246 matches
-
Sentimentul de inferioritate, care mai târziu Îl va transforma Într-un fel de Rastignac (dar un Rastignac anemic, lipsit de energia parvenitului), lucrează constant asupra psihicului său ultrafragil. Amestec de luciditate („am caracter, dar numai În lucrurile mari”) și de bovarism bine temperat, el oscilează Între extreme - și numai Între extreme -, navetând cu o deconcertantă nonșalanță Între cele mai nobile sentimente umanitare și mizantropismul social. În practică, aplecarea sa spre dreapta e violent-irevocabilă. Însăși atingerea cu cei de stânga Îi provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de Romeo Dăscălescu; 23 aprilie, Rebreanu și Dostoievski de Eugen Todoran; 3 mai, Metamorfoza și poezie de Ion Oana; 14 mai, Un mare romancier - Hortensia Papadat-Bengescu de Ion Negoițescu; 17 mai, Teatrul lui Lucian Blaga de Petre Hossu; 21 mai, Bovarismul lui Flaubert de I. D. Sarbu. Numeroase reviste („Revista Fundațiilor Regale”, „Meșterul Manole”, „Universul literar” ș.a.), recunoscând valoarea scrierilor studenților membri ai Cercului, vor solicita textele și le vor publica în paginile lor. Vor fi oferite, de către rectorat și decanatele universitare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286170_a_287499]
-
Eu am un soi de senzualitate pantagruelică în fața cunoașterii. Aproape totul mă interesează. Sigur că nu în toate am o părere avizată și nu în totul pot să-mi fac în general o părere. Dar nu mai puțin... există acest bovarism universal al cunoașterii, care e totuși ceva serios. Este acel spațiu de emulație intelectuală, căreia să-i zicem enciclopedism, și în care eu m-am format 13. Reacții foarte asemănătoare întâlnim și la H.-R. Patapievici. Foarte probabil, și la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
atent la tematica modernă și disociativ în ceea ce privește tehnica narativă, și-a pus amprenta nu numai asupra cronicilor literare și asupra amplei analize dedicate prozei lui Henry James, ci și asupra construcției propriei literaturi de ficțiune. Ca prozatoare, D. corectează întotdeauna bovarismul funciar al personajelor sale - majoritatea femei memorabile - printr-o luciditate ce amendează ironic nevoia de confesiune, prin descoperirea de sine într-un proces de analiză pe cât posibil detașată. În exegeza critică, D. a folosit frecvent noțiunea de „realism psihologic” - autorevelarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
M. Kogălniceanu, I. C. Brătianu, Barbu Catargiu, D. Bolintineanu, dar mai ales Al. I. Cuza - cărora li se atribuie psihologii moderne, deduse din operă, ca și din informațiile de „petite histoire”. Așa cum romanele existențialiste scrise de D. erau polemice latent față de bovarism, romanul ei istoric este polemic - aproape fățiș - față de falsa atribuire de virtuți eroice, frecventă în epocă. Evenimentul istoric demitizat este Unirea Principatelor, figura istorică redusă la modeste dimensiuni umane - este cea a lui Alexandru Ioan Cuza. Alegerea ca domnitor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
mult decît atît, față de sensul unei călătorii spirituale totale. Nu e ușor de conciliat spiritul vagabond al strămoșilor cu neliniștioarea imobilitate moldavă, ambianța intelectuală a vremii, de sorginte germană, care îndemna spre meditații sfîșie toare în jurul "iernii lui Dumnezeu", cu bovarismul diletant, estetic și epicureic, în cea mai pură tradiție franceză... Ne amintește cumva de Amin Maalouf care, în Identités meurtrières, scria: "Mi se întîmplă uneori să-mi fac ceea ce aș numi 'examenul de identitate', așa cum alții își fac examenul de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
memorialistică și epica autobiografică rămâne deci interesul pur psihologic ("intelectualist"), din perspectiva căruia e privit mereu "documentul". Altminteri, ca să recurg la vocabularul lovinescian despre personalitate, Memoriile constituie opera temperamentului, pe când literatura de imaginație devine expresia voinței de creație și a "bovarismului" criticului modernist. Și totuși, în ciuda precizărilor mai mult decât lămuritoare, romanul nu s-a bucurat de o receptare favorabilă nici în epocă, și nici după aceea, pentru simplul motiv că exegeții l-au raportat mereu (am spus-o de nenumărate
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
căutată, nici nu-i de mirare, tot în "sufletul" poetului, ale cărui resorturi inconștiente, dictate de predispozițiile psihice ale rasei (moldovenismul temperamental), vor genera niște configurații estetice aparte, determinate (mai exact: puse în evidență) de voința creatoare, adică de acel "bovarism" teoretizat cu atâta zel de criticul modernist. Gândind lucrurile în acest fel, Lovinescu credea că întreaga creație eminesciană nu-i decât un simplu "ecou" al unui "caz" psihologic, e drept, cu totul excepțional, dar nici pe departe singular ori "inexplicabil
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
voia să fie judecat... Și totuși, în ciuda evidenței, Lovinescu încearcă să acrediteze ideea unei "mutații" profunde a scrisului său, chiar dacă rezultatele concrete confirmă mai degrabă contrariul. Punând un preț mult prea mare, în teorie, pe capacitatea "voinței" (și, implicit, a "bovarismului") de a crea opere configurate la alt calibru estetic decât la cel impus de "temperament" (adică de predispozițiile înnăscute, inconștiente), Lovinescu nu mai vrea să accepte ideea că "opera" unui scriitor este doar expresia personalității sale psihice și nimic mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
1992. De asemeni, Julius Evola, Metafizica sexului, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas, București, 1994 ș.a. 135 Iată o altă "contradicție", semnalată în studiul anterior despre geneza ideilor critice: în pofida faptului că, în teorie, Lovinescu aprecia rolul voinței și al "bovarismului" în formarea personalității, în realitate (în paginile confesive și în practica literară) el neagă importanța imitației și a influențelor modelatoare, acordând "temperamentului" individual (expresie particulară a unui psihism colectiv, "specific"), factorului psihologic "inconștient", rolul decisiv în procesul creativității. E de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
reacționa - catehizată în 1 Să se vadă studiul lui Nietzsche asupra "folosului și neajunsurilor studiilor istorice", tratate din punctul de vedere al filozofiei sale energetice, și analizele lui Jules de Gaultier asupra acestui studiu, făcute din punctul de vedere al "bovarismului" său. (La Revue des Idées, 52, și Mercure de France, LXXII, 260.) Glossa -, care este și cauza psihică a pesimismului său, cum am arătat aiurea 1 . După Eminescu, vor veni alți reprezentanți ai acelorași dureri, care vor face societății românești
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fac trei etc. De cealaltă parte, jocul e acceptat, imaginarul "cal verde" devenind, pe nesimțite, unica rațiune de a fi a cuplului. Agățîndu-se cu desperare de himera calului verde, eroii instaurează un sistem de convenții menit să-i mîntuie de bovarismele și insatisfacțiile lor. Dar convențiile rămîn convenții, încît finalul piesei sancționează, tragic, această încercare de a depăși alienarea, să zicem, obiectivă, printr-o altă alienare, asumată și "regizată". Piesa lui Constantin Popa are calități literare incontestabile. Cu o bună "priză
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
vreunor Întemeietori de școli sociologice occidentale printre sociologii români. Nici alți reprezentanți ai științelor sociale nu au căzut pradă tentației mimetismului modelelor străine, nici măcar În momentele În care acestea erau În vogă În țări influente și cu mare potențial economic. Bovarismul epistemic nu a caracterizat niciodată biografia practicii sociologice românești; această conduită este valoarea de patrimoniu pe care comunitatea noastră profesională are obligația să o reafirme - evident, la alți parametri. Nici chiar episodul marxist al confruntării sociologiei cu materialismul istoric (filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
doresc doar să Îndrept reflectorul discernământului asupra nuanțelor și detaliilor revelatoare, deoarece tropismul politicienilor noștri după modele străine de gestionare a problemelor sociale românești Își dovedește totala inadecvare. Un diagnostic al acestei situații l-am descris pe larg În cartea Bovarismul instituțional și reforma românească (1998), citată Într-un document UE. Să credem mai mult În noi Înșine, și ca sociologi, plecând de la exemplul lui Brâncuși: a crezut atât de mult În el, Încât i-a obligat pe toți profesioniștii vremii
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1857), Salammbo (1862), Educația sentimentală (1869), Ispita Sfântului Anton (1874) ș.a. Romanul Doamna Bovary, o frescă a moravurilor lumii franceze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, creează un personaj magistral Emma Bovary ce a generat termenul de bovarism, prin Jules de Gaultier, și a intrat în literatura psihiatrică ca tip de comportament fictiv, de tip isteric, creat în locul celui real, în raport cu care trăiește intens suferința. Emma, prototip al soției și amantei suferinde, rătăcite, mereu în căutarea unei fericiri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest „eu“ gol, care apare la capătul oricărei neizbutite preluări în proiect, care rămâne, neputincios, în fața hotarelor propuse și neatinse, îl descopăr deopotrivă în ratare și în bovarism. Dar pentru că hotărârea poate să fie și hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire din granițele proprii, poate să fie o depășire de hotar spre hotarele altuia. Pentru a-mi da hotare, am acum nevoie
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
rodul întâmplării, ci noul neașteptat pe care îl aduce cu sine simpla stăruire în proiect. Destinul reprezintă vertebrarea vieții de către noua stare pe care o creează înlăuntrul ei exercițiul libertății ca perseverare în proiect. Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul Este adevărat că odată cu specia umană survine în istoria lumii o imensă noutate, o nouă stare, o deschidere, o surpriză și un risc. Sunt acestea proiecții ale libertății insului? Sau, mai degrabă, ale libertății din ins? Faptul că proiectăm, că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sfidătoare, care contrariază. În acest refuz al oricărei demonstrații, el iese de sub tirania celorlalți și se întoarce la sine, se desface din pactul promisiunilor și așteptărilor străine și, singur cu el, așază dialogul cu limitele proprii în modestia altui început. Bovarismul se naște pe drumul aparent onorabil al insatisfacției resimțite în fața limitelor proprii. Căci nu orice insatisfacție față de aceste limite este justificată. Spre deosebire de ratat, căruia i ar fi stat în putință să depășească ceea ce are de depășit pentru a atinge limita
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
i ar fi stat în putință să depășească ceea ce are de depășit pentru a atinge limita ce pare că i se cuvine, bovaricul năzuiește să depășească limita ce i se cuvine pentru a atinge o limită care îi e inaccesibilă. Bovarismul este o boală de resurse provocată de o limită de atins care joacă rol de fantasmă. Bovaricul nu are resurse spre a se depăși înspre locul năzuinței sale. Tocmai lipsa resurselor determină faptul că limita vizată nu i se cuvine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
devenit „cel mai liber“? - În acest caz, când eu mă convoc pe mine pentru a răspunde în privința mea, riscul este neîmplinirea, eșecul vieții mele, iar pedeapsa pe care o suport este căderea într-o maladie de destin: lenea, impostura, ratarea, bovarismul etc. Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: mă desconsider, nu mă pot stima pentru felul în care „mi-am jucat“ viața. Lotul meu devine regretul (pentru ce n-am făcut și pentru ce aș fi putut face
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să o cunoască, spre limita vieții lor, spre propriul lor destin. <contents> Umilitatea, orgoliul și umilința . Libertatea ca preluare în proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA SA (A SE HOTĂRÎ) . Secvența „de depășit-de atins“ . . . . . . . . 72 Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul . . . . . . 87 Prostia ca încremenire în proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA A CEVA. RAPORTUL CU LUCRUL . Raportul cu lucrul pe care nu eu (noi) l-am făcut. Numirea. Ocrotirea și distrugerea . Raportul cu lucrul făcut de mine (de noi). Fabricație și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]