328 matches
-
igiena nu-l caracteriza. Același Norbert Elias spune că, pentru a fi un adevărat gentleman al acelor vremuri, era cu desăvârșire interzis să scuipi pe masă. Un gentleman în adevăratul înțeles al cuvântului nu scuipa decât sub masă. David Le Breton spunea că Renașterea presupunea chiar o altă accepțiune a noțiunilor de om, de trup. „Omul nu se distinge de țesătura comunitară și cosmică în care a fost inserat. Lumea nu e separabilă de om. Într-un carnaval, corpurile se amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
unei uși. Apasă clanța și lumina puternică a soarelui intrat pe fereastra mare aproape că îl orbește. Clipește de câteva ori să vadă mai bine, apoi privirea se oprește asupra unei fetițe de vreo nouă-zece ani, cu par scurt și breton. Îmbrăcată într-o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului, în timp ce privește fix înainte cu ochi sticloși, inexpresivi. Mâinile încrucișate țin strâns în poală un ursuleț de pluș maro, cu una dintre urechi roasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fel. Visez o Europă diversă, dar nu schizofrenă. Eu nu l-am citit pe Musil văzând în el un ru-minativ din Kakania, ci un prinț al spiritului european. Nu-mi pasă în ce țară a trăit și a scris Andre Breton. Nu știu unde se află pe hartă Kievul lui Bulgakov. Eu nu i-am citit nici pe Catullus, nici pe Rabelais, nici pe Cantemir, nici pe Virginia Woolf de pe vreo hartă, ci din bibliotecă, 208 209 unde cărțile sânt așezate una lingă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-o de marginea treptei elicopterului, o băgă în buzunar și răspunse ironic: — Și eu sunt sigur că o voi face foarte bine - îi făcu șmecherește cu ochiul. Nu sunt în schimb sigur dacă vreau s-o fac. — De ce? Pentru că sunt breton. — Și ce legătură are asta? — Mi-am petrecut copilăria într-un sat a cărui plajă a fost distrusă de uleiul scurs în mare dintr-un petrolier care s-a rupt în două. Compania care închiriase petrolierul, deși știa că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vedem pe coperțile cărților ilustrate cu peisaje naturale. Cel mai bine ar fi să găsim un alt cuvânt[...]. Romanul ar trebui să fie un poem. Poți simți această frumoasă continuitate de la Odiseea la Doamna Bovary trecând prin Eneida și ciclul breton?” Pentru Ramuz, romancierul trebuie să fie un om de acțiune, a scrie este modul său de a acționa În lume, pentru sau Împotriva ei. În viziunea sa, viața și moartea sunt niște fenomene ciclice, totul se reia și reîncepe la
Caleidoscop by Maria-Lucia Toma () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93367]
-
Unul din ei, Maurice Rifolon, 22 de ani, născut la Melun, locuia la Paris, pe Rue Amandiers, la numărul 15, în arondismentul 20 și era muncitor tipograf. Celălalt, Yann Le Floc, de 20 de ani, născut la Plouzagen, un sat breton pe care nu-l părăsise niciodată înainte de război, muncea la o fermă. — Diferențele dintre ei erau uimitoare, îmi spuse mult mai târziu primarul. Micul breton ținea capul plecat. Se vedea clar că teama pusese stăpânire pe el în întregime. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
muncitor tipograf. Celălalt, Yann Le Floc, de 20 de ani, născut la Plouzagen, un sat breton pe care nu-l părăsise niciodată înainte de război, muncea la o fermă. — Diferențele dintre ei erau uimitoare, îmi spuse mult mai târziu primarul. Micul breton ținea capul plecat. Se vedea clar că teama pusese stăpânire pe el în întregime. Pe când celălalt, muncitorul, ne privea drept în ochi, nu chiar surâzând, dar aproape. Ai fi zis că nu-i păsa câtuși de puțin de noi, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am avut destul timp. Am auzit zgomote. Am plecat fugind. Replicile curgeau ca la teatru, după câte spune primarul. Muncitorul stă drept și vorbește clar. Judecătorul bea smântână. Ai crede că scena a fost repetată și gândită în detaliu. Micul breton plânge și îi curg mucii, își zgâlțâie umerii întorcând capul în toate părțile, fără încetare. Matziev se înfășoară în fumul trabucului său. Judecătorul îi spune primarului: — Sunteți martor la mărturisire. Primarul nu e martor, e uluit de ce se întâmplă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
carafele goale, aducând alte feluri de mâncare. Primarul era acasă, năucit, stând în pat, cu o febră care îl apucase deodată. Tipograful fusese luat și dus la morga clinicii. Un singur jandarm rămăsese la primărie să-l supravegheze pe micul breton. Louis Despiaux, așa îl chema pe jandarm. Un tip curajos, voi mai vorbi despre el. Biroul primarului, unde se instalaseră judecătorul și colonelul, dădea spre o micuță curte interioară, în care un castan pipernicit încerca să se avânte spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
uita cruciș. Apoi vorbi judecătorul. Îi ceru să coboare în pivniță și să-l anunțe pe jandarm că doreau să vorbească cu prizonierul. Luisette ieși din birou și se duse în pivniță, tremurând, de parcă ar fi coborât în infern. Micul breton nu mai plângea, dar nu se atinsese de pâinea și de slănina pe care servitoarea i le lăsase. Luisette îi transmise jandarmului ceea ce i se spusese. Acesta clătină din cap, îi spuse prizonierului că trebuia să meargă sus, dar, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
magazin Carbonnieux. Un loc bun, el e cel ce o spune. E un tip înalt, subțire, dar nu slăbănog, cu chipul încă foarte tânăr, dar cu un păr alb ca făina. Îmi spuse că albise deodată după întâmplarea cu micul breton din noaptea aceea. În privirea lui e ceva ca o gaură sau un gol, ceva ce ajunge departe și pe care ai vrea să-l explorezi, dar eziți să o faci de teamă să nu te pierzi. Îmi spuse: — Puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
geamă și să-și reia litania cu „Ce?“. Buna dispoziție a lui Mierck a fost întunecată de chestia asta. Așa că, între două îmbucături de jumări, i-a spus în câteva cuvinte despre moartea tipografului, cu un aer de nepăsare. Micul breton, care nu știa, cum nici Despiaux nu știa, de altfel, a primit vestea ca pe o piatră în plină figură. S-a dezechilibrat și era cât pe-aci să cadă. Despiaux l-a prins. — Vezi, i-a spus colonelul, complicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
micul breton legat în curte nu l-a văzut niciodată. Uneori, e mai convenabil să nu vezi. Din când în când, colonelul ieșea, doar pentru a-i spune câteva cuvinte prizonierului. Se apleca asupra lui, îi vorbea la ureche. Micul breton tremura, gemea, că nu e el, că el n-a făcut nimic. Colonelul ridica din umeri, își freca mâinile, își sufla în pumni, tremura de frig și se întorcea imediat la căldură. Despiaux vedea toate acestea. Scufundat în întuneric, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
om sau animal? îi urlă în ureche. Nici o reacție. Matziev aruncă trabucul în zăpadă, îl împinse pe prizonier, care era încă legat de copac, și îl zgâlțâi. Mierck privea spectacolul suflând în pumni. Matziev dădu drumul trupului tremurător al micului breton, după care se uită în stânga și în dreapta, parcă pentru a găsi acolo ceva. Dar nu găsi nimic, mai puțin o idee; o idee demnă de un ticălos îi trecu prin capul lui fezandat. — Poate că încă ți-e prea cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea, trebuia să-i auziți vocea, care nici nu mai era cu adevărat o voce, iar ceea ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deja să i se înnegrească sub efectul înghețului. Despiaux îl înveli cu o pătură și îl ajută să meargă până înăuntru. Matziev i se alătură din nou lui Mierck. Băură în cinstea reușitei lor. Frigul îl dăduse gata pe micul breton. Despiaux nu reuși să-l facă să tacă. Îi dădu să bea ceva cald, dar celălalt nu reuși să înghită. Îl veghe mai mult decît îl păzi, toată noaptea. Nu mai era cazul să fie păzit. Era terminat. Seara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o asistentă de la clinică bătu la ușă. Ținea în brațe un mic pachet de lână care se mișca încet: era copilul. Dar voi povesti asta puțin mai târziu, după ce voi fi terminat cu ceilalți. XX Mierck îl închisese pe micul breton în pușcăria din V., cu toate că armata își reafirmase dorința de a-l împușca. Problema era cine îl va executa. Iar asta a durat o vreme. Suficient cât să merg să-l văd. Era închis de șase săptămâni. Știam închisoarea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
flăcăului pe care-l căuta Vignot. Din momentul în care deschisesem plicul, totul începuse să se învârtă în jurul și în capul meu. Criminalul se numea Le Floc, Yann Le Floc. Avea nouăsprezece ani în momentul când săvârșise crima. Era micul breton. Nu i-am răspuns lui Vignot. Fiecare cu ale lui. Fără îndoială, nu se înșela în legătură cu Le Floc, dar asta nu schimba nimic. Fetițele erau moarte, atât cea din Bretagne, cât și Belle de jour. Iar puștiul era și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sfârșit. La sfârșitul poveștii și al meu. Ca și buzele, mormintele sunt închise de multă vreme, iar morții nu mai sunt decât nume pe jumătate șterse, scrise pe niște cruci: Belle de jour, Lysia, Destinat, Gravul, Barbe, Adălaïde Siffert, micul breton și tipograful, Mierck, Gachentard, nevasta lui Bourrache, Hippolyte Lucy, Mazerulles, Clămence... Mi-i imaginez adesea pe toți și pe toate, în frigul din pământ și în întunericul lui deplin. Știu că ochii lor sunt de multă vreme doar niște găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
A manipula înseamnă "a înșela, a frauda, a determina un actor social (persoană, grup, colectiv) să acționeze într-un mod compatibil cu interesele inițiatorului, dând în același timp senzația auditoriului că are deplina libertate de gândire și decizie"99. Philippe Breton înțelege prin manipulare "o acțiune violentă și constrângătoare, care-i privează de libertate pe cei care i se supun"100. Manipularea, în această accepțiune, se bazează pe o strategie centrală, prin care se încearcă reducția maximală a libertății auditoriului în ceea ce privește
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
Pen al nostru (am uitat cum îl cheamă!) și dacă ar deveni cetățeni francezi ar vota cu adevăratul Le Pen, așa cum au și făcut unii foști compatrioți ai lor. Unul dintre aceștia a și ajuns, grație fidelității sale față de tribunul breton, deputat în parlamentul de la Bruxelles. Că lucra și cu Securitatea, nu mai contează, multă vreme a lucrat direct sau indirect cu Securitatea sau cu DST-ul, instituții de fapt onorabile de vreme ce, în cel mai rău caz, taie frunză la câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
a schimba comunicarea politică, iar pesimiștii consideră că Internetul nu are șanse să schimbe foarte mult peisajul politic și electoral al viitorului, evaluându-l că un instrument de comunicare de mâna a doua57. În același sens, în anul 2000, Philippe Breton prezenta trei categorii de atitudini față de noile tehnologii ale informației: prima, tehnofilii, consideră că în viitor noile tehnologii vor ocupa un loc central, determinând dispariția sau înlăturarea mijloacelor de comunicare tradiționale, a doua, reprezentată de tehnofobi, cercetători refractari tehnicii în
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
ezite, Fima a chemat un taxi și a dat fuga la fabrica de cosmetice din cartierul Romema. Și chiar i-a găsit pe Baruch și pe Dimi Într-un laborator mic, aplecați peste o masă de experiențe, coama argintie atingând bretonul albinos, distilând un fel de lichid albăstrui Într-o eprubetă de sticlă, deasupra unei lămpi de spirt. Când a intrat, atât bătrânul, cât și copilul au tăcut, ca doi conspiratori prinși În toiul unui complot. În perioada aceea Dimi obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la timpul potrivit toate nenorocirile și păcatele ce se tot abăteau asupra oamenilor? - asta nu putea să priceapă Thomas. Pentru că Domnul Îi tot Încearcă, zicea tot Antonia, uneori, fără să fie Întrebată. ...După-amiază, Thomas a băut un GB la Café Breton. A mîncat apoi ceva, nu a știut spre ce a arătat cu degetul, spunînd this. Barmanul nu știa engleză, dar urmărise indexul; i-a pus niște bucățele de carne cu sos condimentat pe o farfurioară. Fără pîine, un aperitiv, specialitatea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
un aperitiv, specialitatea casei, probabil. A mai cerut un whisky, plătea consumația pe loc, pentru a putea să plece În orice clipă. A sorbit; s-a simțit, dintr-odată, bine. Nu era deloc rău la Madrid, cel puțin pe Calle Breton. Numai bistrouri, oameni cumsecade, fiul la doi pași, fete care Îți făceau cu mîna, dacă ieșeai noaptea singur. Un bătrîn care avea un con fermecat din oțel putea să te vindece de orice boală, dacă i-ai fi cerut; În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]