460 matches
-
când sunam acasă și se întâmpla ca el să răspundă la telefon. Tot ce reușea să spună era „Care dintre voi e acolo? A, Rachel? Stai puțin până o chem pe maică-ta“. După asta nu se mai auzeau decât bubuiturile înfundate scoase de receptorul trântit pe măsuța telefonului. Iar dacă mama nu era acasă, tata intra în panică. „Maică-ta nu e aici“, îmi spunea el de fiecare dată cu o voce îngrozită. Subtextul fiind „Te rog, te rog, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca o tobă. — Cred c-am fost la Princeton împreună. Randall Cox, a zis el. Beatrice a dat mâna cu el și s-a prezentat. — Claire Truman, am răspuns și eu cu o voce surprinzător de calmă, care-mi ascundea bubuiturile interioare. Cred că tu erai în ultimul an, iar noi eram în primul, nu-i așa? Îmmmm, da, amintirile mele sunt cam vagi, era ceea ce voia să transmită vocea mea. N-avea el de unde să știe că, o dată, reușisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
din jurul meu - la noi, În Mana, bărbații fumează numai țăhărci di titiun, dar voi fi auzit eu de la cineva, ceva cu pip-pip, fiindcă din liulè nu poți face: liul-liul’: nu s-aude. Așadar, văd fumuri ’zbucnind. Apoi aud: ele sunt bubuiturile, cele care fac: bu’-bu’, tare de tot; unele sunt unele, altele altele, păpădii de fum alb - altele decât cele de sub sălcii; și simt geamurile zumzăind, zăngănind; și simt podeaua calidorului vuvuind, hurducat, de parc-ar merge, cu roatele-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a devenit un ceea ce se cheamă: câine ușernic. Chiar dacă nu umblă pe la alte uși decât a noastră. Dar nu mai hămăie - n-o să-l mai aud niciodată lătrând. Din azi În mâine, din azi În mâine, războiul s-a Îndepărtat. Bubuiturile au devenit din ce În ce mai șterse; s-au pierdut Încolo, spre Răsărit. Oamenii vorbesc mereu de Nistru, Nistru. Nistru. Stau În calidor. Cu, la picioare, Osman. Aștept. Aștept să vină tata - mâne, dacă nu azi; aștept să se-ntoarcă mama - ostenită, colbăită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
uite acest lucru. Cele bune să se-adune, cele rele să se speletc "Cele bune să se‑adune, cele rele să se spele" — Poftim, mami! Mițul dejun, a spus o voce înăbușită din spatele ușii de la dormitor. Apoi s-a auzit bubuitura unui picior repezit în ușă și Milly a intrat în cameră cu o tăviță în brațe. La loc de mare cinste, chiar în mijloc, era așezat un borcan de gem cu o păpădie în el. Alături fusese instalată o farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o făcea pă treabă, da, toată lumea ieșise pe străzi să-l răstoarne pe Ceaușescu. S-a umflat tărâța în lume, în popor, da, trebuia neapărat să se ducă și el acolo. Se întunecase de mult și se întețiseră împușcăturile și bubuiturile salvelor de tun sau bombelor sau ce or fi fost când a ajuns în Piața Universității, și multă lume și trupe masate, mașini de pompieri și scutieri, și tancuri, și camioane cu soldați venind neîncetat dinspre sud, din direcția în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de spirit, Nu vă faceți griji, În ce mă privește sunteți scuzat, Vă mulțumesc, oricum nu mai sunt decât câteva ore până ce bomba va exploda și va deveni publică, Să sperăm că nu va bubui prea tare când va exploda, Bubuitura va fi mai puternică decât cel mai asurzitor tunet auzit vreodată, iar fulgerele mai orbitoare decât toate fulgerele la un loc, Mă Îngrijorați, În momentul acela, dragul meu, sunt sigur că mă veți scuza din nou, Să mergem, domnul prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
simțeam mirosul bătĂliei, Îi gustam praful, iar zgomotul era ca o peliculă continuă de focuri de carabină și automate care creșteau și scădeau În intensitate și care erau amestecate cu bubuitul proiectilelor trase de bateriile din spatele nostru și apoi de bubuiturile exploziilor care ridicau nori gălbui, vălĂtuciți, de praf. Eram Însă prea departe ca să putem filma ca lumea. Încercaserăm să ne apropiem, dar tot luau camera la țintă, făcÎndu-ne astfel munca imposibilă. Camera aia mare era lucrul cel mai scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-a întrerupt... Formează încă o dată numărul, dar nu-i răspunde nimeni. —Trebuie să mergem acolo numaidecât, zice el. — Dar ce s-a întâmplat? întreabă Daisy cu sufletul la gură. —Plângea foarte tare - și apoi am auzit tot felul de bubuituri... — Ce fel de bubuituri? întreabă Jennifer, cu simț practic. Ca și cum ar fi aruncat lucruri prin casă. —Jim? mă mir eu, fără să mi-l pot imagina pe Jim cel moale ca o legumă aruncând lucruri prin casă. — Nu crezi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încă o dată numărul, dar nu-i răspunde nimeni. —Trebuie să mergem acolo numaidecât, zice el. — Dar ce s-a întâmplat? întreabă Daisy cu sufletul la gură. —Plângea foarte tare - și apoi am auzit tot felul de bubuituri... — Ce fel de bubuituri? întreabă Jennifer, cu simț practic. Ca și cum ar fi aruncat lucruri prin casă. —Jim? mă mir eu, fără să mi-l pot imagina pe Jim cel moale ca o legumă aruncând lucruri prin casă. — Nu crezi c-ar face vreo tâmpenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trage pe Jim mai aproape și-l îmbrățișează. Jim plânge așa tare, că doar frânturi de cuvinte răzbat printre hohote și suspine. Abia reușim să prindem din zbor câteva asemenea frânturi: —O iubesc... nu vrea... După care se aud niște bubuituri groaznice într-unul din pereții camerei, ceea ce ne face să tresărim ca iepurii. Nevasta lui Jim a reușit să ajungă în spatele casei și bate în ușa bucătăriei. Aceasta pare destul de solidă, ceea ce e în favoarea noastră, pentru că, după cum urlă, doamna Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un soț abuzat de soție. Am văzut luna trecută un documentar pe Canalul 4 despre astfel de căsnicii. Trebuie să chemăm poliția. Dacă n-au sunat deja vecinii, adaug eu, ridicând vocea, ca să răzbată peste fundalul cu țipete și cu bubuituri în ușa de la bucătărie. S-au obișnuit de mult, mormăie Jim. Obișnuiau să cheme poliția, dar ea le spunea întotdeauna că a fost doar o mică ceartă și-i trimitea înapoi de unde veneau. Probabil că de data asta nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de ceasuri În surdă hibernare. Mă gândeam că, dacă spargerea vaselor a avut loc, prima crăpătură s-a format, poate, În seara aceea, la Rio, În timpul ritului, dar numai la Întoarcerea mea În patrie s-a produs explozia. Lentă, fără bubuituri, astfel Încât ne-am trezit cuprinși toți În nămolul materiei grosolane, unde făpturi ale verminei ies din găoace prin generație spontanee. Mă Întorsesem din Brazilia fără să mai știu cine eram. Mă apropiam acum de vârsta de treizeci de ani. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și să-și bage la loc în cap ochii ieșiți din cauza goanei. Jale, profule! Mădălina; Iuliana și Coceanu au mierlit-o! Băi, voi sunteți drogați! Nu, șefu’, noi eram la Los Vitanos, cârciuma de lângă Sere, ș-am am auzit o bubuitură de-am scăpat berea din mână. Când am ieșit să vedem ce dracu’, o Dacie verde era toată băgată sub un camion. Ne-am dat mai aproape și atunci am văzut că erau ăștia trei dintr-a douășpea. Au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Termină-i! Achită-i! Dă-le foc, secăturilor naibii, de infractori! Acuma, bre! Apasă!! Arde-i...!!! Poetul turtește tasta de apel. Geamurile Secției se iluminează ca ziua, înainte de a se pulveriza. Clădirea joasă, din cărămidă, implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase intempestiv, de la fereală! I-am răpus, băi...! Pe toți...! Uraaa...! urlă Vierme. Un tropot de potcoave oțelite răsună atunci ritmat, prăvălindu-se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
două și jumătate noaptea? Nu că m-ați deranja, nici gând, oricum eram ocupat, cu Șobolanu' , la frecangeală, la un păhărel de discuție... Și ne aminteam și noi de timpurile alea bune, care nu mai sunt. Și-am auzit o bubuitură... Și-am văzut un bulgăre de fum și de flăcări, dincolo de câmp... Și ne-am zis: fir-ar neamu' lor al dracu', de poponauți inconștienți! Iar s-a fisurat, în mă-sa, vreun batal, adăugă el, scuturând din cap, către
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aleg oamenii în prezent, au ajuns la suferințe și boli grele, care le curmă viața la vârste fragede. Pe toate căile, oamenii (tinerii, în special) sunt chemați la distracții moderne: la audierea unei muzici moderne compusă din zgomote ascuțite și bubuituri infernale; la supunerea la lumină colorată șocantă, alternată cu întunericul; la fumat; la consum de alcool și droguri; la practicarea împerecherii iresponsabilă, de la vârste fragede, ca pe o distracție (nu pentru perpetuarea speciei, pentru care a fost creat); la vizionarea
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
lucru. Noaptea, tîrziu, deschid din nou fereastra și privesc forfota de pe stradă. Încerc să-mi invoc și eu „sufletul”, așa că îmi instalez narghileaua pe marginea ferestrei și mă las liniștit de fumul parfumat. Nu trec însă zece minute și aud bubuituri în ușă și voci enervate țipînd de pe culoar : „Deschide, fumezi, fumezi, deschide imediat !”. Nu am furat în viața mea, dar probabil că la fel m-aș fi simțit dacă aș fi fost prins dînd o lovitură la bancă. Ascund repede
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
începusem cu două nopți mai înainte. Pornea și el, ca toate celelalte, din șosea și se îndrepta spre cimitir. Așa cum ne sfătuise Moșu. Dar femeile șovăiau. - Ia stați! șopti una din ele. Parcă se aude ceva. Se auzeau surde, depărtate, bubuiturile de tun. Dar se mai auzea ceva, când departe, când foarte aproape. Ca un geamăt, un suspin. - Nu cumva o fi murit Moșu? strigă deodată Ilaria. Mă privi scurt, speriată, și porni alergând spre casă. - Doamne ferește! făcu Popa închinîndu-se. Porni
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pînă terminăm armata vorbește ca un om și nu-l mai primesc neamurile acasă, că nu Înțeleg ce spune. Este coincidență! Tun, foc! Acestea au fost ultimele cuvinte care mi-au străpuns articulat, cu sens, timpanul. Au urmat cele trei bubuituri apocaliptice, iar acum ceea ce aud, fie sunete emise de natură, fie de om, prin acte mecanice sau cu ajutorul corzilor vocale, sînt un fel de triluri sintetice, muzica unei orgi cu tuburile sparte, zgomotul unui univers paralel. Am timpanele franjuri. Sunetele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de asemenea pîrlită, sprîncenele sfîrÎie. Mirosul e infernal. Probabil că am părul măciucă și probabil că am rămas cu obrajii umflați. Usturimea mă invadează În crescendo. Mă prăbușesc În fund În timp ce În baie năvălesc OS- ul și cîțiva colegi soldați. Bubuitura s-a auzit de afară și se miră rîzÎnd că mai sînt Întreg. Locotenentul Soare insistă să merg la infirmerie, bășicile de pe brațe nu arată bine, arsura pare urîtă și trebuie Îngrijită. Îi arăt tuburile și cutiile de alifii și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lungă, neagră. „Diavolul, gândi George, în sfârșit s-a ivit diavolul ca să...“ Apoi căzu cu fața în jos pe pietre. Nu mai exista nimic, nici mașină, nici siluetă, nimic. Zăcea cu obrazul într-o băltoacă. Auzise un zgomot puternic, o bubuitură ca de explozie, sunând a gol, de parcă-i plesnise ceva în creier. Își înălță capul. Își înălță capul. Se afla în patul lui, în camera lui, acasă, și lumina zilei se cernea printre draperii, reliefând jocul de flori galbene de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te rog, ai grijă de mine, iubește-mă, nu mă lăsa singură. — Hattie, încetează! îi ceru John Robert. În acest moment, dintr-odată, casa răsună de un zgomot puternic. Hattie își lăsă greutatea corpului pe călcâie. Zgomotul se repetă, niște bubuituri răsunătoare. Cineva bătea, izbea cu pumnii în ușa de la intrare. Se uitară unul la celălalt. John Robert spuse: — Trebuie să fie poliția. Nu se putuse gândi la altceva. — Nu te duce, îl sfătui Hattie, care sărise în picioare. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ziuă și noi mergem de aseară într-una. Când om ajunge la capăt, să vezi numai cum ne dă jos din vagon și ia-o la picior, leat! Și mergi băiete o zi și mergi o bucată de noapte și bubuiturile de tun se aud tot mai aproape. Când faci haltă auzi deja pârâitul puștii mitralieră și a mitralierelor... Atunci să te văd ce spui, Toadere? Dar... Dumnezeu îi mare și are grijă de tot omul. A avea grijă și de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trebuia să execut ordinul, că altfel cine știe cu ce mă mai procopseam?... Cum-necum, dar n-am făcut nici un ceas de arest. Trânteală însă, cât ți-i lumea”. Un crâmpei de somn l-a scos din dialogul cu gândurile... O bubuitură ca de trăsnet l-a făcut să tresară. „Ce-i asta? Am ajuns pe linia frontului așa dintr-odată? Se trage cu tunul? Și de ce merge trenul așa de încet?” A privit pe geamul vagonului și a înțeles despre ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]