314 matches
-
cea mai răcoritoare băutură pe care am băut-o vreodată. Mă las pe spate, rezemându-mă de trunchiul copacului, cu picioarele goale în iarba rece. — Dumnezeule, mă simt atât de... Ridic o mână și o las să cadă cu o bufnitură puternică. — Nu mai ești chiar atât de încordată cum erai, spune Nathaniel. Nici n-apucam bine să deschid gura să-ți zic ceva, că săreai de trei metri. — Ba nu-i adevărat ! — Ba da, e. Dă din cap pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
are frunte. Să-l ducem la spital, face el o propunere aberantă. — Ai înnebunit? Nu vezi că e mort? Vrei să vină poliția, să-ți ceară actele și să te expulzeze? Lumea începe să iasă la ferestre, să vadă cauza bufniturii. Lionel intră în panică. Deocamdată, tot ce poate vedea lumea este o pancartă de sub care ies niște picioare și două rachete de tenis profesionale. — Repede, să fugim în direcții diferite! spune precipitat Lionel. — De ce? se scoală greoi Roman și se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
agent secret justițiar din filmele de acțiune: — Mori, Robespierre, bestie! Se preface că trage, murmurând pac, pac, pac! Bichonul îl aude și se repede în ușă, ca și cum ar vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
căsuța sâmbătă. O bifează. A mai rămas o singură căsuță nebifată: duminică. Didier iese. Îl observă pe agentul Patrick în aceeași poziție nefirească, amenințând ușa de la apartamentul lui Liliane. Când trece prin spatele lui, aude un mârâit amenințător și niște bufnituri furioase din spatele ușii. Didier se felicită în gând că n-a ales să facă o carieră în poliție: e o meserie prea periculoasă. E ora 10.50. Didier iese din lift. Ține în mână un buchet splendid de zece cale
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că am să-l văd. Adio, Govar George. Fals prieten. Adio, zisei într-o șoaptă. Strigătele sale necontrolate și imposibil de înțeles au continuat pe măsură ce era "ajutat" să coboare scările, ele îndepărtându-se din ce în ce mai mult, până când fuseseră curmate de o bufnitură surdă. Sala era încremenită și cufundată în liniște. Luați-i pe cei care au susținut că îl vor urma pe Govar! Să-l urmeze! Nu avem nevoie de cărămizi șubrede! Și să-i anunțați pe cei de la porți că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
seama că fusese împușcat. Puteam jura că era o statuie în imagine, nu un lunetist antrenat al Guvernului. Apoi începu să se miște ușor. Din ce în ce mai repede cădea spre podeaua blocului, iar în momentul în care o atinsese cu o ușoară bufnitură, sufletul său părăsi trupul. Îl simțeam ca o despărțire, una tristă. Dar el deja uitase de care corp fusese găzduit. Căzuse sec, fără melodramă ca în filmele vechi, fără prea mult sânge. Prima victimă a răscoalei... De fapt... a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Buf!" din nou. Aud doar eu sau... zise Velail uitându-se prin jur îngrijorat. Auzim și noi, Constantin. Imediat, au început să se audă rapoartele cum curg de la un elev la altul. "Bă, ăștia trag în noi!" Mai aude cineva bufniturile astea?" "Vai... atât le-a trebuit!" Corvium se smulse câteva clipe din cotidian. Îl simțeam absent. Apoi reveni dintr-o dată. Atenție toată lumea!!! Și când nu se făcu liniște, continuă: GURA! Și toți tăcură. Vreau rapoarte o dată la zece minute din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și inteligente genul "'Tu-i morții mă-sii! Ăsta a fost aproape!" sau "Un negru mititel! Un alb mititel! Un negru... hei, ăsta-i albinos!" a continuat să curgă ca și cum n-ar fi fost niciodată întrerupt. Am încercat să uităm bufniturile constante din jurul nostru și să ne concentrăm asupra treburilor care trebuiau înfăptuite. Din când în când, se auzeau mustrările celor din jur sau ale celor responsabili de clasa în care se aflau când nu reușeau să se facă înțeleși de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care nu râde nimeni și, în final, sprijinirea unui perete... muncă tare obositoare. Peste tot se trăgea! Unii trăgeau din pură plăcere, alții chiar ținteau ceva, fie o frunză înghețată, fie un cap de lunetist. În jurul nostru se auzeau constantele bufnituri și nelipsitele sunete de crăpătură. Ce obositor! Nu reușeam să mă odihnesc, așa că am pornit din nou pe holuri și tot acolo, cu puțin înainte de apusul soarelui, mă prinse debutul asaltului sonic. Muzica rock combinată cu cea metal izbucnise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un strigăt scurt de agonie. În scurta liniște așternută s-a propagat clinchetul unei arme. Inimile lor parcă băteau mai încet. 4... Sunetul sec al unei arme care s-a descărcat ajunse până la urechile lor. Din nou același clinchet! O bufnitură grea în zăpadă! Și gândurile le alergau mai rapid prin minte... 5... Același sunet răsună din nou în pădure. O bufnitură ușoară! O bufnitură mai grea! 6... Greutăți mici făceau sunete ritmate în plapuma de omăt. Se auzeau din ce în ce mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
4... Sunetul sec al unei arme care s-a descărcat ajunse până la urechile lor. Din nou același clinchet! O bufnitură grea în zăpadă! Și gândurile le alergau mai rapid prin minte... 5... Același sunet răsună din nou în pădure. O bufnitură ușoară! O bufnitură mai grea! 6... Greutăți mici făceau sunete ritmate în plapuma de omăt. Se auzeau din ce în ce mai puțin. Pași care se îndepărtau rapid! 7... Începură să vadă vinele albastre de pe copacii din fața lor. Țesătura albă de pe ochii începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
al unei arme care s-a descărcat ajunse până la urechile lor. Din nou același clinchet! O bufnitură grea în zăpadă! Și gândurile le alergau mai rapid prin minte... 5... Același sunet răsună din nou în pădure. O bufnitură ușoară! O bufnitură mai grea! 6... Greutăți mici făceau sunete ritmate în plapuma de omăt. Se auzeau din ce în ce mai puțin. Pași care se îndepărtau rapid! 7... Începură să vadă vinele albastre de pe copacii din fața lor. Țesătura albă de pe ochii începea să se destrame. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întinse pe pat, goală acum, cu excepția pantofilor cu toc înalt. Și-i aruncă din picioare. Nu cred că ai nevoie de o băutură, zise ea. Și știu că nici eu nu am. Tolman se aruncă pe ea, aterizând cu o bufnitură mică. Ea gemu și încercă să zâmbească. — Ușurel, băiete. El gâfâia, icnea. Întinse mâna spre părul ei, ca să o mângâie. — Lasă-mi părul în pace, spuse ea și se răsuci. Rămâi întins și lasă-mă să te fac fericit. — Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dacă-l vedeți pe puști, puneți mâna pe el. — Am înțeles, zise Dolly. Capitolul 81 — Bob, spuse Alex, ținând telefonul la ureche. Auzi un geamăt, la celălalt capăt al legăturii. — Ce oră este? — E șapte dimineața, Bob. — Au, Iisuse. O bufnitură, când capul lui lovi perna. — Ar fi bine să fie ceva important, Alex. — Ai fost la vreo degustare de vinuri? Robert A. Koch, distinsul șef al firmei de avocatură, dedica o mare atenție vinului. Își ținea colecția în seifuri prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să mă concentrez asupra unui episod vechi din Fawlty Towers, care se vede pe ecran. Poate am să Încep iar să număr. Trei sute patruzeci și nouă. Trei sute cincizeci. Trei sute și... Fuck. Mă izbesc cu capul de scaun. Ce-a fost bufnitura aia ? Tocmai ne-am lovit de ceva ? OK, nu intra În panică. A fost doar o mică bufnitură. Om fi intrat Într-un porumbel sau ceva de genul ăsta. Unde rămăsesem ? Trei sute cincizeci și unu. Sunt sigură că totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Încep iar să număr. Trei sute patruzeci și nouă. Trei sute cincizeci. Trei sute și... Fuck. Mă izbesc cu capul de scaun. Ce-a fost bufnitura aia ? Tocmai ne-am lovit de ceva ? OK, nu intra În panică. A fost doar o mică bufnitură. Om fi intrat Într-un porumbel sau ceva de genul ăsta. Unde rămăsesem ? Trei sute cincizeci și unu. Sunt sigură că totul e În regulă. Trei sute cincizeci și doi. Trei sute cincizeci... Și gata. Clipa de care mă temeam a sosit. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de sticlă de la intrare. O dată În viață, metroul vine la fix și ajung acasă În douăzeci de minute. În clipa În care Împing ușa de la apartament, dinspre camera lui Lissy se aude un zgomot ciudat. Un fel de lovituri, de bufnituri surde. Poate că Își mută mobila sau așa ceva. — Lissy ! strig intrând În bucătărie. N-o să-ți vină să crezi ce s-a Întâmplat azi. Deschid frigiderul, iau o sticlă de Evian și mi-o lipesc de fruntea Încinsă. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
accentul franțuzesc. Pe bune, chiar e. — Jean-Paul și cu mine tocmai... Îhm... ne uitam pe niște materiale despre cazurile la care lucrăm, spune Lissy. — Aha, zic repede. Bravo ! Materiale despre cazuri. Vezi să nu. Și de-asta se auzeau toate bufniturile alea. Hai că mă umflă râsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitându-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fâstâcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau câteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întrebări... ce făceai, cu adevărat, cu tipul ăla Jean-Paul, la tine În cameră ? Lissy trage aer În piept adânc. — Și nu-mi spune că vă uitați pe niște materiale despre nu știu ce caz, adaug. Fiindcă asta nu explică În nici un fel bufniturile alea ritmice. A ! spune Lissy, Încolțită. OK. Bine... ăă... Ia o gură de cafea și Îmi evită privirea. Făceam... ăă... făceam sex. — Poftim ? mă holbez la ea, deconcertată. — Da. Făceam sex. De asta n-am vrut să-ți spun. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
strig. Lissy, m-am Îndrăgostit ! Nu primesc nici un răspuns și simt o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămân nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lângă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămân nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lângă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi ? Poate am să... Îhm... să văd, poate e la ea În dormitor ! Pornesc pe hol, cu niște pași pe care Încerc să-i fac cât mai normali, ajung la ușa ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămân cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am de gând să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mânerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimântată. Imaginea e atât de șocantă că, În primul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Brad. Traversează camera, îmi ia peria din mână și se așază în spatele meu, privindu-mă în oglindă și periindu-mi părul. ― E atât de bine, murmur eu, închizându-mi ochii. ― Așa ar și trebui să fie, spune Brad, când o bufnitură care vine de jos din hol ne face pe amândoi să tresărim. Poșta, spune el, punând peria jos. Câteva secunde mai târziu spune: ― JJ, e pentru tine. ― Pentru mine? Ce-ar putea să fie? Simt o zvâcnire de entuziasm când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ele în condițiile în care noi, ceilalți, care nu aveam probleme de genul ăsta, ne burdușeam cu ele de bunăvoie. N-ar fi fost corect să le fluturi obiectul tentației pe sub nas. Dar, cu toate astea... Auzeam tot felul de bufnituri și lovituri și țipete și hohote de râs venind din camera de sub mine, în care ceilalți se jucau de-a scaunele muzicale. Când a intrat în cameră, Chaquie era roșie la față și arăta foarte fericită. Dar n-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
i-a spus Josephine lui Neil. Ai încercat să-ți aperi mama? Ochii lui Neil priveau în depărtare. în depărtarea înfricoșătoare a unui loc din trecut. Am încercat, dar eram prea mic ca să fac ceva. Se auzea până sus... înțelegi? Bufniturile. Palmele, pumnii... Neil a tăcut, apoi a deschis gura ca și cum i-ar fi venit să vomite. Și-a pus palma peste gura deschisă. Noi ne uitam la el, cu ochii măriți de groază. — Iar ea se chinuia să nu țipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]