2,383 matches
-
Nu te mai chem, eu știu că ești departe,Te-ai rătăcit prin sferele aldine,Atâtea lacrimi au topit suspineși multe vise ai lăsat deoparte.Te regăseam în serile senine,O filă din a veșniciei carte,Cu litere de-azur brodai apartePovestea unui dor ce mă-ntreține.Ascultă glasul serii care plânge,E-atâta depărtare între noi,Petale de speranță se vor frângeîn toamna ce ne leagă pe-amândoi.De-om învăța că dragostea înfrângePuterea ei vom împărți la doi.... XII
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
LACRIMA UNEI AMINTIRI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016. A lăcrimat o amintire În care te-ai adăpostit Și-n înserarea din privire Cu lacrima te-am învelit. Doar cerul îți ședea sub frunte Brodând cuvântul ce l-am scris, Zăpezile păreau mărunte Iar ochii tăi de nedescris. Cântam cu îngeri la vioară Un cântec cum n-a fost vreodat` Și-ai dispărut în umbre iară Stingher în lume m-ai lăsat. Dar cânt și
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
cu conotație pascală a expozițiilor vernisate, prezente în tradițiile din Bucovina, referiri sensibilizate de dna Eleonora Moldovan. O impresionabilă expoziție de obiecte de cult pascale ce constituie adevărate opere de artă - ouă încondeiate, diverse cruciulițe, costume populare românești și ucrainene, brodate cu mărgele etc. - ce țin de datinile pregătirii creștinilor din nordul Bucovinei de Duminica Învierii, cu tematica „Tradiții și obiceiuri de Paști”, a fost vernisată de colaboratorii Muzeului Regional de Arhitectură Populară din Cernăuți, organizată de directorul Oleg Kuciurean și
LA CONSULATUL GENERAL AL ROMÂNIEI LA CERNĂUŢI – UNIŢI ÎN PUTEREA CREDINŢEI [Corola-blog/BlogPost/92411_a_93703]
-
de primăvară’’, dar și cu inegalabilul Pr. Dr. din Kitchener, Ontario, Canada, poetul Dumitru Ichim, care ne supune atenției versuri alcătuite extrem de inspirat, scrise cu minuția unui orfevrier al cuvântului trăit și rostit, dar și rostuit din praful de aur brodat cu caznă, migală, stăruire și așteptare blândă pe ,,începutul unei stele din undă’’. Dumitru Ichim ne trimite prin versurile lui scrise într-o limbă românească perfectă, presărată cu desăvârșite vorbe moldave o poezie veche poate prin tematica abordată (la o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92904_a_94196]
-
dar și cu semenii de aproape, cu semenii de departe. Fiind un decupaj de suflet și de viață cartea aceasta are un caracter caleidoscopic, cu multiple registre care se întretaie dinamic, generând coregrafii ample, uneori fascinante. Epicentrul în jurul căruia se brodează întregul montaj este relația dintre trup și suflet, relație care, așa cum remarcă o voce inspirată, semnifică cuplul cel mai stabil dintre toate. Tema este cu atât mai fierbinte cu cât vigoarea și robustețea unuia sunt condiționate de coeziunea și vitalitatea
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
dintr-un sat de lângă Turnu-Severin, o persoană sofisticată, fără studii prea înalte, dar autodidactă, cu un limbaj îngrijit, literar, rod al lecturilor, atentă mereu să-și lărgească orizontul, dotată excepțional intelectual și cu talent artistic recunoscut de persoanele pentru care brodează sau tricotează, pentru că iubește Frumosul, și-l creează din orice, croșetându-și parcă propria poveste... Și totdeauna ia deciziile cele mai bune. În copilăria mea, de exemplu, ea a fost cel mai bun medic pentru noi, copiii ei. Îi trebuiau
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
atingerea ușoară a unui vechi dușman ce nu se vrea uitat. Mușchii de pe față i se contractară Într-o grimasă. Simțea cum durerea Antiliei Îl Învăluia precum inelele șarpelui pe care Îl purta pe piele. Flacăra opaițului părea să Îi brodeze În jur o luminiscență putredă, aidoma celei a algelor descompuse, pe care o văzuse ivindu-se În delta Padului. Ca și când dansatoarea nu s-ar fi aflat acolo, și nu s-ar fi aflat nici el. Două vedenii care se Întâlneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
opace pentru viziriu. De fapt, dacă mă gândesc bine, acestei pijamale verzi îi datorez eu căderea în dizgrație. Cadânele mai vechi, ce nu-și mai schimbaseră pijamalele de pe vremea păcii cu austriecii (1606î, nu priveau cu ochi buni materialul mătăsos, brodat cu fir de aur pe care-l îmbrăcam în fiecare seară. Au început să umble cu vorbe de zavistie pe lângă cei din anturajul sultanului. în vremea asta eu îmi vedeam de treabă, îi spuneam sultanului povești și-l legănam până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ochilor, spătarul se răsuci în așternutul curat ca lacrima și-l strigă încetișor pe Barzovie-Vodă, care, ca unul ce mai dormise în odăile viziriului și știa câte poți păți dormind singur, odihnea într-un pat alături îmbrăcat într-o cămeșoaie brodată cu frumoase motive populare. — Măria-Ta! — Ce-i? - sări iepurește Barzovie-Vodă, ducând instinctiv mâna sub pernă și scoțând De oratore a lui Cicero, de care nu se despărțea niciodată. — Vezi și dumneata ce văd eu? - șopti spătarul. — Unde? — Uite-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și cu mult mai abstractă, nu se arăta, în refuzul său de a potoli gânguritul suspinător al doamnei existând și o bună doză de cochetărie. In fiecare noapte doamna, într-o cămeșuță subțire de bumbac pe al cărei guler erau brodate cu fir de aur cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-o impresioneze, n-avea nimic... ba parcă avea ceva, n-avea o mână, și-o pierduse în luptele cu turcii, sau cu hughenoții, mereu se băteau ofițerii ăștia cu cineva și ea trebuia să stea acasă să-i aștepte, brodând... Ce viață avusese și ea! Să stai tu toată ziulica cu ghergheful și să tragi cu urechea să simți dacă nu se-apropie vreun cal!... Auzind bătăile din poartă, doamna hatman Potoțki se întinse și scutură cu putere de șnurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șnur. — Vasâle! - striga Sima-Vodă. Vasâle, feciorul de casă, apăru din odaia de-alători, cu ochii umflați de somn, împleticindu-se. Arăta ca vai de el, cu un surtuc verzuliu ponosit și cu niște ițari arnăuțești pe care, la genunchi, cândva fuseseră brodați cu fir negru doi zimbri. Acum, din zimbri nu mai rămăsese decât niște ață destrămată. — Dormi, ai? - făcu Sima-Vodă. Vasâle se uită tâmp la Vodă, apoi își descleștă cu greutate buzele: — Boruncă, Băria-Ta! Ce zici, mă? - nu înțelese Sima-Vodă. — Boruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi cu el. Pusese colivia mică a „logodnicei“ lângă colivia lui Sucki și lăsase portițele deschise pentru ca „mirele“ să-și întâlnească „mireasa“. Era Sabat și eu aprinsesem menora, ca să-i fac plăcere prietenului nostru binecuvântând lumânările. Purtam un șal alb brodat pe cap, care-mi cădea și pe umeri, și cu mâinile întinse peste vin și pâinea împletită recitasem cu emoție: Binecuvântat să fie numele Domnului, de acum și în vecii vecilor! De la răsăritul soarelui până la apusul lui- slăvit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
autor al romanului de care ne ocupăm. Și, cum spuneam, această tăcere n-a fost ruptă de nici unul dintre presupușii autori, deși cu toții ar fi avut timp și motive destule să o facă. Rămânem, așadar, cu legenda autorului Romanului cocainei, brodată pe o serie de fapte reale, dar și pe mărturii neconfirmate. Reală este sosirea de la Constantinopol a manuscrisului romanului la redacția revistei pariziene a exilului rus Illiustrirovannaia Rossiia, care, la începutul anului 1934, organizase un concurs de debut. Manuscrisul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
capul mesei. Avea fața adânc brăzdată de riduri și niște ochi negri, alunecoși. Pe cap purta o pălărie verde țuguiată, cu o pană de păun înfiptă în funda de la panglică. Peste cămașa albă cu mâneci largi, avea un pieptar cenușiu brodat pe margini. Liniște! țipă Maricel, cu o voce tunătoare pe care n-ai fi bănuit că o are. Tăceți din gură, că deranjați ceilalți clienți! adăugă el, cu glas mai molcom de astă dată. Deși stătea cu spatele la el, Cristian Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Despre portul femeilor, Balthazar Hacquet spune astfel: „Femeia își poartă părul împletit în cozi, acoperit cu o (năframă - n.a.) pânză albă lungă sau văl, pusă în așa fel, încât învelește și bărbia, nimică în jurul gâtului, pe corp o cămașă lung brodată în partea superioară, de-a lungul cusăturilor cu lână pestriță, în jurul mijlocului purta o fustă - șorț - (era de fapt o catrință -n.a.) țesută din lână neagră cu dungi roșii. N-am știut ce altă denumire să dau acestei din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Înapoia lespezii simple de marmură, un prag delimita perimetrul corului, acoperind asemenea unor culise vederea către absidă. Dincolo de lanț, lângă altar, fusese așezată o ladă din lemn, Înaltă aproape cât statura unui om, acoperită cu o țesătură de lână albă, brodată cu o cruce roșie În relief. Dante avea senzația că mai văzuse acel obiect straniu. Încerca să Își amintească, dar fu Împins spre barieră de un ghiont primit În spate. Lângă el Își croise drum un tânăr Îmbrăcat În straiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
taliei. Chipul ei cum nu se poate mai frumos și impasibil părea să fie acoperit de un strat subțire de material translucid, mai luminos ca fildeșul, care Îi pecetluia ochii Într-un zâmbet senin. Capul era Împodobit cu o scufie brodată cu perle și fir de aur, lăsând să se Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie de ceară, judecând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
purtau tunici multicolore, diferite de ale celorlalți luptători. Dante se feri de primul, pe al cărui piept se remarca un cap de leopard. Apoi, lăsându-se În jos, izbuti să scape de prinsoarea unui uriaș cu un cap de leu brodat pe veșminte. Era cât pe ce să treacă de poartă, când se izbi de pieptul unui al treilea om Înarmat, care ieșise din umbră. Iuțeala cu care alergase Îl aruncă la pământ, tocmai la timp ca să vadă cu groază cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răspunse nimic. Privea prin vitraliul ușii de la intrare silueta ușoară care se plimba liniștită înainte și înapoi, apoi îi dădu de înțeles primarului că dorea să o vadă pe tânără, iar ușa se deschise și Lysia Verhareine intră. Aș putea broda pe marginea acestui episod, n-ar fi prea greu, dar la ce bun? Adevărul este cu atât mai puternic cu cât îl privim în față. Lysia intră și-i întinse lui Destinat mâna ei atât de fină că nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Adălaïde Siffert îi gătea friptură de porc și fasole verde, salată și o prăjitură de mere. Meniu invariabil. O știu de la ea. Micuța cerea încă o porție de prăjitură. Și asta știu tot de la ea. După aceea, își petreceau după-amiaza brodând. Câteodată, Belle de jour mai făcea și puțină curățenie prin casă. La ora cinci, mai lua o bucățică de prăjitură, bea o ceșcuță de cafea cu lapte, o îmbrățișa pe nașa ei care îi dădea niște bani. Bătrâna o privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sexuală îimpotența terapeutului proiectată asupra pacientului! ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice îdiagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost viața cotidiană a filosofului! bravo...). Acest medic descins parcă din comediile lui Molière brodează 350 de pagini pe această canava de student în anul I de psihiatrie... Iar mai departe, între citatul din sfântul Ieronim de la începutul cărții și două sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
titlul de 750‰. Are forma unui tub cilindric, având la capete două capace. Corpul propriu-zis are lungimea de 49,7 cm; pe o lungime de 39, 9 cm este acoperit cu catifea purpurie (astăzi roasă de vreme), pe care sunt brodate, în fir auriu, patru acvile și cinci capete de bour, dispuse în șiruri verticale, alternânde. Cele două capace, tronconice, sunt goale pe dinăuntru și au filet la diametrul mic, având o lungime de 4,7 cm. Capacul superior are deasupra
MAREŞALII ROMÂNIEI DE GEORGE BACIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361305_a_362634]
-
transformă într-o tânără și frumoasă fată, cu chip la fel de frumos ca al îngerilor-barză. Avea părul blond-inelat și lung. Razele soarelui dansau atunci când o vedeau. Ochii ei albaștri și senini priveau cu blândețe pe toată lumea. Maria îi făcuse rochii albe brodate cu lalele. Îi iubea pe Maria și pe Ion foarte mult și îi plăcea Țara Lalelelor. Uneori vedea norul cel alb și îl privea atentă. Nu știa de ce îi plăcea să-l privească. Era prietenă cu toată lumea, cu oamenii, cu
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]