1,837 matches
-
situații, era ceea ce mă atrăsese la ea. În timpul primelor noastre acte sexuale, în dormitoarele anonime ale hotelurilor aeroportului, obișnuiam să inspectez orice orificiu puteam găsi: îmi plimbasem degetele peste gingiile sale în speranța că voi găsi, blocată acolo, măcar o bucățică de carne de vițel, îi penetrasem urechea cu limba în speranța că voi găsi o urmă a gustului de ceară, îi explorasem nările și buricul și, în cele din urmă, vulva și anusul. De obicei, trebuia să-mi afund arătătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmi era intenția. Am continuat s-o mângâi într-un singur punct până când zorii s-au revărsat în cameră. Cu ochii zdrobiți de somn, am privit în sfârșit suprafața pe care o mângâiasem. Într-adevăr, moș Francisco avusese dreptate. Acea bucățică din pielea Anei era acum roz ca... dar mai văzusem eu vreodată roz? Era roz și gata. Și palma mea devenise roz din cauza frecării. Dar această ciudată descoperire nu îmi era de nici un folos. Un lucru în plus pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cosmic. Aiurea. Sufletul a ajuns, cum spuneam, în rai. Iar sufletul nu era o energie, ci personalitate + conștiință. Iar raiul bineînțeles că nu era o cetate de aur sau marmură care plutea deasupra norilor. Nu. Era cu totul altceva. Prima bucățică de rai pe care am văzut-o a fost o clădire destul de mare, cam cât Casa Poporului din București. Mă aflam înăuntrul ei. Asta chiar imediat după moarte. Interiorul arăta ca un aeroport: ghișee, indicatoare de direcție, oameni grăbiți, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
armă neînregistrată, te paște închisoarea. Și cu asta basta. Nu-i loc de-ntors. Nu vor ca locul ăsta să ajungă ca Johannesburg-ul. Florence zâmbi. — Mă bucur că sunt atât de stricți în legătură cu armele. Asta și vreau. Philemon își extrase o bucățică de tutun din strungăreață. — Deci, se întrebă el, cum să plătesc pentru arma asta? Costă cinci sute de pula. Cel puțin. Cineva trebuie s-o aducă de la Johannesburg. Aici nu faci rost de așa ceva cu una cu două. — N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe aia. Se ridică și-l atinse drăgăstos pe ceafă. Ești un bărbat de treabă. Poți să vii să mă vezi ori de câte ori dorești, știi asta. Oricând. Sunt bucuroasă să te văd și să te fac fericit. — Și tu ești o bucățică bună, spuse el râzând. Foarte rea. Foarte afurisită. Foarte deșteaptă. Îi aduse arma după cum îi promisese, împachetată într-o hârtie cerată, pe care o pusese la fundul unei pungi de plastic mari, de la Bazarul OK, sub un teanc de exemplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate orice bucățică de pămînt fertil adusă de vînt și Îngrășată cu excrementele a milioane de congeneri de-ai săi, formînd o pistă accidentată și sinuoasă, dificilă și riscantă, marcată deja - și nu era printre ultimii care ajungeau acolo - de leșurile a trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vorba de monitor. Gwen se privește spunându-și povestea. Gwen strânge degetele până ce numai arătătorul mai stă întins și răsucește încet mâna ca să-și arate ambele laturi ale unghiei în vreme ce vorbește. — ... ca să se apere, majoritatea fetelor de pe stradă rup o bucățică de lamă și-o lipesc cu clei sub unghie. Fetele vopsesc lama-unghie așa încât să arate ca o unghie normală. Aici, Gwen vede ceva pe monitor. Se încruntă și-și aruncă părul roșcat pe spate, dezvelind ceea ce par a fi niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat să nu fi făcut asta, și îngenunchez și încep să strâng mizeria. Cioburile și țigările. Numai Evie... o tabacheră. E o chestie așa târziu-generaționistă. Și chibrituri. O bucățică mă ciupește de deget, și m-am tăiat într-un ciob așa de mic și de transparent că e invizibil. O, toate astea sunt orbitoare. Numai când sângele țâșnește și colorează ciobul în roșu, numai atunci văd ce m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tanga tigrat gri-metalizat din harababura încâlcită din sertarul lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu mai avea timp. — Ăștia-s bikinii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
le, ce spectacol, pleacă dimineața la patru, direct de la chef, sînt invitați la Coriolan Popa, la Snagov. De la masă țup în aeroplan, ăștia-s dați naibii, parol." În dreptul luminii palide a becului de stradă s-a oprit, și-a scos bucățica de tablă din piept, era stanțată cu grijă și emailul era de cea mai bună calitate. Un vultur alb, cu aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele în care erau înfipte două securi. Din spate îl ajunse Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un accident stupid, i-a căzut un dinte. Un dinte sănătos, fără nici o carie, fără nici o urmă, l-a analizat atent, ca pe un corp delict, a cerut ofițerului de serviciu să nu lase pe nimeni și a studiat îndelung bucățica de os gălbui care făcea parte din corpul său, era o frîntură moartă din organismul său viu. Era foarte intrigat că nu-l durea gingia, nu sîngera locul. Ca și cum o parte din sine a devenit brusc străină de restul corpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
căutase să-l convingă doctorul, dar el știa că nu-i chiar așa. Nu era vorba de dintele propriu-zis, ci de primele semne ale sfîrșitului, organismul e sleit, nu mai are putere să se țină întreg și atunci cîte o bucățică, o frîntură, se rupe și se duce, ca malul care se surpă sub bătaia curentului. Unii suferă cumplit, nu fizic, ci sufletește atunci cînd iau la cunoștință că sînt muritori. Se vede treaba că Mihai Mihail era dintre aceștia, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
luau loc de-a lungul unei asemenea scânduri și, cu o răbdare infinită, făceau mici găuri simetrice, la circa doi centimetri de margini. Era o muncă extrem de delicată, căci în loc de burghiu se vedeau obligați să folosească un bețișor cu o bucățică de scoică în vârf și, cu această unealtă primitivă, erau nevoiți să perforeze orificii de mai puțin de o jumătate de centimetru în diametru. Și, în timp ce munceau, bărbați și femei, copii și bătrâni, săraci și bogați, intonau la unison „Cântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nu în același timp. Oamenii care ne-ar iubi într-adevăr, a spus domnul Whittier, ne-ar implora să plecăm. Să ne îndeplinim visul. Să ne exersăm arta. Și ne vor iubi când ne vom întoarce cu toții. Peste trei luni. Bucățica asta de viață pe care am juca-o toți la zaruri. Pe care am risca. Cu timpul ăsta, am paria pe capacitatea noastră de a scrie o capodoperă. O povestire sau un poem sau un scenariu sau niște memorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de la picioare - cu același cuțit de dezosat pe care Lady Zdreanță l-a împrumutat de la Bucătarul Asasin pentru a-și tăia urechea. Planul lor e ca după ce suntem salvați, să spună lumii cum le-a torturat domnul Whittier, ciopârțindu-le bucățică cu bucățică în fiecare zi în care n-au fost în stare să producă o capodoperă. Sau doamna Clark s-a ocupat cu tăiatul în vreme ce domnul Whittier ținea locului victima care țipa pe masa lungă de lemn negru din salonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu același cuțit de dezosat pe care Lady Zdreanță l-a împrumutat de la Bucătarul Asasin pentru a-și tăia urechea. Planul lor e ca după ce suntem salvați, să spună lumii cum le-a torturat domnul Whittier, ciopârțindu-le bucățică cu bucățică în fiecare zi în care n-au fost în stare să producă o capodoperă. Sau doamna Clark s-a ocupat cu tăiatul în vreme ce domnul Whittier ținea locului victima care țipa pe masa lungă de lemn negru din salonul italian. Masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de bomboane și-i servi pe "copii". Luana o privi îndelung și nu știu să spună decât "La revedere, tovarășă învățătoare!" Anii de gimnaziu au debutat în forță. Diferența uriașă între dădăceala primilor patru ani și modul de lucru "cu bucățica" îi zăpăci pe debutanții ciclului II de gimnaziu. Cămașa bleu și sarafanul albastru ar fi trebuit să-i aducă Luanei simțirea gingașă că trecuse în rândul adolescenților. Dar ea se considera încă un copil. Întoarsă după-amiaza de la școală, se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
totul. Ce-i făcuse acestei femei? La ce bun al ei atentase ca s-o facă să se poarte astfel? Sanda fusese, toată viața, o femeie singură. Se chinuise să trăiască decent cu propriile puteri. Avea act de donație pe bucățica ei de casă și pământ deci putea dispune de ele după cum dorea. Mătușile nu-i ceruseră părerea când își construiseră bucătării, băi, magazii sau garaje. Ea era, la rândul ei, o femeie singură. Divorțase, nu interesa pe nimeni de ce, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu voi ca Escu să afle vestea neașteptatei căsătorii de prin vecini. Puse mâna pe telefon și-l sună. Delicat ca întotdeauna și plin de bun-simț, bărbatul ură fericire și casă de piatră mirilor, sănătate și împliniri întregii familii. În bucățica lui de casă, uluit, Ștefan rămase cu receptorul în mână, incapabil să depășească momentul. Luana nu putea face asta. Nu-i putea închide, încă o dată, drumul către ea. Când Radu i-a spus că face burtă și că e cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu te joci cu mâncarea! Mulți oameni de pe insula asta de-abia Își duc zilele, cu o singură masă la trei zile o dată, și atunci doar orez amestecat cu tapioca! Adam tocănea prin sosul de curry. A dat peste o bucățică de carne și a Încercat s-o taie cu muchia lingurii, dar dăduse peste un zgârci. Ia cuțitul, Adam, uită-te ce mizerie faci! Adam s-a dus la bucătărie și s-a Întors cu un cuțit cu vârful rotunjit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care se afunda În plantația de palmieri, Însoțit de-o parte și de alta de șiruri de arbuști. Johan și-a Întins mâna spre mâna Întinsă de Bob, În palma căruia se contura nedeslușit un pătrățel. Părea să fie o bucățică de hârtie, dar culoarea nu i se putea distinge. A luat-o cu buricele dege telor, a băgat-o În gură, apoi a tras o dușcă de whisky dintr-o sticluță. Mulțumesc, Bob. Oricând Îți poftește inima, frățioare! Siluetele arbuștilor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
toată viața În față, o eternitate care aștepta să fie umplută cu aceeași bucurie spumoasă, delirantă. Se simțea de parcă norii care acoperă cerul unei zile reci și Întunecoase s-ar fi spart și ar fi apărut soarele strălucitor pe o bucățică de pământ unde se afla ea, numai ea. Se Întreba cum de trăise oare primii cinsprezece ani de viață fără să cunoască plăcerea asta amețitoare? Au ajuns pe creastă, unde rândul de copaci se rărea și lăsa să se vadă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i se strecura printre degete, asemenea fericirii din trecut. În cele din urmă a ajuns dinaintea somptuoaselor uși de sticlă care dădeau În hol, curate, lucitoare, reflectând imagini ale orașului, etajele superioare ale clădirilor, frunzele zdrențuite ale unui palmier, o bucățică de cer. S-au deschis și s-au reînchis Încet, ca În vis. Ce mama dracului! Idioții ăștia de jucători de badminton nu mai sunt În stare să câștige nici un meci. Niște puturoși! Nu-i destul că pierdem Întruna În fața
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
își bătea palmele de genunchi, vreau prăjitură! Spune-i și tu, Nik, nu-i așa că și tu vrei prăjitură? Să se răcească, spunea autoritară Marga, altfel vă doare burtica și nu o să vă fie bine. Trebuie să aduci măcar o bucățică, una mică de tot, să guste și Carmina, încercă Nina o altă strategie. Carmina să aștepte și ea până se răcește, spunea autoritară Marga. Dar Carmina nu avea răbdare să aștepte până se răcea prăjitura, avea un soi de neastâmpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de acțiune a necunoscutului. Oare ce gândea de fapt Elena care fugea mână în mână cu ea, ce gândea în timp ce coada roșcată a părului se balansa într-o parte și-n alta? Se simțea izbăvită? Uitaseră că mâncaseră împreună o bucățică de cozonac, rămasă lipită într-un colț atunci când se răsturnase tava și coptura aromitoare, fierbinte fusese așezată pe fundul de lemn, uitaseră că fierseseră pe ascuns câte un ou și-l mâncaseră cu multă pâine, pitite într-un ungher de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]