1,323 matches
-
cunoști pe care trebuie s-o citești cu ochii închiși dar învierea se-aține pe-alături cum un aparat de proiecție ce te-nfățișează așa cum ai fost cînd - încă-n fragedă copilărie - ai scris tu însuți scrisoarea. îndemn Fii scurt. Brăzdată de chinuri e fila albă pe care sturioni și privighetori și romanițe și viruși și oameni se luptă pe viață și pe moarte. Fii scurt din respect pentru viața care-a semnat-o precum un garant al morții. Nimeni nu
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
țestoase-n acvarii am văzut bruma de stele prinse într-un lănțug aruncat la container și eșarfele laminate ale frigului tăindu-mi spinarea și respirația ca un măr putred umplîndu-mi traheea am văzut cartilagiile zguduindu-se și frica precum înjurăturile brăzdînd fiecare centimetru din ceea ce pînă atunci știusem și-acum uitam și-acum un deșert cu venele trandafirii își agăța de moliciunea craniului ventuzele mestecîndu-mi trecutul scuipîndu-mi obosit viitorul și urletul poros a spart sticla ferestrelor și dopul de parafină a
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
Ștefan Manasia Vis de maimuță Rătăcesc printre blocurile Ostroveniului, proaspete, colorate, văzute prin retina copilăriei. Dar părul meu e lung și rărit, chipul brăzdat de trecerea vremii. Am o pelerină uzată. În mînă, sticla farmaceutică arămie. Scot dopul torn soluția pe față aprind bricheta. Părul arde și se stinge primul, fără să doară. Sfîrîind, scoate zgomote de catran. Mi se topește lobul urechii drepte
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
vieții. 1051. Nu există nimic mai important pe lume decât inima clipei în care îți este dat să mori. 1052. Trăim într-o lume bolnavă de boală prețului fiindcă se dorește neapărat prețioasă. 1053. Care iubire există fără cerul sentimentelor brăzdat de nopțile înstelate ale farmecului? 1054. Dacă ai fi infinitul aș stă până l-aș cuprinde pentru tine. 1055. Rămâi cumva cu viața ta la nesfârșit? 1056. Singurătatea este o limită a bunul simț lăsat de Dumnezeu. 1057. Morală este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și eliberări pe șest; infractori intrați în WC pentru necesități intime și dați apoi în urmărire generală, pentru că... Fără detalii, ca să trăim bine, nu ? Ninge fain, trăim clipe superbe și avem datoria civică să ne bucurăm. Cerul începe să fie brăzdat de artificii de probă, iar dacă închizi ochii și îți lași imaginația în voia ei, poți confunda Etno Tv cu un iarmaroc în care tocmai au dat buzna pieile roșii, un trib de papuași nervoși și un cortegiu de bocitoare
Sorcova Veselă? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11021_a_12346]
-
Românilor“; oronimul Munții Balcani, desemnează, firește, „munții Pelasgo Daco-Thracilor / Valahilor, adică ai Dacoromânilor / Românilor“». Până către mijlocul secolului al XX-lea a existat o conștiință națională a Valahimii (Dacoromânității), atât la nordul cât și la sudul Dunării - sacrul fluviu ce brăzda Dacia lui Burebista / Regalian; apoi, aceasta a fost dinamitată sistematic de cercuri internaționale cu meschine interese. Privitor la existența acestei conștiințe naționale valahice, doar două exemple: în 1780, doi reprezentanți ai iluministei școli Ardelene, Gh. șincai și Samuil Micu, elaborează
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să spun totul... După cum știți, uneori sexul frumos cerea de la faimoșii comandanți de oști din acest război cîte o șuviță de păr drept amintire. Ce-i drept, și unii dintre noi, ăști mai de rînd, avem uneori pe trupul nostru brăzdat de răni smocuri de păr de femeie - semn că ele ne-au tămăduit. Și în aceste șuvițe de păr de femeie și de bărbat se ascunde deosebirea dintre noi soldații și cei care ne conduc. Fiindcă oamenii se împart în
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
ca matale" (Vai și ierburi). Sau: " Abstracțiunea îl îngînă/ Figuri de pure geometrii/ Pe marmura cu plîns de lînă/ Cu romburi clare ciclamii" (Din zări hitite). Delirul poartă nostalgii pitagoreice: "apoi auzeam valurile potopului bătînd în ferestre/ și căpușele timpului brăzdau deșertul/ se întrupau în numere sacre" (Confesiuni recuperate). Vocația poetului ar fi de ordin geometric: Pe mine m-au chemat să întregesc triunghiul" (ibidem). Liviu Georgescu înregistrează aspirația informului spre cristal ca o șansă a izbăvirii părții prin integrare în
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
epocii), iar periferia se înfățișează în toată splendoarea mizeriei sale, într-unele din cele mai plastice versuri ale volumului: "Cum pot să laud oare-n rime/ Puroiul gros ce colcăie în tine?/ Ai cer pătat de oftică și crime,/ Pământ brăzdat de sutele de șine.// Maidanul ca un hoit stă-n soare:/ Rahitici prunci, conserve desfundate,/ În case-i fum, tăcere și strâmtoare,/ Femei în uși, privind desfigurate.// Prin curți sunt sute de drapele:/ Cămăși, batiste, largi tricouri,/ Sudoarea acră suie
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
confesiune oarecare, ci e formulă etică cea mai deplină în toată dezvoltarea omenirii de până azi, și cea mai sigură temelie pentru progresul individual și național. SUPLICIUL Iar Iisus zicea: Părinte, iarta-le lor că nu știu ce fac. Cu biciul îi brăzdau pielea Și soldații nu știau Că în rănile lui Deșchideau muguri de aripi. I-au pus coroană de spini Fără a bănui Că-i așează pe frunte Raze de lumină. L-au obligat să-și poarte crucea, Neștiind că ea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
sînt. Stau nemișcat și tac. Să spun nu pot dacă-ndărătnicia pe care-o văd de mîine-i sau de ieri. Surpate-s cele două chipuri, pier. Proteu Nainte de-al zări pe Odiseu cu-ai săi vîslași ce marea o brăzdează, nebănuite chipuri se schițează ale-unui zeu temut numit Proteu. Cioban de turme care pasc pe mare, împodobit cu darul profeției, în taină-și ține harul dibăciei urzind năuc oracole bizare. De oameni încolțit, se preschimba în vîlvătaie,-n leu înfricoșat
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
accepta ideea mea despre interviu, deloc convențională. M-a primit stând în pat. Știam că e bolnav, nu însă și cât de bolnav. Domnul din fața mea este mult mai interesant decât în fotografiile pe care le văzusem. Fața lui e brăzdată, nu atât de vârstă cât de suferință. - Ce-ar fi să schimbăm rolurile, vă iau eu un interviu, cum ați ajuns la mine? Răsuflu ușurată, inima coboară căutându-și locul, sufletul se strecoară și el pe unde apucă, iar eu
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
Iisus Hristos. Mihail, Cerul deschide, Vreme rea să slobozească. Natura verde închide, Ciclul vieții să sfârșească. Cu un toiag lovește-n nori, Ploile din Cer să cadă. Dar când din iad vin drăcușori, Ațâță spiritu-n pradă. De spiritul rău, răzvrătit, Brăzdează Cer cu arc de foc, Alungă duhul îndrăcit, În urmă lăsând curat loc. Căldura o ia din Soare, Aduce vânt vijelios, lapoviță și ninsoare, Prin anotimpul friguros. Menire sfântă-și duc mereu, Arhangeli ca sfinți și părinți, Cât va vrea
MITUL SFINȚILOR ARHANGHELI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384717_a_386046]
-
țină ascuns. - Nu-mi place să descos omul .... - Păi îți spun eu ,să nu fii nevoit să mă descoși. Ce să zic,ale tinereții valuri .... Povestea e de-acum 40 de ani. Patruzeci de ani s-au scurs ,mi-au brăzdat obrazul și ploi și vânturi și soare ucigător. Și ea e tot acolo, stă neclintită ca o stâncă ,nu vrea să piară ,îmi amintește mereu că sunt doar un nimic ce nu e-n stare să treacă peste limite. - Mă
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
animalelor le-ar fi scârbă să privească. Degenerarea a mușcat cu colți de fier din măduva neamului. Vă veți ruga la Dumnezeu și Dumnezeu nu va lua aminte la plânsul vostru pentru că și-a întors mila de voi. Lacrimile îi brăzdează fața fără încetare iar el nu-și mai dă osteneala să le oprească. Oamenii nu mai au curajul să-l privească și se uită în jos. Mulți dintre ei fac semnul crucii: - Are dreptate, așa este. Vorbele lui cădeau ca
SFÂNTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361235_a_362564]
-
pogoară Iarna, cu viscole și ger, În haită lupii atacă, pun porțile din cer. Ninsorile de nuferi, gravează nostalgii În gările prin care te-am aștept sa vii. Aceste anotimpuri sunt dălțile ce-n noi Scluptează chipul pietrei, ce e brăzdat de ploi. Mă împărtășesc cu viața, potir de mare preț Vă străng pe toți în brațe și spun că vă iubesc. foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Anotimpuri / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1163, Anul IV, 08
ANOTIMPURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360265_a_361594]
-
ani, iar cea care a terminat dreptul, a ajuns mare judecător în Timișoara. Are dosare multe. Nu are timp de nimic... Fetele mele... sunt bine, sunt mari și tata este mândru de ele!” Lacrimile se preling, șiroaie, pe obrajii bătrânului brăzdați de atâtea povești câte pot să încapă într-o viață de om, un om pe care simți că, strângându-l cu grijă, l-ai cuprinde în căușul unui pumn! Te întrebi: ude au loc atâtea probleme, atâtea dureri, atâta tristețe
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
nestins, Nu știam nici de ce lacrimă mi-a stors. Dar, dorule, tu, cel plin de ezitări, Tot mergând pe drum nesigur, Sufletu-mi l-ai secat cu frământări Și-i tot mai abătut și tot mai singur. Cerul de-i brăzdat de-un nor, Razele prin el își fac croială, Dar eu, purtător de dor, Am învățat ce-i o îndoială. Mangalia, 19.12.2015 Referință Bibliografică: Am învățat ce e îndoiala / Urfet Șachir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1926
AM ÎNVĂŢAT CE E ÎNDOIALA de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384854_a_386183]
-
național să fie exploatate la maxim în beneficiul spiritului național. Practic, el este promotorul unei direcții ortodoxe în filozofia românească, deschizând o poartă pe care însă nu a putut să intre și să cerceteze într-o viață relativ scurtă și brăzdată de atâtea lupte, căci într-adevăr, viziunea și poziția lui unică la momentul respectiv nu i-au făcut foarte ușoară viața între gânditorii vremii, fie ei laici sau clerici. Într-adevăr, „Nae Ionescu s-a ridicat împotriva a tot ce
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU ?' ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384836_a_386165]
-
care o trăgeau străjerii de pe metereze. Într-una dintre aceste nopți admirară cerul înstelat și luna înconjurată de un halău ca o cunună. Era semn că în curând va urma o vreme mohorâtă cu ploi însoțite de fulgere care vor brăzda cerul și vor lumina pentru o clipă întinderile, urmate de tunete ce vor spinteca văzduhul de se vor cutremura munții. Paloș și Prințesa erau așezați pe un brad răgăliat de vânt. El o strângea în brațe topindu-se sub văpaia
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
fundamentare a evoluției artei actoriei; cumpănă de lăncii e azi între neegalabilii artiști venerabili și multul tineret căzut în tot felul de umbre; s-au desfăcut brusc, din nefericire, legăturile sufletești dintre actorii din filme și spectatori - scenele, sunt încă brăzdate de lumini nestinse și cu atât mai mult platourile televiziunilor. Cinematografe nu mai sunt azi, le-au luat loc nălucile lor, caruselul de mijloace de emisii (DVD-uri, Internet, camere video, telefon mobil...) care redau un conglomerat vulgar, amatorist, buf
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ. DACĂ O AVEM PE MAESTRĂ, MAI AVEM SPERANŢE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384556_a_385885]
-
încă o jumătate de oră, zburam de-a adevăratelea asupra zonei locuite intens a Chinei. Se vedeau mii de sate, întinse la orizont cât vedeai cu ochii. Toate satele și ogoarele erau sistematic orientate de-a lungul unor canale care brăzdau câmpia. Nu mă săturam de admirație, văzând acele sute de kilometri de culturi irigate, ogoare de o regularitate perfectă, culturi cu rânduri perfecte, peste tot unde te uitai. Satele erau așezate cu grijă, să nu ia mult din terenul cultivabil
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
Autorului Frunze îngălbenite se adunau la colțurile trotuarelor. Se iscase un vânt domol, care doar le amețea de colo colo. Norii se adunau, nehotărâți, pe cerul de un albastru obsedant. Tăcuseră și vrăbiile. Doar zgomotul pașilor grăbiți pe alei mai brăzda fonic liniștea amiezii. Primele fulgere, intense, străbătură plafonul cenușiu ce înainta amenințător. Albastrul seninului cedă, fără luptă, în fața unei astfel de desfășurări de forțe. Se mai grăbi, printre crengile obosite de atâta vară, câte o pală de vânt, furioasă, culcându
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
-ntr-un rebel castel; Plutești fără de voie, te-ndeamnă la visare, Pătruns de Taina Vieții ce se ascunde-n el... Tenori, mezzosoprane și dirijori stiu rostul Să te desprindă-ndată de freamătul scârbit Al vieții de Afară... Ei ară Absolutul, Brăzdând Sobrietate în Artă, infinit... Și-o Demnitate Sacră, ce munții ii doboară, Topindu-i rând pe rând, ca-ntr-un imens decor, Ce-n Marea Năzuinței se nasc a mia oară Sub falnica simțire a Vocii de Tenor... Înmărmurești ca
MOMENTE DIN VIAȚĂ, LA OPERĂ de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382452_a_383781]
-
1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Trec ore sau ani? Secundele se-nlănțuie cuminți, Iar marșul lor mă scoate din minți, Alimentând ai inimii vulcani. S-a inserat sau e devreme? Soare și luna, se-aleargă bezmetic, Păsări brăzdează văzduhul fonetic, Iar eu le ascult de-atâta vreme... Ei bine, eu te-am așteptat, Cu ruga trupului înfășurată-n dor, Imaginând hârjoane de amor, Din care sufletul mi-am înfruptat. Cu mâna ta am scris poeme, Trupul meu doar
DORINȚĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383984_a_385313]