319 matches
-
să-mi spună ceva, a spus Catherine Hammond, cu vocea tremurând pentru prima oară în seara aceea. M-am gândit că probabil a realizat ce se întâmplase, venind acasă, găsind-o pe ea în pijamalele de mătase pe canapeaua de brocart în opulentul living. —Walter, a spus ea. E mort. Clifford Hammond nu a exclamat: „Walter, mort? Cum? De ce?“, ci pur și simplu a rămas acolo, fără să se miște, cu ochii fixați pe mine ca și cum ar fi crezut că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
om, în cădere, ca un sac de nisip, și apoi liniște. Aveam să mă trezesc îngrozită și memoria mi-ar fi reamintit că nu a fost vis, ci realitate. Aș fi văzut-o pe Catherine Hammond pe canapeaua ei de brocart, în halatul de mătase și pijamaua ei cu luciu întunecat. Nimic nu se schimbase. Știam că mințise. 19tc "19" Apoi, într-un final a venit dimineața, iar visele cu Walter care tot cădea de la geam, care se repetau ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu poftă acele femei decât după ce ar fi asistat la moartea lui, ajungând acasă cu iubiții lor și aruncîndu-și pe jos rochiile însîngerate, pătate ca niște pansamente de substanță cenușie și lichid ocular. Dar Ruletistul sui pe lada îmbrăcată în brocart roșu, își duse pistolul la tâmplă și, cu aceeași expresie de spaimă paroxistică pe figură, smuci de trăgaci. Apoi, în tăcerea care suspendă totul timp de câteva secunde, se auzi doar bufnitura corpului său pe podea. După câteva zile de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să semene cu un culcuș îmbietor, policrom, de o moliciune delicioasă. Apoi, din despărțitura cealaltă a șifonierului, scoase umerașe întregi de rochii de seară, unele vechi, brodate migălos, groase ca brocartul, altele de mătase ușoară, apoi câteva haine și căciulițe de blană. Era cojocul alb, cu înflorituri negre și roșii, pardesiurile, cel galben-citron și altul crem, o altă blană de vulpe, pe care Gina nu o purta la școală, și trei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o călugăriță. De telegramă s-a speriat și, fără s-o desfacă, a depus-o la secție, așa că tot acolo a rămas și până acum. Numai Konev, Vasili Vasilici, m-a ajutat, mi-a scris despre toate. De pe acoperământul de brocart al sicriului în care zăcea tata, în timpul nopții, frate-meu a tăiat ciucurii de aur turnat: „Cică, iote ce multe parale fac“. Păi numai pentru asta poate ajunge în Siberia, dacă vreau eu, pentru că asta-i profanare. Hei, tu, momâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și rănit zace pe pat, încercând să învăluie într-o cochilie tot ce i s-a întâmplat. După o vreme, o pereche de hijra apare ca din ceață și-l duce înapoi la zenana, unde fotograful, al cărui ackhan de brocart are o gaură neagră pe piept, discută în contradictoriu cu diwan-ul. — Ești un incapabil! strigă acesta.Ce naiba facem acum? N-a văzut nimic, rostește scurt fotograful, trecându-și cu prudență degetele prin barba pârlită. Sunt sigur. Și a fost mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
culori destul de șterse, ca să pară sau să fie niște vechituri. "Aha, covoarele... Apă este? Apă de băut?" I se făcuse sete din cauza mirosului dulceag stătut care plutea peste tot, în holul cu scaune rotunde, pitice, îmbrăcate într-un fel de brocart vișiniu, pe scara de lemn care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși de lemn alb pe o parte și alte cinci pe cealaltă. Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei nu erau decît o repetare mecanică a spuselor lui K.F. O, niciodată K.F. nu s-ar fi adresat negustorului ori vizitatorului, ea stătea de vorbă cu Sofie care o privea cu un fel de admirație învecinată cu extazul. "Tul, brocart, olandă" spunea K.F., plimbîndu-și ochii peste rafturile gălbui pline cu valuri de pînzeturi și stofe, "tul, brocart, olandă" repeta domnișoara Sofie, fără să privească la gesturile elegante, caraghios de elegante cu care vânzătorul răsturna pe tejghea marfa. Un nor ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi adresat negustorului ori vizitatorului, ea stătea de vorbă cu Sofie care o privea cu un fel de admirație învecinată cu extazul. "Tul, brocart, olandă" spunea K.F., plimbîndu-și ochii peste rafturile gălbui pline cu valuri de pînzeturi și stofe, "tul, brocart, olandă" repeta domnișoara Sofie, fără să privească la gesturile elegante, caraghios de elegante cu care vânzătorul răsturna pe tejghea marfa. Un nor ușor de praf și scame se ridica în odaie, mirosul de naftalină se întărea, K.F. îi făcea semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rochie cu umeri ridicați, catifeaua părea tocită pentru un ochi nepriceput, de fapt era nouă și de cea mai bună calitate, Iacobescu, Iacob Iacobescu era singurul care aducea o astfel de marfă direct de la Parma, unde se produceau catifeaua și brocartul cel mai bun din toată Europa. Era puțină, cîteva ateliere în care se muncea tradițional, "Manufatture di Parma" și numai pentru cunoscători. Ia te uită! Unii din cunoscători erau tocmai o femeie din Vladia și, datorită ei, și adjutantul Popianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care umblau pe seama beizadelei Basarabă nu erau doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei rămânea întruna proaspăt; stăpânul simțea întruna nevoia să se întoarcă la el. Inteligența viperiană a acelei europene curând a înlănțuit deplin pe marele stăpân al lumii. Patriciana a dobândit nu numai locul de tovarășă oficială, nu numai juvaerurile și brocarturile, și horbotele de matasă și tot ce poftea, ci și patru feciori ale căror nume au fost: Mehmet, Selim, Baiazid și Gingir. Acesta din urmă, pitic și debil, cu capul mare înfundat între umeri, era poate un simbol al unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
păstrasem o scandaloasă decență în proces. În ultimul moment, ca reținerea mea să nu fie rău interpretată, m-am repezit să-i ajut pe cei care smulgeau odăjdiile de pe cadavrul papei Formosus. Dar abia apucasem să rup o bucată de brocart că m-a dat cineva la o parte. Gestul meu venea prea târziu. Și cine credeți că era cel care mă dădea la o parte? Chiar diaconul care luase apărarea papei Formosus. Acum, când totul se terminase, diaconul îi supraveghea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
taman pe dos atunci, e clar că e ceva dictat de subconștient, o proiecție inversă care codifică semele atracției fizice îmi spun, mulțumită. Imagini răzlețe din Cântarea Cântărilor îmi fug prin fața ochilor, femei-mirodenie, răsturnate pe divane în spatele unor draperii de brocart greu, ca în tapiseriile cu Răpirea din serai, arăboaice cu șolduri umflate, pudrate cu praf de migdale pe după urechi și genunchi, în pliurile coapselor, persane cu sprâncene împreunate, cu miros de șofran la subsuori, indience mătăsoase din care se preling
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sferele, cu clinchet, în mănunchiuri înșiruite după liniile înalte și subțiri de-a lungul cărora aluneca lănțugul. Ea își întinse mâinile și le trecu în jurul gâtului meu și din apele lacului, întunecate, a ieșit către oglinda pe care, îmbrăcată în brocarturi, după vechile științe, o ținea în mână Doamna, licornul. ...iar Doamna striga cu glas încet, încet: treizeci de ani, înțelegi? treizeci de ani, nu douășopt, douășnouă, treizeci, mi-ar trebui de-acum statornicia străzilor cu pietrele atât de adesea numărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de trandafiri. Rotea ușor lingurița de argint, înfășurând pasta într-o mică spirală roz înainte de a o duce la gură. Și, în timp ce limba ei plimba spirala pe cerul gurii, privi, ca din întâmplare, spre Manuc. Era îmbrăcat în zerbaf, un brocart turcesc din mătase de cea mai bună calitate, cu desene în relief și broderii fine din fire de aur. Fuma ciubuc, ținându-i capătul în căușul palmei. În general asculta, dar, atunci când vorbea, făcea un pas spre interlocutor îndepărtându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mîini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
am aflat la cîțiva pași de el“ va povesti la popota ofițerilor chiar În aceeași seară același ulan cu mustăți zbîrlite. „CÎnd i-au pus ștreangul de gît, se uita calm la mîinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvîntul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tînărul aristocrat a murit brav și demn, fiind conștient de sfîrșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
da numele nimănui, al nimănui! Nu-i distruge viața bună pe care o începe din nou! Nu mă distruge nici pe mine! Și atunci când cerșea, o făcea cu eleganță. Mal făcu un gest care includea tapiseria din piele, draperiile de brocart și mica avere formată de broderiile din mătase. — Cum poți să predici în numele comunismului și, în același timp, să justifici tot ce ai? Regina Roșie zâmbi - cerșetoare meditativă. — Munca valoroasă pe care o fac îmi oferă o dispensă în privința lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fiecăruia în parte cuvinte de încurajare, dar când samuraiul se înfățișă la urmă împreună cu Yozō și cu ceilalți trei însoțitori ai săi să-și ia rămas bun, seniorul se ridică de pe scaun ținând cu amândouă mâinile o cutie înfășurată în brocart. — Rokuemon, iată scrisorile Stăpânului! i le înmână seniorul cu voce puternică. Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Simțind cum tremură din tot corpul, samuraiul primi cutia grea ca plumbul. Bărcile care-i duceau pe soli se îndepărtară încet de mal și acum înaintau liniștit în larg de-a lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
într-o trăsură de gală înhămată à la Daumont; e deschisă și capitonată cu catifea purpurie ce cade în falduri peste tot. Capra era un coș de flori, în locul scărilor o mare coroană. Regina era îmbrăcată într-o rochie de brocart alb, gulerul Valois cu perle de toate culorile, o trenă nesfârșită garnisită cu dantele, pe umeri o mantilă de satin alb pe margine cu zibelină, pe cap diadema de perle oferită de orașul București la căsătorie. Opt cai bogat înhămați
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
se înclină în fața reflexiei sale, de parcă aceasta ar fi fost propriul oaspete cinstit. Șopârlele de pe pereți îl priveau cu ochi severi. Scoase limba la ele, simțindu-se dintr-odată nespus de fericit. Poate că era făcut pentru o viață de brocarturi atârnate, lucrate cu modele fine de bijuterii. Poate că era făcut să poarte papuci de mătase și, printr-o fluturare a mâinii, să solicite atenția lumii. Adoptând o postură cu nasul în aerul magic, cu mâinile ridicate pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sau prea frig, dacă nu avea frisoane, dacă plănuia și el În secret să dispară pe neașteptate. Șula Îi puse În mână o ceașcă de ceai cu miere și lămâie. Teddy Îl așeză cu delicatețe pe colțul canapelei tapițate cu brocart, pe care erau Împrăștiate niște pernițe brodate. Toți păreau să aștepte cu nerăbdare ca el să spună ceva. Fima li se adresă: —Sunteți minunați cu toții. Îmi pare rău că vă stric așa seara de vineri. Fotoliul tatălui său stătea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]