306 matches
-
cu un tînăr și Înflăcărat jucător de tenis care bîntuise țărmul pînă descoperise, Într-o stațiune maritimă toropită, un elixir ce-avea să trezească o lume. Am ascultat mașina de tenis care se alimenta la nesfîrșit din coșul cu mingi. Bubuitul mecanismului de tragere era urmat de impactul fiecărei mingi care trecea peste plasă și lovea zgura, dar nu se auzea nici un sunet al returului lui Crawford, nici un scrîșnet al tălpilor lui derapînd și nici respirația gîfÎită atît de familiară. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu bara de bătut covoare la care făceam gimnastică toate fetele când eram mici și cu maidanul tocmai bun pentru o miuță între băieți, devenise un tărâm necunoscut, care încremenise pânditor, așteptându-mi reacția. Și totuși, auzeam de undeva un bubuit surd și regulat, ca o bătaie de inimă. Tânărul mi-a întins o foaie pe care o ținea în mână și pe care nu o văzusem până atunci. O foaie de hârtie pe care era desenată o plajă și, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care nu o văzusem până atunci. O foaie de hârtie pe care era desenată o plajă și, în depărtare, se zărea marea. Am luat desenul în mână și i-am mângâiat ușor conturul. Atunci am auzit dintr-odată mai tare bubuitul și mi-am ridicat privirea din desen. Spre surprinderea mea, în față am zărit marea. Dispăruse maidanul de fotbal, dispăruse bara de bătut covoare. în fața mea era chiar marea! Auzeam zvâcnirea valurilor ca niște bătăi regulate de inimă, vedeam sclipirea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
strivitoare ciocnire, cu realitatea. 12. Ziua mea a fost ca mine. Un amestec lipicios de cioburi în diverse culori și forme, ce se băteau cap în cap, într-un vârtej hao tic, din care se auzea, când și când, un bubuit surd, într-un ritm înfricoșător de constant. Oare nu cumva a fost totul anapoda din cauza mea până acum? m-am întrebat în drum spre casă, surprinsă. Oare nu cumva am fost eu anapoda și am văzut sau mi s-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care fusese reparat prost. Ținta călătoriei lor se apropie. Pe stânga drumului, obturând neregulat zarea, se fac văzute primele case răzlețe ale unui sat din apropierea capitalei. Brusc, sunt copleșiți de zgomotul puternic al unor avioane. În acea clipă, cu un bubuit îngrozitor, în stânga lor izbucnește o flacără portocalie, încadrată într-o pânză neagră de praf. Schijele fluieră ascuțit, perforând tabla caroseriei. Un cauciuc explodează. Mașina derapează violent, oprindu-se cu un scrâșnet îngrozitor în șanțul de la marginea drumului unde rămâne încremenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Îngrozit, Marius remarcă cum datorită ploii care începe brusc, cu toate eforturile lui disperate palma alunecă încet pe pielea umedă a brațului Smarandei. Cercul degetelor sale încleștate spasmodic coboară inexorabil spre încheieturi, apoi mai jos către degete. În tâmple aude bubuitul propriului sânge pompat de inima care bate nebunește. Fiecare atom al mușchilor este încordat într-o ultimă sforțare uriașă. Pare că reușește, dar strigătul ei sfâșietor atunci când se prăbușește în neant îl face să tresară puternic din toată ființa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Un al șaselea simț îl avertizează că se îndrepta spre o primejdie? Observă cum intră rapid în tancul care oprește brusc. Clar, ceva alarmase echipajul. Turela se rotește în căutarea țintei. Dar nu mai are timp pentru finalizare. Cu un bubuit sec, încasează în plin o lovitură care lasă în urma ei o gaură imensă în partea frontală a blindajului. O siluetă umană, adevărată torță vie, se zbate încercând să iasă afară din cușca de metal incandescent. Instantaneu, armele partizanilor încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prag, o siluetă umană încotoșmănată strigă câteva cuvinte, din care Marius nu înțelege decât "coloană", apoi dispare brusc. Romulus, Nicky, vă ocupați de adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei. Electrizați, soldații se ridică de la pământ. Fiecare are în mâini cuțite sau baionete. Ca o maree ucigașă, valul atacatorilor se prăvale peste artileriști. Romulus strânge în mâna dreaptă coada solidă a lopeții de infanterie. Dărâmă cu piciorul ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în miezul zilei. Din capătul coridorului, din spatele unei uși, este întâmpinat cu un tir concentrat de arme automate. Se adăpostește împreună cu Iovuț în spatele unui perete afumat. Scoate o grenadă, îi smulge siguranța și o aruncă cu un gest larg. Un bubuit răsunător, apoi un fulger orbitor. Se aud țipete. Sergentul înaintează cu grijă, gată să tragă la primul pericol. Trei nemți zac pe podeaua camerei. În jur, numeroase rafturi făcute surcele, scaune rupte, mese sfărâmate. Se oprește în dreptul fiecăruia, împingându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe el însuși măcar, fiindcă situația nu o mai putea controla. ― Ăă, Apone, efectuați un tir de baraj cu aruncătoarele de flăcări și veniți la VTT în grupuri mici. Terminat. Răspunsul sergentului fu bruiat de paraziți, de răcnetul napalmului și bubuitul cribloarelor. Ce-ai zis după aruncătoarele de flăcări? ― Am... Repetă instrucțiunile. Avea prea puțină importanță dacă îl auzeau ceilalți. Bărbații și femeile, blocați în sala coconilor, nu aveau timp să asculte, ci decât să reacționeze. Numai Apone mai acorda atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spre Hudson. Ne-ai pus la dispoziție o putere de foc valabilă. Comtehul studia nenumăratele informații care le parveneau. ― Dacă am avea măcar vreo duzină de. aparate de-astea... mormăi. Ar fi de-ajuns. Ah, dacă am avea vreo duzină... Bubuitul regulat al armelor automate se repercuta în interiorul clădirii. Pe consolă, numerele care apăreau pe contoarele munițiilor se derulau inexorabil. ― Cincizeci de cartușe pe armă. Cum dracu' să-i oprim cu așa de puține muniții? murmură Hicks. ― Trebuie să fie strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
împing mereu îndărăt, acidul n-o să-i atingă. Se împrăștie pe pereți și pe jos, dar nu pe arme. Așa trebuia să fie; roboții-santinelă își continuau tirul de baraj. Trecură două minute, trei. Controlul armei B ajunse la zero și bubuitul care venea de la subsol se înjumătăți. Detectoarele de mișcare mai pâlpâiau pe consola tactică: arma descărcată urmărea niște ținte în care nu putea să mai tragă. Tăcerea grea care se abătu asupra centrului de exploatare se sfârși odată cu izbucnirea zarvei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
întâi păru să ezite dacă n-ar fi bine cumva să cadă în capul vreunuia dintre bătrânei, însă deodată se aplecă în direcția opusă, spre nemțotei, care, îngrozit, de-abia apucă să sară în lături, și se prăbuși pe parchet. Bubuitul, țipetele, cioburile scumpe împrăștiate pe covor, sperietura, uimirea - o, e dificil și aproape inutil de descris ce era în sufletul prințului! Însă nu putem să nu pomenim o senzație ciudată, care îl uluise chiar în clipa aceea și care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-se de pe socluri. Trecea duhul răzbunării deasupra măririlor și din ruina lor speram poate să ne Înălțăm noi, din instinctul obscur ce aduce pe tineri În jurul catastrofei Înaintașilor. Se prăbușeau Tocilescu, Urechia, Xenopol și chiar Hasdeu, se despica pământul; În bubuitul tunetelor, din rotocoalele de fum și În mirosul de pucioasă se desprindea, totuși, Încetul cu Încetul, o nouă statuie ridicată din sfărămiturile celorlalte. E povestea mai tuturor reputațiilor; viața vine pe căile morții. Destul de sinistru - nu? - acest Lovinescu... Bătălia instrumentată
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
expansiunea sovietică 2. De altfel, însuși Winston Churchill, unul din artizanii conștienți ai hărții europene postbelice, realiza atunci, formal neputincios, și conchidea totodată, poate cinic, că „era firesc să crească ambițiile rusești: comunismul sălta capul în spatele frontului sovietic, vuind de bubuitul tunurilor. Rusia devenea mântuitorul, iar comunismul, Evanghelia pe care o aducea”3. La rândul său, reputatul istoric Peter Calvocoressi aprecia și mai tranșant că „ofensiva rusească a dus URSS pe drumul autorizării dominației militare și politice în Europa, neegalată din
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
Și mai faceți cunoștință și cu Donald Bisset, care știe să spună povești, dar nu se pricepe deloc să organizeze o vacanță. Și, mă rog, ce-l face pe Donald Bisset să spună? „Iarba care înverzește și copacii care cresc. Bubuitul tunetului și răpăitul ploii. Copiii și animalele, la care țin atât de mult. Eu îmi scot pălăria în fața unei buburuze! Îmi place să mângâi pisicuțele și să merg călare... Îmi place să scriu, să joc pe scenă, să desenez... Când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
patria mama și restul Bucovinei. Pe unii dintre ei i-am petrecut, cu mintea noastră de copii, mergând pe langă tunuri, căci tare semănau cu părinții noștri concentrați ce urcau spre Cernăuți..și într-o dimineață am auzit prima dată bubuitul neintrerup al tunurilor, apoi tot mai departe, tot mai departe... până au tăcut. Pe refugiații din cealaltă vară, care erau pe la noi, i-am văzut cum se bucurau de tare, până la lacrimi că se întorceau acasă. Ei plecau spre satele
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
orașul nu mai vorbesc. Multe căruțe și vitele erau rechiziționate pentru război. Pâine să cumperi stăteai zeci de ore la coadă, apoi s-au introdus cartelele. Deci o viață total zbuciumată. Așa, stresat, în stridența alarmelor și zbârnâitul avioanelor și bubuitul exploziilor, de tremura pământul, a crescut fiul meu, și atâția alții, afectându-ne sănătatea. La țară, bineînțeles, nu era mai bine, că și acolo cădeau bombele și zburau avioanele. Un caz foarte dureros este al nașilor mei. Oameni cu stare
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu sufletul plin de griji...”. Liniștea din Sala de mese, ne înfricoșa, fiecare își auzea bătăile inimii, parcă le-ar fi numărat... Patetismul, poate neintenționat, cu care Sfinția Sa ne vorbea, adâncea teama în sufletele noastre și mai mult. La Prut, bubuitul tunurilor se auzea tot mai tare. Pământul se cutremura de violența detunăturilor... văzduhul era brăzdat de fulgere și flăcări, pământul era răscolit de furia oarbă a ucigătoarelor unelte ale războiului. Gândurile noastre zbuciumate, de copii, „.. Ce va fi cu noi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
înăspri. Trupele române eliberau ultimele localități românești dinspre graniță. Presa internațională menționa ca foarte important: „..Trecerea României alături de Aliați a grăbit prăbușirea Germaniei...:” Zilele de octombrie se scurgeau cu repeziciune. Frontul ajunsese la graniță. Trupele române eliberaseră ultimele localități românești. Bubuitul tunurilor se auzea tot mai rar și mai încet, doar avioanele cu zvastica neagră pe aripi, încă se mai foiau pe deasupra, cu toate că trupele germane se retrăseseră în Ungaria...parcă, vrând să ucidă tot ce a mai rămas viu, ca o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și a rămas pe gânduri. În Ion Cârțu avea încredere ca în sine, dar nu avea nici o cât de mică dovadă împotriva lui Alistar. Era duminică... înainte de ivirea zorilor, dar mai era încă până a se crăpa de ziuă. Un bubuit de armă răscoli somnul codrilor la poalele Hășmașului și din valea Bicăjelului, cu ecouri vălurite până mai departe înspre văile Dămucului... urmat de o rafală de armă automată. Baltă, odată cu toți ceilalți, sări direct în picioare... recunoscând semnalul de alarmă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Cât ne plimbam de la un templu la altul, s-au adunat ca din senin nori negri și cerul și-a Întins cortina fumurie, lăsând din când În când să pătrundă scânteile diamantine ale unui fulger stingher și apoi artileria grea, bubuitul tunetelor. În acea buluceală luminoasă și sonoră au apărut și primii stropi care, În curând, s-au transformat Într-o ploaie cu bulbuci ca la tropice. Ca din senin au apărut și câțiva băiețandri cu umbrele de Închiriat până la mașină
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
-i spun ceva, nu prea eram sigur ce anume, despre mătușa Estelle. Ea strălucise asupra copilăriei mele. Într-adevăr, „Che cosa è amor?“. M-am urcat pe „muntele“ meu și am privit valurile care-l ciocăneau. Se auzea un vag bubuit de tunet. Deslușeam pe mare crestele de o albeață sclipitoare ale valurilor. Glasul de bariton horcăit al lui Gilbert se porni de undeva de aproape. „Rămâi frumoasă nimfă și vorbește, vrei să ne jucăm orbește, tra la la la la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
după ce băusem vârtos. La acest punct, s-a iluminat, în mintea mea confuză, ideea că, în afară de asasin și de mine, toată lumea credea că a fost un simplu accident. Acum era aproape zece dimineața. Din nou o zi de arșiță, cu bubuit de tunet mai puternic, mai apropiat. Fulgerele frângeau cerul, ca niște spirale abia vizibile. Fusesem vizitat, întrebat cum mă simt, felicitat pentru salvarea mea „ca prin minune“. Felicitările astea aveau un aer cam repezit, poate pentru că prietenii mei simțeau că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și care, în curând, după un răstimp de tăcere, o să se zdrobească de stâncile mele, cu un vacarm de neînchipuit? Vuietul sirenei de ceață, dacă asta o fi fost, conteni un timp; dar acum se auzea un alt zgomot, un bubuit ciudat, ritmic, produs de apele înverșunate ce năvăleau în cazanul lui Minn, împinse apoi într-o retragere abruptă. Am așezat lumânarea pe masă, între capul ciocanului și mânerul de lemn care, separate unul de celălalt în acest chip ciudat, păreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]