274 matches
-
În apa tulbure și a dispărut. Fără să zică nimic. Ca scafandrii. Mamele voastre stau alături pe o bancă și croșetează mileuri. La limita timpului de sufocare prin Înec, sau În răstimpul când Valerică Încearcă să-și transforme urechile În branhii și gura În bolborositor, la unison, cele două mame Îl extrag cu disperare din adâncurile puturoase. După ce tușește, belindu-și ochii mici de porc (e porc de vreme ce ți-a călcat cozonacul), Valerică ridică vocea, că „mi-a dat brânci prin canale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-observam acum - se adunaseră o grămadă de lucruri: de exemplu, alte monede, agrafe de păr, un leucoplast uzat. În apa verde, spumoasă, sfințită, mă simțeam liniștită. În jur era liniște. În părțile laterale ale gâtului, acolo unde oamenii avuseseră cândva branhii, simțeam o furnicătură. Eram vag conștientă că acest Început Îmi indica, Într-un fel, restul vieții. Familia era În jurul meu și eram În mâinile lui Dumnezeu. Dar eram și În elementul meu propriu, separată, scufundată În senzații rare, sondând abisurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reptile, păsări și mamifere, apoi la om. Pe lamele scufundate în alcool se prezenta evoluția unui embrion de la fazele abia vizibile cu ochiul liber: morulă, blastulă, gastrulă, până la diferențierea organelor, în evoluția lor, embrionii treceau prin faze arhaice, le apăreau branhii, caractere reptiliene, formațiuni atavice care mai târziu se resorbeau, o adevărată metempsihoză, o Karma, o roată nesfârșită a existențelor. Pe un perete era un mulaj secționat prezentând poziția copilului în uterul unei femei gravide. Mi-am amintit de atrocitățile războaielor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
carbid, clor și, acum mai nou, cu ecranul. M-am experimentat și eu la prinsul cu mâna, după ce mi-a dat tata câteva lecții despre tehnica gâdilatului pe burta peștelui cu degetele, până ajungeai la cap, apoi, băgându-le în branhii, puteai scoate câte doi într-o mână. Dar mai mult îmi plăcea pescuitul cu plută la clean, scobar, lipan și păstrăv, cu diverse nade specifice: muscari, doctorași, cosași, greieri, coropișnițe, lipitori, peștișori vii, broscuțe, mergând pe malul râului mai mulți
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Au existat numeroase alte dezastre ecologice - cutremure, inundații, furtuni și chiar tsunami - în trecut. TITLURI DE ȘTIRI DIN VIITOR: 2030 Ființe umane îmbunătățite genetic supraviețuiesc cel mai bine într-un climat ostil; victimele inundațiilor salvate de echipe de intervenție cu branhii de pește. ---------------------------------------------------------------------- Problema nu se referă la inconștiența pe care noi o manifestăm față de riscurile prezente în acea regiune. Adevărata problema este că am fi putut preveni situația pierderii de vieți omenești, amplasând detectori de avertisment din timp în anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și codiță integral funcțională. Leii lui Den, un grup de băieți aveau coame ca urmare a faptului că apelaseră la biomodificări. Delfinii erau un club de tineri care practicau sporturile de apă și participau la competiții de înot - toți având branhii și fără urmă de păr. Îngerii Cosmosului erau un grup de studenți conștiincioși, care percepeau îngerii ca pe niște creaturi speciale. Talia era înnebunită să se alăture lor, dar părinții ei erau îngrojorați din pricina „prețului” care îl reprezenta condiția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fundul pe jumătate gol, decît s-ar fi simțit dacă ar fi fost complet gol. Numai o curvă stătea așa. Dar cînd se Întinse pe canapeaua plată și tare, se simți prost, dar În alt fel - ca un pește cu branhiile și gura căscate pe masa vînzătorului de pește. — Să vă dau o pernă, spuse domnul Imrie, evitînd cu grijă să se uite la coapsele goale. Și acum, dacă ați vrea să vă săltați puțin? VÎrî un prosop Împăturit sub fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a corpului turtit în formă de mână, evocând un fragment de intestin cu capătul ascuțit, care aluneca precum o limbă de sticlă. După un timp se retractă și dispăru în buzunarul ventral situat în mijlocul a ceea ce părea să fie niște branhii. Picioarele și coada se repliară în poziția de repaos. Hicks se uită la Burke pentru a declara impasibil: ― Te iubește. Fără să-și mai dea osteneala de a răspunde, reprezentantul Companiei continuă studierea șirului de tuburi. Trecând prin fața fiecărui cilindru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
calmarii păreau perfect normali În interior, spuse Norman. — De fapt, nu erau. Când am disecat unul, am văzut că-i lipseau câteva structuri importante. N-am găsit un mănunchi de nervi, denumit ganglionul stelat. — Păi... — Și n-am găsit nici branhiile, Norman. Calmarii au o structură branhială lungă, pentru schimbul de gaze. Acesta nu avea așa ceva, deci nu avea cum să respire. — Nu se poate! Dacă-ți spun! Avem de-a face aici cu animale imposibile. Ca din senin, animale imposibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
au. Am greșit disecția, am trecut pe lângă planul sagital. Pur și simplu am ratat Întreaga structură mediană. Dar ea era acolo, bine mersi. Crevetele sunt normale. Iar calmarul? Se pare că cel pe care l-am disecat avea o anomalie. Branhia era atrofiată, dar era acolo. Iar ceilalți calmari sunt perfect normali. N-au nimic ieșit din comun. Am greșit, m-am pripit. Și asta mă deranjează cu adevărat. — De asta ai luat pastila de valium? Beth Încuviință din cap. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
moare înecat în apele ei, niciodată n-o să mai aibă o zi fericită pe uscat. Ceea ce s-a ridicat din râu în ziua aceea n-a mai fost nici bărbat, dar nici pește nu era. Lângă coaste i-au apărut branhii, inima lui caldă a început să pompeze un sânge nefiresc de rece, iar vârfurile degetelor au prins să-i sclipească din cauza solzilor argintii. Omul-pește a început să bântuie malurile râului, icnind în căutarea apei și ajungând să cunoască mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apară din clipă-n clipă înotând pe lângă ei. Mary spera sincer c-așa avea să se întâmple. Un om-pește, s-a gândit ea și inima a început să-i bată mai tare. Imaginația i-o luase din nou la trap. Branhii în loc de plămâni, pielea cu luciri argintii, forța de-a înota kilometri întregi - de fapt, de-a înota fără oprire. Femeia a îndrăznit s-arunce o privire către Drew și-a constat că bărbatul o privea și el. Nu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Era aproape întuneric când a ajuns la vâltorile de la Rainier. O sclipire argintie iscată dintre copaci i-a atras atenția. Și-a dat seama că era vorba de un bărbat, dar, noaptea, cutele de pe gât unei creaturi par a fi branhii. Plurile pielii iau formă de solzi. Drew a clipit; și lui îi plăceau poveștile frumoase, dar nu era așa de prost pe cât credea tatăl lui. Din păcate și spre epuizarea lui, Drew cunoștea realitatea. Apa râului Salmon era excesiv de poluată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
altcineva și-a jurat că și dacă râul îi va prinde trupul în capcană, inima îi va rămâne pe vecie femeii. Plină de dispreț, apa l-a aruncat afară din adâncuri, dar, ca dar la despărțire, i-a dat bărbatului branhii și aripioare de pește. Se spune că omul a supraviețuit; dar, după asta, niciodată n-a mai putut să se îndepărteze de râu. Trebuia să se întoarcă la apă în fiecare zi, ca să-și răcorească solzii și să bea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
adevărat, că nu era decât influența poveștii spusă de Drew la focul din tabără, dar, în întuneric, i s-a părut că pielea lui Zach sclipea. A văzut o strălucire iridiscentă, iar degetele i-au alunecat peste coastele ca niște branhii. Zach i-a mângâiat brațele, iar solzii din palmele lui au gâdilat-o; Jina nu izbutea să vadă printre degetele bărbatului, ca și când fiecare era legat de celălalt printr-o membrană. Când l-a sărutat, Jina a început s-audă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Pârvulescu avea o amantă, mult mai tânără? îmi strecoară una dintre vagile mele cunoștințe. Mă scutur, mi-am dat scrum pe blugi. - Îmmm... Are tonul acela, ehehehe, ehe, știm noi, păi cum, ehehehe, de parc-ar fi spus Pârvulescu avea branhii și dormea cu burta-n jos în fântâna arteziană de lângă Prefectură, Pârvulescu plimba elefanți prin Piața Unirii și-i boteza în spate la Mitropolie turnându-le găleți cu apă sfințită în cap, dar numai între 17.00 și 23.00
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Angela, spune-mi că mai sunt încă bun de ceva. Ajută-mă, fetiță curajoasă, și iartă-mă dacă voi lăsa o vânătaie pe pieptul tău. În jur este liniște, ne aflăm într-un acvariu, bâjbâim muți ca niște pești fără branhii. Se aude doar zgomotul loviturilor mele, geamătul speranței mele. Unde ești? Plutești deasupra mea, mă privești de sus, dincolo de grupul de umbre în halate și poate că ți-e milă de mine. Nu, n-am să te las să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată de strigăte, oprite în gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer, deschid gura și înghit aer, așa cum peștii înghit aerul-apă, branhiile mele sunt pline de sânge, scuip pe frunzele uscate, sângele care rămâne lucios pe paleta gălbuie a frunzelor de castan, vreau să dansez Mamă! Câte nu poate face o păpușă ascultătoare! Iar tu nu ești o păpușă ascultătoare, Miorița! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nămeții cât casa orașul respira, copiii mergeau la școală sub cerul de zăpadă, erau canale și podețe ca într-o Veneție înghețată, cu gondolele trase de cai pe gheața Dunării, bolborosea printre bulele copcilor torsul de motan al apei prin branhiile peștilor cu botul afară, înnebuniți de parfumurile teilor din moleculele de hidrogen, bile înghețate pe oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
peste cele mărunte din Brăila, cu 100, 200 de etaje, încât cerul fugise înspăimântat spre un altul, de teamă să nu-i fie spartă oglinda. Gustav o ducea în brațe pe Any Palade pe trotuare și scări rulante. Își adaptau branhii la Oficiul de Închiriere a Branhiilor și înotau prin lichidul amniotic al uterului Lumii Noi. Dar expulzați înainte de termen în viața de elevi de liceu, pentru că tuburile de tempera se goliseră și Hugo nu mai avea rezervă. Odată, a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
100, 200 de etaje, încât cerul fugise înspăimântat spre un altul, de teamă să nu-i fie spartă oglinda. Gustav o ducea în brațe pe Any Palade pe trotuare și scări rulante. Își adaptau branhii la Oficiul de Închiriere a Branhiilor și înotau prin lichidul amniotic al uterului Lumii Noi. Dar expulzați înainte de termen în viața de elevi de liceu, pentru că tuburile de tempera se goliseră și Hugo nu mai avea rezervă. Odată, a încercat pe o vreme ploioasă dispariția profesorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ale Dunării. Și acum întreg colectivul profesoral, elevii tuturor claselor, Primarul, părinții și vecinii priveau înmărmuriți în curtea școlii monștrii acvatici. Unul de 1,60 m, celălalt mai scund, 1,40 m. Aveau încă alge în aripile înotătoare și între branhii. Burțile erau însângerate, dar capul fiecăruia era neatins. Doi carași uriași cu solzi de aur. Unul avea chipul lui Chirilă, celălalt era Halipa. S e făcea că Gustav primea felicitări înainte de a-și juca nenorocitele roluri, dădea autografe îngăimând rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu grijă să nu rupă una dintre puținele gute ce-i mai rămăseseră întregi. Când, în sfârșit, peștele se lăsă târât domol printre nuferii de lângă mal, intră în apă și, cu o singură apucătură, iute și îndemânatică, îl prinse de branhii și îl aruncă pe uscat. Îl privi cum dădea din coadă la picioarele copacului, cu ochii din ce în ce mai bulbucați și gura foarte deschisă, căutând oxigenul pe care nu reușea să și-l ia din aer. „Prea mare“, se gândi el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
alene. Era un frumos pește bagre de zece kilograme și care se zbătu timp îndelungat. Când, în sfârșit, se lăsă târât domol printre nuferi, intră în lagună și, cu o singură lovitură cu mâna, iute și îndemânatică, îl prinse de branhii și îl aruncă pe uscat. Îl privi cum dădea din coadă la picioarele copacului. „Prea mare“, gândi el. Se întoarse spre malul îndepărtat, acolo unde începea cărarea ce șerpuia până la satul yubani. Nu erau copii recitând lecția sub arborele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bibliotecii, o mare și rectilinie noțiune se oprește încet. Saltă și se-nclină ușor în molcomi curenți-întâmplare creați de puținii bibliotecari și cărturari veniți în vizită. Gura de lame Occam și ranchiună a chibzuinței se deschide și apoi se închide. Branhii retezate de elipsă se umflă și se dezumflă. Ochiul ludovicianului este un zero negru ca noaptea, o picătură de cerneală, o gaură întunecată afundată adânc în lume. Rechinul-gândului pare să asculte. Sau să gândească. Undeva foarte jos, ochii mei zbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]