255 matches
-
Sfântul Augustin, Confesiuni, traducere de Gh. I. Șerban, Editura Humanitas, București, 1998; Tacitus, Annale, traducere de Gheorghe Guțu, București, 1995; Tacitus, Istorii, traducere de Gheorghe Ceaușescu, București, 1998; Vergilius, Eneida, traducere în versuri de G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1994; Vergilius, Bucolice și Georgice, traducere de G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1997; Texte literare - suport (traducere și comentariu) 1. Lucretius, De rerum natura, III, 1-30; 2. Catullus, Carmina, Ad Lesbiam, Otium molestum est, În Ciceronem; 3. Caesar, De bello Gallico, VII, 1-7; 4
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
traducere și comentariu) 1. Lucretius, De rerum natura, III, 1-30; 2. Catullus, Carmina, Ad Lesbiam, Otium molestum est, În Ciceronem; 3. Caesar, De bello Gallico, VII, 1-7; 4. Cicero, Pro Archia poeta, VI, 11; În Catilinam, I, 1-6; 5. Vergilius, Bucolica a IV-a; Georgica, II, 136-176; Aeneis, II, 1-56; 6. Horatius, Carmina, I, 9; II, 14; III, 30; Ars poetica, vv. 1-37; 7. Titus Livius, Ab Urbe condita, XXI, 1-10, 8. Ovidius, Tristia, III, 10; 9. Tacitus, Annales, I, 1-10
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
Sfântul Augustin, Confesiuni, traducere de Gh. I. Șerban, Editura Humanitas, București, 1998; Tacitus, Annale, traducere de Gheorghe Guțu, București, 1995; Tacitus, Istorii, traducere de Gheorghe Ceaușescu, București, 1998; Vergilius, Eneida, traducere în versuri de G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1994; Vergilius, Bucolice și Georgice, traducere de G. I. Tohăneanu, Timișoara, 1997; Texte literare - suport (traducere și comentariu) 1. Lucretius, De rerum natura, III, 1-30; 2. Catullus, Carmina, Ad Lesbiam, Otium molestum est, În Ciceronem; 3. Caesar, De bello Gallico, VII, 1-7; 4
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
traducere și comentariu) 1. Lucretius, De rerum natura, III, 1-30; 2. Catullus, Carmina, Ad Lesbiam, Otium molestum est, În Ciceronem; 3. Caesar, De bello Gallico, VII, 1-7; 4. Cicero, Pro Archia poeta, VI, 11; În Catilinam, I, 1-6; 5. Vergilius, Bucolica a IV-a; Georgica, II, 136-176; Aeneis, II, 1-56; 6. Horatius, Carmina, I, 9; II, 14; III, 30; Ars poetica, vv. 1-37; 7. Titus Livius, Ab Urbe condita, XXI, 1-10, 8. Ovidius, Tristia, III, 10; 9. Tacitus, Annales, I, 1-10
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
balonașe multicolore mici înjurături de forma plămânului stâng de forma plămânului drept: T' v' n buburuzele voastre dă clopotari ai nimicului dă cuburi fericite dă obsedați textuali! Bă fericiri spulberate bă cutremure cu fleonc bă adoratori dă femei abstracte și bucolice dorinți! Colbul Dar vorba lui Brodski: cît la sută este viu omul cînd e viu și cît la sută mort cînd e mort? El nu cunoaște teoria inviolabilității cînd intră în case în haine în gînduri și-n bisericile Domnului
Daniel Corbu by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-website/Imaginative/10062_a_11387]
-
te lasă mut), Noapte de vară (sub al cărei cer înstelat „dorm fragile copile”), Ține-mi mâna (pseudo eminesciană), Mai vii? (titlu pastișat după romanța De ce nu-mi vii?), Nu-nțeleg (unde ne frapează versul: „trandafirii sunt toți o vrajă”). Bucolice, aferate, pășuniste - deși, paradoxal, fără turme de mioare, fără ciobănei ori păstori coborând din baladă - sunt creații de genul Pastel, Fior (în care umbra iubitului nu poate fi, evident, decât „dulce”), Vin la pieptul meu (vin ca verb, nu vin
[Corola-other/Science/93_a_126]
-
Bibliotecii Municipale din Reims. În acest manuscris din Reims, Orfeu este văzut ca un bărbat înaintat în vârstă, conform rolului său de precursor al tuturor muzicienilor. Ca instrument al elocinței lui Orfeu poate figura uneori și flautul, care fermeca natura bucolică din Eclogele" lui Calpurnius . În reprezentările gotice se găsesc și interpretări curioase ale mitului, datorate poate tematicii neobișnuite la acea vreme. Jean Miélot înscenează astfel un fel de „Happy End” în miniatura unui manuscris din Bruxelles al „Epitre d‘Othéa
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
s-ar fi dat exemple rele. Alternativa la romanele “îndoielnice” și la romanele picarești era mai bună, respectiv poveștile romantice elevate; a venit astfel ca posibil răspuns o producție de “romanțe” scrise după modelul lui Heliodor, cu incursiuni în lumea bucolică. "Honoré d’Urfés L’Astrée" (1607/ 27) a devenit cea mai cunoscută operă de acest gen. Criticilor care afirmau că astfel de romane nu au nimic de-a face cu viața reală li se răspundea cu procedeul artistic al "romanelor
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
anecdotice, dar nu în maniera sentimental-anecdotică a lui Gerome (în secolul al XIX-lea), ci realist sagace și usturător morale. Realismul lor le conferea o actualitate în contemporaneitatea sa, abordând, totuși, temele uzitate la modă, cum ar fi mitologia, scene bucolice, religioase și portretistică. Stilul aparte al lucrărilor sale a generat rapid o nouă percepție a operei de artă, tehnică și emoțiile exprimate în vizualul său dând naștere unor comentarii și discuții aprinse. Hogarth a reușit, astfel, să deturneze comentariile tipice
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
ianuarie 1973, Orchestra Simfonică; • Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiție, București, 11 decembrie 1972, Filarmonică; • Simfonieta nr. 12 „Evocări”, opus 119 (1971), evocare, amurg, meditație; Tipuri și profite, opus 120 (1971); • Scurtă povestire, opus 121 (1971); Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai; • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972); • Reminiscențe, opus 124 (1972); Patru imagini, opus 125 (1972); • Partita nr. 1, opus 127 (1973); • Partita nr. 2, opus 128 (1973). MUZICĂ CONCERTANTĂ • Poem pentru pian și
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Simfonieta nr. 11 „Perspective”, opus 118 (1971), primă audiție, București, 11 decembrie 1972, Filarmonică; • Simfonieta nr. 12 „Evocări”, opus 119 (1971), evocare, amurg, meditație; Tipuri și profite, opus 120 (1971); • Scurtă povestire, opus 121 (1971); Trei bucolice, opus 122 (1971), bucolica, moderato, vivo assai; • Simfonieta nr. 13, opus 123 (1972); • Reminiscențe, opus 124 (1972); Patru imagini, opus 125 (1972); • Partita nr. 1, opus 127 (1973); • Partita nr. 2, opus 128 (1973). MUZICĂ CONCERTANTĂ • Poem pentru pian și orchestră, opus 1 (1923
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
pian (1953); Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral; Trei piese pentru vioară și pian, opus 96 (1961); Două piese pentru violoncel și pian, opus 97 (1961), prelude, lied; Trei piese, opus 107 (1964), bucolice pentru oboi și pian, joc pentru clarinet și pian, capriccio pentru pian. MUZICĂ INSTRUMENTALĂ PENTRU PIAN • Suite lyrique pour le piano, opus 7 (1927), Paris, 1928; Sonatine pour le piano, opus 12 (1929), Paris, 1930; idem în Piese pentru pian
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
sunete, culori... invită la meditație, acompaniind sentimentele. O altă influență este Ludovico Ariosto, de la care împrumută tema nebuniei dragostei. În Italia Garcilaso și-a întărit orientarea clasicistă, deja învățat de la umaniștii castiliani de la Curte, și îi redescoperă pe Virgiliu cu „"Bucolicele"” sale, pe Ovidiu cu „"Metamorfozele"” sale și pe Horațiu cu „"Odele"” sale, precum și pe autorii greci pe care îi studiază. Opera poetică a lui Garcilaso de la Vega, compusă din treizeci și opt de sonete, cinci cântece, o odă în lire
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
Tițian (1488-1576). Acest proces a fost declanșat de vestitul tablou al lui Giorgione, "Furtuna". Artistul se îndepărtează de tematica religioasă a tablourilor de altar și pictează toată viața lui motive preluate din mitologie și din literatură, creând astfel adevărate poeme bucolice care debordează de lirism și frumusețe mistică. Și el utilizezază tehnica pictării în ulei, ajungând la soluții grafice inovatoare. Mergând pe urmele sale, Tițian aplică și dezvoltă această tehnică. Influențele stilului lui Giorgione se pot vedea și la Sebastian del
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
sentimentele în cadrul unui peisaj idealizat („locus amoenus”). „La Galatea” se împarte în șase capitole, în care se dezvoltă o istorie principală și patru secundare, care încep în amurg și se termină noaptea, precum în eglogele tradiționale, dar, precum în poemele bucolice ale lui Virgiliu, fiecare păstor este de fapt o mască în spatele căreia se ascunde un personaj adevărat. Don Quijote de la Mancha Este capodopera literaturii spaniole. Prima parte a apărut în 1605 și s-a bucurat de un mare succes din partea publicului
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
tânărului Virgiliu, dar în mare măsură apocrife. Se alătură cercului literar al "poeților noi" ("poetae novi"). Opera "De rerum natura" a lui Lucrețiu îi servește ca model, fără a accepta că Lucrețiu nega imortalitatea sufletului. Succesul primei culegeri în versuri, "Bucolice", precum și bogata sa cultură, îi înlesnesc accesul în cercul lui Maecena, la îndemnul căruia va scrie celelalte opere. Se bucură de prețuirea împăratului Augustus. Ultimii 30 de ani ai vieții îi petrece la țară, lângă Neapolis, consacrându-se exclusiv creației
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
îndemnul căruia va scrie celelalte opere. Se bucură de prețuirea împăratului Augustus. Ultimii 30 de ani ai vieții îi petrece la țară, lângă Neapolis, consacrându-se exclusiv creației. Virgiliu moare la Brindisi, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie în Grecia. Bucolicele (de fapt: "Eclogae vel bucolica"), prima operă aparținând cu siguranță lui Vergilius, sunt compuse din 10 cărți și reflectă certe influențe epicureice. Au fost scrise între anii 42 î.Hr. și 39 î.Hr. sub influența evenimentelor dramatice ale anului 41 î.Hr.
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
opere. Se bucură de prețuirea împăratului Augustus. Ultimii 30 de ani ai vieții îi petrece la țară, lângă Neapolis, consacrându-se exclusiv creației. Virgiliu moare la Brindisi, în timp ce se întorcea dintr-o călătorie în Grecia. Bucolicele (de fapt: "Eclogae vel bucolica"), prima operă aparținând cu siguranță lui Vergilius, sunt compuse din 10 cărți și reflectă certe influențe epicureice. Au fost scrise între anii 42 î.Hr. și 39 î.Hr. sub influența evenimentelor dramatice ale anului 41 î.Hr. când, după campania din nordul
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
în scopul cărora s-a construit o arenă specială "Odeum", cu o capacitate de 10.000 de spectatori. Muzică este prezentată în teatrul latin prin intervențiile instrumentale care acompaniau declamația, sau prin însăși cântarea vocală cu text. Se relatează că "Bucolicele" lui Vergiliu și "Heroidele" lui Ovidiu au fost declamate pe fond muzical. Diferite întruniri familiale erau ocazii în care se cântă vocal sau la instrumente. Acestea au favorizat dezvoltarea unor genuri muzicale cu o bogată și variată tematica: "cântece de
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
ciocârliei" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1974) și plachetele "Chemarea stelelor" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1962) și "Ritmuri" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1965). De asemenea, a publicat și cărți de proză cum ar fi "Vioara albă" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1963), "Bucolica" (1966) și "Lăutarii" (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1972), ultimele două fiind ecranizate de către el însuși. Deși versurile sale prevesteau un talent de poet, la sfârșitul anilor '60, Loteanu a renunțat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.
Emil Loteanu () [Corola-website/Science/299515_a_300844]
-
în poezie, român și teatru, au supraviețuit, până aproape de 1540, anumite genuri, forme și teme, tipice pentru cultura medievală, cu toate că în unele cazuri erau puternic influențate de umanism. Un scriitor din această perioadă este Bernardim Ribeiro. Autor al unor poezii bucolice și al unui român, care au fost tipărite postum, în 1554, Bernardim a cultivat genul virgilian și italian al eglogei, gen cunoscut în Portugalia datorită lui Sá de Miranda. În general, ca limbaj, teme, prezentare a personajelor și evocare, adesea
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
greacă în secolul al V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia. Neoplatonismul Literatura creștină Istorii literare Studii
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
Șapte zile”. Intenționa să scrie 100 de nuvele, dar n-a apucat să scrie decât 72. În nuvelele din carte, apăra dreptul la dragoste, chiar dacă dragostea încălca legile sau convențiile. Și Cervantes a scris și altceva decât drame și scrieri bucolice, de exemplu "Novelas ejemplares" (1613). Calitatea lor este mixtă, dar Cervantes sperase ca ele să fie pentru spanioli ceea ce lucrările lui Boccacio erau pentru italieni: unele sunt pure anecdote, altele mini-romane cavalerești, unele serioase, altele comice, toate fiind scrise într-
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
însemnătate pentru limbajul vocal. Deși au un caracter ocazional omagial, ele ne oferă aspecte multilaterale ale concepției sale componistice. Din vremea petrecută la Weimar și Köthen datează „Cantata vânătorească” și „Cantata primăverii”, în care zugrăvește natura. Aceeași tendință de descripție bucolică o găsim și în cantatele omagiale „Împăcarea lui Aeolus” și „Curgeți, valuri zglobii”. Denumite de către Bach „"dramma per musica"„, în unele cantate, precum „Alegerea lui Hercule” și „Întrecerea dintre Phoebus și Pan” (1731), adoptă tematica mitologică. Apelează și la umor
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
prin excelență, Coșbuc a prezentat în limba română sensurile fundamentale ale poeziei homerice. Versiunea sa este o transcriere fidelă, de o rară expresivitate și fluiditate. A dat, de asemenea, echivalențe creatoare, în lexicul cel mai adecvat din opera lui Vergiliu ("Bucolicele" și "Georgicele"). Un mare efort creator l-a constituit traducerea "Eneidei", încununată cu Marele Premiu al Academiei, "„Năsturel”" (1897), obținut până la el numai de V. Alecsandri și de Al. Odobescu, pentru întreaga lor activitate literară. În ședința de la 9 aprilie
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]