50,919 matches
-
Gabriel Dimisianu I se datorează lui Teodor Vârgolici, neobosit investigator literar, redactarea acestei instructive istorii a Societății Scriitorilor Români (apărută la Editura Gramar) o instituție a cărei existență acoperă patru decenii din prima jumătate a veacului XX (1908-1948). S-a bucurat de prestigiu această instituție în lumea culturală românească, un prestigiu care a devenit însă, cu trecerea timpului, oarecum abstract. Într-adevăr, o bună faimă a însoțit, până în zilele noastre, amintirea S.S.R., dar puțini mai știau despre ea lucruri concrete: cum
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
confiscat revoluția au reușit să confiște și NATO, pentru a percepe acest eveniment extraordinar - intrarea României în pactul Atlanticului de Nord - în cheia derizoriului și a scabrosului. Adică în cheia aflată la buzunarul de la piept al neo/criptocomuniștilor. Să ne bucurăm, așadar, cu măsură. Și să nădăjduim că NATO va rămâne ceea ce a fost vreme de o jumătate de secol - o forță militaro-civilizațională -, și că nu va deveni doar adăpostul vremelnic al comunismului de tip mafia, în drumul său spre spulberarea
Tratament NATOrist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14509_a_15834]
-
deschiderii Târgului Gaudeamus) va avea loc un eveniment cu totul deosebit și foarte drag cititorilor români: se va lansa noul roman al lui Mario Vargas Llosa, La Fiesta del Chivo/ Sărbătoarea Țapului, în versiunea românească apărută la Editura ALLFA. - Mă bucur foarte mult. Ce păcat că nu pot fi acolo, de față, pentru a sărbători împreună publicarea romanului...! - În primul rând, vreau să vă transmit multe salutări din partea directorilor Editurii ALLFA... - Mulțumesc. Salutați-i și din partea mea... - ...ca și din partea traducătoarelor
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
în prezența unor oficialități, scriitori, cititori, ziariști, diplomați... Am dori să știm care este opinia dv. în legătură cu apariția acestui roman în limba română. Cum ați primit vestea, ce sentimente vă încearcă, ce amintiri aveți din vizita făcută în România...? - Mă bucură foarte mult că acest nou roman al meu a apărut la București și îmi pare rău că nu pot fi prezent la lansare pentru a sărbători evenimentul împreună cu dv. Pentru orice autor este o bucurie să vadă că îi sunt
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
duce nicăieri. Un final "deschis", cu un gust amar-disperat, înrudit cu finalul acelui episod din Decalogul lui Kieslowski, în care un om izbește cu pumnul în capota unei mașini, repetînd "Urăsc! Urăsc! Urăsc!"... Cinematograful românesc al ultimilor ani s-a bucurat de trei debuturi interesante: Cristi Puiu - Marfa și banii, Cristian Mungiu - Occident și, ultimul sosit, Radu Muntean - Furia. E prea devreme sau e momentul să vorbim despre un nou val? Rămîne de văzut ce va urma. Cei trei, oricît de
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
țărișoară pentru că o iubesc, îmi iubesc părinții, prietenii și cîteva locuri din cîteva cimitire, unde se odihnesc oameni pe care i-am prețuit. Ca orice român, mai mult sau mai puțin responsabil, mai mult sau mai puțin conștient, m-am bucurat (nu foarte dezmățat) de pătrunderea în NATO și m-am pregătit pentru venirea lui Bush. Sîmbătă 23 noiembrie aveam o groază de lucruri de întocmit pînă la ora 16, și mai înainte, cînd se transmitea sosirea și întreg parcursul președintelui
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
mi-a jucat încă o festă. De data asta, nu una rea. Personajele au evoluat, ca și relațiile, ca și realitatea, ca și toleranța, ca și tipul de discurs. Copilul meu, viitorul patriei, îndopat cu floricele în loc de altceva, s-a bucurat și el, foarte tare, așa cum se cuvenea, de față cu musafirii și a înțeles esența nebuniei pe care o trăia de cîteva ore: domnul Bush, președintele Americii, a sosit de peste mări și țări și cum nu putea veni cu mîna
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
Marius Chivu În condițiile în care în alte spații culturale genul monografic se bucură de un succes imens (și pe toate planurile, inclusiv financiar), la noi abia acum încep să se miște lucrurile cât de cât. Cartea despre Mateiu Caragiale a lui Ion Iovan arată că se poate. Deși nu e decât o cronologie
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
ai scuipat sau nu în ele, n-are importanță, și s-o înfigi în pământ ritmic, adânc, dar atenție! Mai ales ritmic, ritmul înseamnă ordine, înseamnă disciplină... Monumente mărețe se cuvin sapei și săpătorilor, forța canalizatoare a Terrei!" Să ne bucurăm, așadar, cu măsură. Și să nădăjduim că NATO va rămâne ceea ce a fost vreme de o jumătate de secol - o forță militaro-civilizațională -, și că nu va deveni doar adăpostul vremelnic al comunismului de tip mafia, în drumul său spre spulberarea
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
Hora Târgoviștei" - dans românesc, op. 82, "Cântec de leagăn" - op. 101, "Vals romantic" - op. 109 etc.), corală și vocală. A colaborat de asemenea la "Lyra Română" - foaie muzicală și literară ce apărea în București prin anii 1879-1880 și care se bucura și de colaborarea lui Al. Vlahuță, Teodor Burada, Iuliu I. Roșca ș.a. Pentru activitatea sa muzicală E. Hübsch a fost distins, în 1884, de Academia Artelor Frumoase din Paris, cu titlul de "ofițer" al acesteia. El este cel care, în
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
realitatea literară din Occidentul care le inspiră aceste idei puerile: premiile Goncourt din ultimul deceniu (spre a da un singur exemplu). Le-au primit Makine și Quignard, doi romancieri despre care ultimul lucru care se poate spune este că se bucură de înțelegerea maselor largi de cititori.
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
nutrească "nici o ură față de vreo ființă"). Pentru unii, închisoarea a însemnat pierderea sufletului, pactul cu diavolul, încărcarea cu ură; pentru alții - și Nicole Valéry-Grossu e un spendid exemplu -, închisoarea a însemnat apropierea de Dumnezeu, care este iubire... Cartea s-a bucurat de interes în Franța, unde a mai avut încă trei ediții (în '77, în '78 și în '83), și a fost tradusă în engleză, germană, italiană, norvegiană. Acum, în fine, chiar dacă cu o întîrziere regretabilă, apare și în românește (în
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
spune că, în ciuda "testelor" ce mi s-au aplicat, pacea sufletului meu, care a rămas mereu, prin rugăciune, în legătură cu cerul, n-a fost nicidecum tulburată...Și că, în timp ce înduram cu resemnare torturile fizice, ființa mea spirituală, desprinsă de trup, se bucura în suferință"... În acest sens, cartea a fost scrisă, conform unei expresii a autoarei, ca un "mini-tratat de tehnică spirituală, util oricărui suflet dezorientat"... "Închisoarea, ca experiență mistică", își intitulează Ana Blandiana prefața la ediția românească: "Poate că cea mai
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
își va cheltui întreaga energie în încercarea de a menține vulcanul sub control. Eu am fost suficient de pragmatic ca să înțeleg, în anumite momente ale vieții mele, că trebuie să accept puțin din durerea exploziei, pentru ca după aceea să mă bucur de peisajul cel nou din jur. Acest peisaj nou s-a numit: succes. Dar este doar un peisaj, o porțiune din drumul pe care încerc să-l parcurg. Nu că n-aș vrea să dau o explicație succesului meu, dar
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
ori de opinie. Stalin e, nici vorbă, mai modern decît Trujillo. Această modernitate, în care cărțile cele mai urîte s-au jucat cu respectarea, fie și aparentă, a regulilor jocului, explică de ce ideea unui proces al comunismului nu s-a bucurat niciodată de succes. Ba chiar a fost respinsă cu argumentul că nu se pot reproșa în general comunismului ideile sale nobile, ci doar, și nu în toate cazurile, practicile sale greșite. În acest fel, toți asasinii din regimurile comuniste au
Între extreme by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14614_a_15939]
-
în 1999). Deși e un "film cu mafie" (irlandeză) și "cu acțiune" ( scenariul lui David Self e realizat chiar după o serie de celebre benzi desenate), deși e cu actori uriași (Paul Newman, Tom Hanks), filmul, ciudat, nu s-a bucurat de succesul de public scontat. Deși e de o plasticitate ieșită din comun (autorul imaginii e același legendar Conrad L. Hall, de două ori "oscarizat", pentru Butch Cassidy și Sundance Kid și pentru American Beauty), deși totul trădează ochiul unui
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
de o plasticitate ieșită din comun (autorul imaginii e același legendar Conrad L. Hall, de două ori "oscarizat", pentru Butch Cassidy și Sundance Kid și pentru American Beauty), deși totul trădează ochiul unui regizor artist - filmul, ciudat, nu s-a bucurat nici de succesul de critică scontat. Acest Drum... cu un destin ciudat va rămîne în filmografia lui Mendes ca "un film care ar fi putut fi mare"... S-ar putea ca armonia întregului să fi fost subminată de un viciu
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
ca să-l împuște privindu-l în ochi, cu ochii împăienjeniți de lacrimi (Tom Hanks), e un om pe care îl iubește și care l-a iubit, ca un fiu adoptiv; replica bătrînului nu va fi "Și tu, Brutus", ci "Mă bucur că ești tu"... Dacă nu aveți răbdarea pentru dantelăria altmaniană și nici nervii pentru infernul lui Mendes, mergeți să vedeți, eventual, Dl. Deeds, moștenitor fără voie, o adaptare liberă după Extravagantul Mister Deeds al lui Frank Capra (din 1935), în
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
1993), și Arta îndepărtării (Nemira, 1999). Cunoscut în ultimii ani și publicului din țara sa natală, Toma Pavel a început să influențeze benefic gîndirea literară românească, mai ales pe cea a tinerelor generații. Prin prestigiul intelectual solid de care se bucură în rîndul specialiștilor din lumea academică internațională, precum și al unui public tot mai larg, Toma Pavel este astăzi poate cea mai notorie figură de umanist român afirmat în străinătate. Rep. Domnule Toma Pavel, tocmai ați ținut o conferință de formidabil
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
manechine în sala de arme, înaintea adevăratelor lupte afară, pe cîmpul de bătaie.Cît m-am mai antrenat și eu, și tot degeaba... Domnule Toma Pavel, permiteți-mi să închid cărțile și să mă întorc la viața Dvs. M-ar bucura să povestiți și pentru cititorii României literare, care nu v-au auzit la NEC, istoria apariției lui h și s din prenumele Dvs., adică drumul de la Toma la Thomas. Nu folosesc acest h și acest s decît în activitățile profesionale
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
Emiliano Zapata, Africa, prin descoperirile celebrului explorator Stanley, ori peisajul psihic al Elveției prin cartografierile abisale ale lui Carl Gustav Jung. Fostul funcționar cultural al Consiliului Britanic, devenit ulterior cadru universitar, obține în 1985 Premiul Cheltenha pentru Literatură și se bucură cu fiecare carte de cronici măgulitoare, îndeosebi cât privește obiectivitatea abordărilor sale. Acest ultim aspect a devenit însă o problemă o dată cu biografia sa din 1996 despre Jung (reeditată de atunci an de an). El a suscitat, împreună cu un alt autor
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
a luptat,/ Ca român adevărat,/ Dar prizonier l-au luat/ Și aspru l-au condamnat,/ Războiul a omorât oameni/ Mulți din ai noștri semeni,/ Căci gloanțele țâșneau din pușcă/ Și moartea repede-i mușcă./ Morții cădeau ca bolovanii/ De se bucurau dușmanii./ El a rămas ca o mărturie vie,/ Ca istoria să se poată scrie./ Închisorile erau pline,/ N-o duceau deloc bine,/ De cumplită foame mureau/ Și-n mizerie groaznică trăiau./ Ca să ne condamne la moarte/ Ne dădeau scrumbii sărate
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
comuniști,/ Și pe marii securiști,/ Căci revenit în țară,/ La închisoare îl băgară./ La Vultur, împreună cu țăranii,/ S-a opus colectivizării/ Și alți ani a fost închis,/ Faptă de neadmis./ Ororile războiului au trecut,/ Comunismul praf s-a făcut./ Ne bucurăm că supraviețuiești./ Ca adevărul să ni-l povestești". Ca o scrisoare pe front, din lagăr, din închisoare, acest text rămâne ca document, ca dovadă, fără altă pretenție și fără alt scop decât acela pe care i-l arată, în final
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
alune,/ cântecul pădurii/ să adune,/ să ( s)une". Singur vă luați măsura de protecție a pseudonimului, dacă "procentul de ratare" ar depăși, cum spuneți, onorabilitatea. Rămâne să deduceți cum stau lucrurile. ( A. Simionescu, București) * Exercițiul intitulat Hotarul luminii m-a bucurat, ca o dovadă că sunteți temeinic aproape de textele înțelepte, în care i se recunoaște cui trebuie, și cum trebuie, puterea. David în Psalmi n-a făcut altceva, cu nădejdea că va fi iertat, și cu iubire. ( Viorel Ștefan, Galați)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
i-a văzut și auzit pe Günther Gras, Christoph Hein, Peter Hartling, Urs Widmer, Rüdiger Safranski, Peter Scholl-Latour, Friedrich Schorlemmer, pe Vitali și Vladimir Klitschko. Oricît de diferiți au fost invitații, îi unește celebritatea de care fiecare în parte se bucură, ce-i drept, în grade și din motive diferite. Salonul de la Leipzig și-a respectat totuși tradiția și stilul, rămînînd și de astă dată un spațiu privilegiat de contact al autorilor și al cărților lor, cu publicul cititor, sub o
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]