324 matches
-
minute. Râsul i se topi când ajunse la ușă. O împinse ușor și se strecură în noapte și ceață. Gosseyn își privi ceasul. ― E patru și zece ― îi zise lui Prescott. Își scoase revolverul. Pe obrazul lui Prescott apăru o broboană de sudoare, care îi alunecă în jos. Asta îi dădu o idee lui Gosseyn. Își privi din nou ceasul. Secundarul avansase de la cifra zece, la 45. Se scurseră 35 de secunde. ― Un minut ― anunță Gosseyn. Timpul fiziologic este un flux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
minute. Râsul i se topi când ajunse la ușă. O împinse ușor și se strecură în noapte și ceață. Gosseyn își privi ceasul. ― E patru și zece ― îi zise lui Prescott. Își scoase revolverul. Pe obrazul lui Prescott apăru o broboană de sudoare, care îi alunecă în jos. Asta îi dădu o idee lui Gosseyn. Își privi din nou ceasul. Secundarul avansase de la cifra zece, la 45. Se scurseră 35 de secunde. ― Un minut ― anunță Gosseyn. Timpul fiziologic este un flux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Bagă-te în astea și apucă-te de treabă! E o chestiune de minute, băiete! Când țevile alea de colo vor începe să împrăștie energie, n-o să mai fii în viață ca să discuți despre cinstea noastră. Și totuși exista încă. Broboane de sudoare îi curgeau pe obraji, iar nesiguranța îl îmbolnăvea pur și simplu. De undeva, din spate, un bărbat spuse: - Primul nostru țel va fi acela de a câștiga timp, apoi trebuie să înființăm noi ateliere prin diferite comunități, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
te duc în oraș, însă nu să te iau acasă. Dar acum, pe cinstite, aș putea să te las să te-ntindă câinii? Pe Omar îl umplu o neliniște ca atunci când aterizase: — Ce spui, domnule, sunt hoteluri pe-aici ca broboanele pe ciorchine!... Le-am văzut eu singur de sus, înainte să fim pe pistă. — Eu n-am spus că nu sunt, Doamne, iartă-mă, am vrut numai să știi cam la ce să te-aștepți... Azi e joi și cinci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
între degete panglica albastră. Profesorul nu-și putea lua ochii de la cuțitul flexibil, ca un stilet, rămas pe masă. Se uită spre Scarlat, tremurând din tot corpul. Acoperi lama cu un șervețel și o trase încet. Avea fruntea acoperită cu broboane de sudoare. Melania Lupu se interesă senină: ― Ți-e cald, Ioniță? * Forțarea grilajului îi luase zece minute. Manevra abil unelte ciudate, pile și agrafe lungi, subțiri, verifica rezultatul pe vreo trei chei asemănătoare și o lua de la capăt fără să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
până la ziuă am identificat cu ajutorul lui pe majoritatea gazdelor care l-au aprovizionat pe parcursul urmăririi lui. Unei gazde mai încăpățânate care nu recunoștea, s-a ridicat banditul și i-a dat o palmă așa de puternică încât acestuia ia dat broboane de sânge prin porii pielii și a fost nevoit să recunoască. În timpul cercetărilor, banditul era fără cătușe, paza fiind așigurată de doi câini de serviciu împreună cu însoțitorii lor, subofițeri de miliție. S-a făcut reconstituirea și întrucât în fața postului se
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de sub pat. Când s-a ajuns cu cercetarea în zona patului, Doru Petru s-a retras în fața frigiderului în colțul opus al patului pe care se afla un fier de călcat, rămânând în nemșicare fără replică, cu fața plină de broboane de transpirație. Dacă unele pete roșii de prin cameră le motiva ca fiind vopsea de pictat, cantitatea mare de sânge găsită în zona patului n-a mai putut fi motivată. Primise deja un joc psihic foarte puternic dar își nega
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
președintelui-mareșal era tunătoare, iar masi vitatea sa era mai amenințătoare decât în fotografii. Speriat de aceasta efuziune stridentă, Milou se dăduse un pas înapoi, ascunzându-se în spatele lui Tintin, iar Haddock își ștergea cu batista fruntea pe care se adunaseră broboane de sudoare. Energia președintelui-mareșal era inepuizabilă. Frazele se succedau alert, iar miniștrii săi, care îl înconju rau respectuos, în ținutele lor sobre, aprobau sever fiecare dintre afirmațiile sale, neuitând să râdă atunci când mareșalul alegea să rostească una dintre glumele sale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și Îi trăgea o bătaie bună. Acolo unde tatăl lăsa vânătăi, mama Îl freca cu o fărâmă de ashure, ca și când desertul ar fi fost un fel de alifie. De fiecare dată se trezea dezgustat și tremurând, cu fruntea acoperită de broboane de sudoare și, ca să se liniștească, se masturba. Zeliha nu știa nimic despre asta când Își bătuse joc de el. — N-ai nici o rușine, a spus Mustafa. Nu știi să vorbești cu cei mai mari ca tine. Nu-ți pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
doi. Cei de pe Ginza erau prea preocupați de propriile lor probleme ca să îi mai intereseze un specimen ciudat ca francezul. Endō a deschis ușa cafenelei. Bărbatul cel bondoc se instalase confortabil la o măsuță de lângă intrare și fuma o țigară. Broboane de sudoare îi apărură pe chelie. — Domnul Kanai? întrebă Endō, făcând o plecăciune adâncă în fața bărbatului. Sunt membru al Societății de Schimburi Culturale. După cum v-am spus la telefon, până hotărâm ce europeancă v-ar conveni, am considerat că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
după frate-meu acum! — Cel puțin lăsați-mă, domnule Endō, să-mi spun și eu versiunea. Endō a privit tăcut în jos, spre bărbatul cel gras, prăbușit pe sacii de ciment de la picioarele lui. Chelia i s-a umplut de broboane de sudoare. Zâmbetul lui Endō era ca de gheață. Zgomotul de pe șantier, asurzitor. Endō a luat pistolul în mână. Îl învârtea pe degete și metalul negru strălucea puternic în lumina soarelui. Kanai s-a agățat de sacii de ciment, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui cu cazmaua și frânghia, își dădea seama, după mișcarea umerilor, ce efort teribil făcea ca să respire. Când a privit îndărăt - lucru pe care-l făcea la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare pe frunte și părul i se lipise de cap din pricina transpirației reci. — Să ne odihnim puțin, spuse Endō, lăsându-se istovit pe un bolovan de la marginea drumului. Părea incapabil să mai facă un singur pas. Și-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
baracă, intrând cu cizmele prin băltoace. Când a bătut la ușă, a ieșit un țăran. Endō s-a rezemat de peretele autobuzului abandonat, prin al cărui tavan ploua și a început să-și lustruiască pistolul. Fruntea îi era plină de broboane de sudoare. Era și mai tras la față decât fusese la Tokyo, iar pungile de sub ochi, care-i trădau boala, stăteau mărturie a greutăților prin care trecuse în ultimele trei zile. — Endō-san, să mergem acasă, îl îndemnă Gaston în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
râde. Proful rămase o clipă Împietrit În spatele catedrei, apoi spuse prostește: — Luați antologia. Dar o luaseră deja, chiar citeau din Camillo Sbarbaro când Începuse „ghiveciul”. Valentina observă că Încerca să se prefacă a nu fi auzit nimic, dar avea fruntea broboane de sudoare. Picăturile se Înmulțeau spre tâmple și se prelingeau pe lângă rădăcina părului. Un pârâiaș Îi curgea Încet pe obraz, ascunzându-se În cele din urmă sub gulerul cămășii. În ianuarie, părinții lui Mataloni conduseseră un fel de revoltă Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
repede. Încerca să asculte, să înțeleagă, dar nu reușea, nu mai simțea nimic. Explicațiile vecinei o oboseau. Vorbele cădeau greoaie, deși femeia făcea un efort imens să prezinte vestea cât mai puțin dureros. Se bâlbâia, apăsată de o vină imaginară, broboane de sudoare îi brăzdau fruntea. Frânturile de propoziții lăsau să se întrevadă crudul adevăr:” - Mama ta are pe altcineva! O să vină să te vadă. Acolo este greu. Te roagă să o înțelegi și să o ierți.” A ieșit pe ușa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
N-am dormit toată noaptea de grija ta. Vroiam să ajung mai repede, să mă întorc, să te aștept, cum vrei tu... Mai sigur e în zilele de-acuma în taximetru. Dădu s-o mângâie pe obrajii borcănați, vineții, cu broboane de transpirație. - Mamă... Am sunat toată noaptea la tine. De ce n-ai răspuns? - Telefoanele... Ce-mi ajută mie telefoanele? Le-am închis. Vreau să am liniște. Să dorm. Am dormit. Profund. Dacă vrei să știi, chiar am dormit profund. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la zbârnă, mult și bine. Dom’ Goncea v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji-o Burtăncureanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un incident în niște lupte din Franța, aflându-se în convalescență, îngrijit de Odette, soția lui. De ce... ce? întrebă naiv Victor. Ion nu răspunse; probabil nici nu-l auzise. Privea neliniștit vremea prin fereastră, în timp ce pupilele lui se dilatau, iar broboanele de pe sticlă păreau că îngheață formând mici cristale. Își aduse aminte de momentele asemănătoare din adolescența lui, când îl prindeau ploile pe Dealul Florilor. Se ducea acolo zilnic pentru a împleti cunune albe, rozalii, aurii pentru mama lui bol navă
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
importante, va concepe acea coloană vertebrală a romanului în care va împlânta apoi, cu frenezie, nenumărate paragrafe. Ele se vor îmbuca, încetul cu încetul, pentru a da o formă finală tuturor gândurilor învălmășite în spatele frunții ridate pe care curg constant broboane de sudoare. Din această cauză, scriitorul este permanent contorsionat, gârbovit sub povara imaginației sale, o poartă pe umeri sau o poartă în spate ca pe o cocoașă, pentru că fiecare scriitor are o cocoașă personală nevăzută. Ascultă cu atenție ceea ce spun
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
masă, ar fi iubit-o fără oprire, ore în șir (își imagină că proiectorul era mutat de o mână din umbră și plasat în așa fel încât conul de lumină să cadă chiar pe trupurile lor înfierbântate de pe care curgeau broboane de transpirație), cu toate că rochia verde nu era deloc provocatoare, iar femeia nu dădea niciun semn din care să tragă cineva (un bărbat cu multă imaginație, spre exemplu) concluzia că ar fi ieșit din casă tocmai pentru a se combina cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Știai ceva, trăiai înfășurat într-un văl de amăgiri, pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip al adevărului !... Ce legătură este între gândul nostru și zvârcolirile cărnii și ale sufletului, care se zbate și se stinge ?!... Broboane de sudoare reci îi inundară fruntea. Părul la rădăcină i se umezi... În fața atotputerniciei necunoscutului, cu resemnarea se împletea un fel de revoltă, inima îi clocotea în piept, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvratire împotriva acestei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip, schimonosit al adevărului!... Continuă el să murmure în genunchi, pe marginea gropii. Ce legătură este între gândul morții și zvârcolirile cărnii și ale sufletului care se zbate și se stinge ?!... Niciuna !... Broboane reci de sudoare îi inundară fruntea. În fața atotputerniciei, cu resemnarea se împletea un val de revoltă... inima îi clocotea, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvrătire împotriva acestei nedreptăți.. -Că viata veșnică, nu-ti este sortită...din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trimise el un gând către Dumnezeu. Îl rodea ceva... O neliniște, o frământare îl împiedeca să-și deschidă ochii. Simtea că trebuie să facă ceva... dar, ce anume?!... ”- E prea târziu... e prea târziu!” îi șopti o voce dinlăuntrul lui” Broboane reci de sudoare îi scăldau fruntea. Prin minte îi trecură învălmășagul de vise. - Se va milostivi, până la urmă și de noi, bunul Dumnezeu!... își zise el și făcu cruce, plecându-și ochii către sf. Icoană. Din icoană, Sfânta Fecioară îl
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
despre viață?! Nimic!... Chiar de-am ști... judecata nu e bună la nimic, cu ce te ajută! Știai ceva... trăiai înfășurat într-un val de amăgiri pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip sehimonosit al adevărului!... Broboane reci de sudoare îi inundă fruntea. Mai privi o dată în urmă, spre mormânt, murmurând cu glas sugrumat: Sărmana mea Fată, dormi în pace!... Ceva murise și în el odată cu ea... Și se depărtă sprijinit în baston, cu capul înțepenit pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai adăuga atât căldura de la lumânări cât și sufletele atâtor oameni care îl conduceau pe George pe ultimul drum. Frusina stătea la căpătâiul lui cu privirea ațintită numai la el. La un moment dat observă că pe fruntea lui apăruseră broboane de transpirație în timpul slujbei de binecuvântare și chipul lui surâdea. Li s-au pus și verighetele pe degete. Frusina se gândea că poate mai trăiește, nu știa de ce simte așa ceva. Scoase batista, îl șterse pe frunte și îl sărută. La
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]