734 matches
-
cetății. Mare parte dintre aceste motive se regăsesc redate explicit în colindele românești „de flăcău”, în care junele participă la o vânătoare mito-rituală cu evidente conotații inițiatice și cosmo- gonice. Animalul vizat în aceste texte este, de regulă, leul (sau bourul, cerbul, peștele etc.) (26, tip 50, 55, 60, 61). Pe lângă lucrările mai vechi pe acest subiect, vezi un studiu monografic mai recent, semnat de folcloristul Ion Taloș (129). Dar cine este, de fapt, „leul” ? „Lipsa de relație cu atributele concrete
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dezagregare” (26, p. 83). Unii cercetători au considerat că în spatele acestui nume generic (leul) s-ar „ascunde” de fapt lupul (27, p. 43), sau zmeul (26, p. 83), sau ursul ori cerbul (129, p. 7) etc. Poate că, inițial, era bourul. în unele colinde românești, eroul răpune cu mâinile goale un „leu” bovimorf, înzestrat cu coarne (109, p. 279). În alte versiuni, „leul” este rumegător, nu carnasier (130). Poate că leul, necunoscut propriu-zis de români, a coborât de pe frescele bisericilor, din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
voie [...] Rămâneți voi [codri] la junelu Să mi-ț pască oii-boii [...] Rămâneți voi [câmpii] la junelu Să mi-ț pască capre-n voie (109, pp. 280-281). Colindele românești de vânare a leului par să difere de cele de vânare a bourului („bohor”, bou sălbatic etc.). La acestea din urmă lipsește aparent motivul „legarea animalului”. Este în schimb explicit motivul sacrificării animalului și cel al împărtășirii eroului din carnea acestuia. Inițial, eroul rătăcește în căutarea animalului, fiind nevoit să-și caute o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
patru suliți mi-l tăiară. Zăbovi, de mi-l coji. Mititel focșor făceară, Bune bucate găteară (63, pp. 78-79). Octavian Buhociu a observat corect funcția magică a actului circumambulațiunii (echivalent cu cel al legării), care precedă (de fapt, determină) răpunerea bourului. „încercuirea «de trei ori» este gestul prin care forța, curajul, virtutea animalului sunt «legate», ca în ritul, și el magic, «de făcut». Din acest moment bourul nu se mai poate «desface», nu-și mai poate recâștiga «firea», să sară afară
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a actului circumambulațiunii (echivalent cu cel al legării), care precedă (de fapt, determină) răpunerea bourului. „încercuirea «de trei ori» este gestul prin care forța, curajul, virtutea animalului sunt «legate», ca în ritul, și el magic, «de făcut». Din acest moment bourul nu se mai poate «desface», nu-și mai poate recâștiga «firea», să sară afară din cercuri. Din acest moment, tânărul poseda virtuțile sălbăticiunii, transferul magic al puterilor s-a operat” (64, pp. 144 și urm.). Tot despre o „legare” a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
asupra scenariilor de tip 2, pentru că ele au „imortalizat” un nivel de trecere (între tipul 1 și tipul 3) foarte interesant, pe curba de evoluție/involuție a semnificațiilor simbolice ale motivelor mitice în discuție. în colindele (atât de numeroase), tip Bourul (cerbul) cu leagăn între coarne, animalul cornut se trezește din starea de nonma- nifestare, disturbând ordinea cosmică, instaurând starea precos- mogonică : Boul negru se sculară, De rouă se scuturară, Munți înalți se clătinară, Văi adânci se tulburară Și de vale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Gortyna, Europa va naște pe viitorul rege Minos (întemeind astfel un neam, o țară, un continent). Ceea ce este însă particular și definitoriu în colinda românească este faptul că fecioara este doar aparent o victimă a fiarei. De fapt, ea domină bourul pe care îl călărește. Raportul tipic dintre monstru și fecioară - în care forței brute și stihiale a primului i se opun vulnerabilitatea, lipsa de apărare a ultimei - este, în cazul nostru, complet inversat. Nu fecioara este dusă de bour, ci
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
domină bourul pe care îl călărește. Raportul tipic dintre monstru și fecioară - în care forței brute și stihiale a primului i se opun vulnerabilitatea, lipsa de apărare a ultimei - este, în cazul nostru, complet inversat. Nu fecioara este dusă de bour, ci acesta din urmă este condus de fecioară. În acest scop, ea posedă și uzează de un întreg arsenal de mijloace magice, evidențiate în text sau doar sugerate în subtext. în primul rând, călărirea unui animal sălbatic este un prim
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
călărind balauri înfrânați sau pe aceea a vrăjitoarelor călărind demoni. Sunt atestate credințe populare românești privind faptul că doar „strigoaiele” (vrăjitoarele) „călăresc pe tauri” (65, p. 165). Chiar „leagănul de mătase, împletit cu vița-n șase” ne poate sugera „legarea” bourului, punerea lui „în frâu” (113). „Leagănul” e împletit și pus între coarne chiar de către fată : Poartă leagăn de mătase, împletit de Leana-n șase (29, p. 176). Tot așa cum, în alte colinde (dar tot „de fată mare”), fecioara toarce și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un leagăn : Ș-atunci mi-l vâna Ș-acasă-l ducea Și-n coarne că-i puse Leagăn de mătase (36, p. 76). Din același punct de vedere, este foarte semnificativ faptul că, în toate variantele, fata, așezată în leagănul dintre coarnele bourului, toarce („Că ea-și trage-un firicel”) sau coase și brodează („Coase și chindisește”) (29, pp. 178-180). Am văzut bogatele semnificații simbolice ale acestui tip de acțiuni și, mai ales, acelea de „legare” a stihiei haotice și, implicit, de instaurare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
descântecelor propusă în 1931 de Artur Gorovei (77, p. 122). Lin, mai lin, cerbe stretin, Lin, mai lin cu-notătura, Să nu-mi turburi cusătura, Că fac val, talazuri mari (36, p. 71). O semnificație deosebită are aici corelarea dintre plutirea bourului și urzeala fetei. Ele sunt într-un raport invers proporțional, la fel ca Haosul și Cosmosul, ale căror paradigme sunt. „înotătura” haotică a bourului provoacă „turburarea”/„smintirea” cusăturii fetei (dacă bourul face valuri - fata coase „vălurit”). Dar și invers : o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Că fac val, talazuri mari (36, p. 71). O semnificație deosebită are aici corelarea dintre plutirea bourului și urzeala fetei. Ele sunt într-un raport invers proporțional, la fel ca Haosul și Cosmosul, ale căror paradigme sunt. „înotătura” haotică a bourului provoacă „turburarea”/„smintirea” cusăturii fetei (dacă bourul face valuri - fata coase „vălurit”). Dar și invers : o țesere/toarcere/coasere regulată (ordonată) denotă, dar și pro- voacă „înotătura lină” a bourului - cu alte cuvinte, îmblânzirea pe cale magică a stihiei acvatice. Abia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
71). O semnificație deosebită are aici corelarea dintre plutirea bourului și urzeala fetei. Ele sunt într-un raport invers proporțional, la fel ca Haosul și Cosmosul, ale căror paradigme sunt. „înotătura” haotică a bourului provoacă „turburarea”/„smintirea” cusăturii fetei (dacă bourul face valuri - fata coase „vălurit”). Dar și invers : o țesere/toarcere/coasere regulată (ordonată) denotă, dar și pro- voacă „înotătura lină” a bourului - cu alte cuvinte, îmblânzirea pe cale magică a stihiei acvatice. Abia în ultimă instanță fata amenință bourul că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Haosul și Cosmosul, ale căror paradigme sunt. „înotătura” haotică a bourului provoacă „turburarea”/„smintirea” cusăturii fetei (dacă bourul face valuri - fata coase „vălurit”). Dar și invers : o țesere/toarcere/coasere regulată (ordonată) denotă, dar și pro- voacă „înotătura lină” a bourului - cu alte cuvinte, îmblânzirea pe cale magică a stihiei acvatice. Abia în ultimă instanță fata amenință bourul că, dacă nu va pluti lin, frații ei (vezi frații plecați în căutarea Europei răpite de taur) îl vor omorî „cu suliți”, urmând să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dacă bourul face valuri - fata coase „vălurit”). Dar și invers : o țesere/toarcere/coasere regulată (ordonată) denotă, dar și pro- voacă „înotătura lină” a bourului - cu alte cuvinte, îmblânzirea pe cale magică a stihiei acvatice. Abia în ultimă instanță fata amenință bourul că, dacă nu va pluti lin, frații ei (vezi frații plecați în căutarea Europei răpite de taur) îl vor omorî „cu suliți”, urmând să facă din trupul lui nunta, casa etc., să întemeieze deci un (micro)cosmos. Sunt aici toate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
potențială deci, nu actuală) și de ultimă instanță. Spre deosebire de fată, care pune în mișcare un întreg complex de mijloace magice, „războinicul” nu numai că nu este protagonistul acțiunii, dar el rămâne „în culise”, neapărând decât în amenințarea fetei. Aceasta amenință bourul că-și va chema fratele (frații) ca să-l ucidă, ca și cum acțiunea războinică, de răpunere fizică a fiarei, ar fi tot un apanaj al ei. Pe de altă parte, ni se spune cum ar putea să intervină vânătorul, și nu cum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 108), lista personalităților ce urmau să fie supuse anchetei a fost stabilită începând cu nomenclatoare ce utilizează criterii obiective, cum ar fi Anuarul administrativ și judiciar al Belgiei, Le Moniteur (adică Monitorul Oficial din Belgia), publicația Memento des valeurs bour sières, anuarele partidelor politice și ale organizațiilor sindicale, programul Ministerului Apărării Naționale și anuarul avocaților (ibidem, pp. 108-111). Așa cum s-a specificat mai sus, abia în practica cercetării empirice aceste diferite criterii evocate pe scurt își capătă adevărata lor semnificație
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
la 26 februarie 1861 a fost adoptată o nouă Constituție imperială, prin care se recunoștea definitiv autonomia Bucovinei. Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, ducatului Bucovina i se acorda o stemă și un drapel propriu. Stema reprezenta capul de bour de pe vechea stemă a Moldovei, iar drapelul avea culorile albastru și roșu, dispuse vertical, și la mijloc stema Bucovinei. Iar la 9 decembrie 1862, împăratul Franz Iosif I a emis o diplomă împărătească, prin care se întărea și se confirma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu cirezi și turme și prisosind de „vipturi” - cântat și de Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei (sustrase, prin forța sau grația unor imagini, convenționalismului speciei și întregite în manuscris, în 1689-1690, versurile „la stemă” ajung să constituie
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cu cea a Dabijei vodă, iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva din farmecul de mai târziu al portretului craiului „cu barba-n noduri” din poemul eminescian Călin (File din poveste). „Gadinile” unui bestiar fabulos, vasiliscul și inorogul, „leul și zmăul”, chiți, bouri și coluni, vipere și aspide, cerbi, iepuri și „hulpi”, revin adesea în simbolistica psalmilor lui D. - care încearcă, în câteva rânduri, s-o descifreze, cu stângăcie, pentru cititor - ca reprezentări alegorice, într-o viziune căreia i se subsumează, succesiv, metafora
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în structura ei literară. În conducere au avut loc puține schimbări de-a lungul timpului (Victor Felea, Aurel Gurghianu, Dumitru Ghișe, Virgil Nistor, Dumitru Radu Popescu, Virgil Ardeleanu, Mircea Tomuș, Adrian Popescu, Viorel Cacoveanu, Constantin Cubleșan; Vasile Pop-Silaghi și Octav Bour - cei doi graficieni), iar din colegiul redacțional au mai făcut parte, temporar, Octavian Fodor, Crișan Mircioiu, Dumitru Dumitrașcu, Hadrian Daicoviciu, Eta Boeriu, Leon Baconsky, Paul Sima, Ion Vlad, Ștefan Aug. Doinaș, Viorica Guy Marica, Valentin Tașcu, Caius Dragomir, V. Fanache
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
de critici de specialitate: Ilie Balea, Doina Modola, Mircea Ghițulescu, Valentin Tașcu, Negoiță Lăptoiu, Adriana Topârceanu, Livia Drăgoi ș.a. Ca divertisment, sunt prezentate rubrici de sport, modă (Lia Tanciu), șah, rebus, caricatură (în special seria „fără cuvinte” a lui Octavian Bour). Neîndoielnic, S. a fost concepută și realizată ca o revistă enciclopedică, din specia publicațiilor de bibliotecă, preocupată în mod esențial de prestigiu. Ea se alătură în spațiul istoriei presei românești unor periodice precum „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Sburătorul”, „Gândirea”, „Revista
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
Georgie Stefan voevoda, božieju milostiju gospodar Zemli Moldavskoi” - Ilisafta Doamna, a Domnului Io[an] Gheorghe Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al țării Moldovei) iscălea tot ca „Doamnă” a țării și își imprima pe epistole pecetea cu capul de bour. N-a dus un trai ușor în Moldova cea care își ajutase soțul să facă din manevrele lui de ocupare a tronului (Miron Costin ne lasă a înțelege că jupâneasa Safta a avut o funcție importantă în scenariul complotului, furnizând
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Drum drept”, „Flacăra”, „Chemarea”, „Universul”, „Curentul”, „Cele trei Crișuri”, „Lumea copiilor”, „Dimineața”, „Luceafărul literar”, „Vatra”, „Gazeta Buzăului”, „Graiul copiilor”, „Transilvania”, semnând și Laokoon, Lerui-Ler, Dafin, Despina, R. Silviu, Mihnea, M. Justin, T. Miron, Ionel Sibianul, I. U. Soreanu, Dr. I. Bour, Ion Oargă, Iancu Corvinul, Nepomuc ș.a. Este membru al Societății Scriitorilor Români din 1911. Apropiată ca atmosferă de gândirism, poezia lui S. suferă de o prea mare concretitudine; misticismul său rămâne vag și exterior, sensibilitatea la transcendent, atât cât va
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
cultural, dar din localitatea Putinești-Florești, provin alte două scăunele-tronuri, pe care au fost așezate statuete feminine de stil Precucuteni. Unul dintre acestea are marginile spătarului ușor supraînălșate, cu o mică înșeuare, iar celălalt, pare să fie modelat cu cap (de bour ?) și cu coarne de mici dimensiuni (fig. 3/3b-c) (Ibidem). Așadar, constatăm că, atunci când artiștii epocii au dorit, iar canoanele cultuale ale vremii nu le-au impus altfel, modelarea spătarului tronurilor a fost realizată explicit zoomorfic, ca la Putinești-Florești, sau
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]