-website/Science/305060_a_306389]