292 matches
-
aur al națiunii române... Mă bucur că domnia sa a putut astfel să se răzbune din punct de vedere liric (deocamdată) pe acest segment de populație - presa - care acționează ca un cancer pe trupul duduitoarei noastre economii de piață. ȘTIRI CARE BUIM|CESC LUMEA l Tudor Giurgiu, după numirea în funcția de președinte-director general la TVR: ,Sunt un ardelean deștept și nu voi face schimbări de dragul schimbării". Ehe, cât de extraordinară-i modestia la ardeleni! De emoție, soacra lui Haralampy plânge cu
Numai presa e de vină... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11487_a_12812]
-
a încuraja sau înjura, susține sau huidui, dar sigur pentru a se identifica cu echipa „lui“, trăind și murind o dată cu ea. Un suporter atotcunoscător într-ale fotbalului, care știe tot dar nu își poate explica faptul că Giuchici, Vlaicu sau Buia - alegerea vă aparține - a ratat din 3 metri când „până și eu aș fi putut să «pun latul», ce mare lucru! “ Un suporter orgolios ce nu poate uita și nici nu îi lasă pe ceilalți să uite că fotbalul, primul
Agenda2003-10-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280781_a_282110]
-
se ridică / același nedeslușit fior”; „Ieri am ajuns la prunul bătrân, / Prunul cel alb din vâlcioară-n aval"; „Întors acasă acum de ce sărut / Bucățile de lemn cu chip de săbii?“; „Gândurile încăpeau / anevoios în cuvinte, / iar la plecare, poarta / tre¬buia să rămână deschisă"; „Poate-ntr-o altă viață, dar am mai trecut / Alergând fără griji pe-o ase¬menea stradă, / Desigur, odată, foarte demult, / Soarele, sprinten, se juca prin ogradă." Nostalgiile lui Mihai Hăisan au și ele ca su¬port
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
spital. Mormântul lui e în cimitirul din Puiseaux. Acolo vreau să fiu și eu îngropată când îmi va veni ceasul. Cred că ți-a fost foarte greu fără el... — Am intrat într-un tunel de durere. Ca să pot ieși, tre buia să fac ceva. De pictat nu mai puteam. Aproape doi ani n-am mai pus mâna pe pensulă. Trebuia să fac ceva, să nu-mi pierd mințile. — Ce soluție ai găsit? 22 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Toată viața
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mută. Cu o seară înainte ieșise la restaurant cu un idiot care o lăsase să plătească. Eu i-aș fi tras un cap în gură în momentul în care plătea pentru el, i-am hohotit. Am să te învăț. Tre buie s-o faci scurt, pe neașteptate, și o faci răcnind, ca să dublezi surpriza și teroarea. Lovești cu partea de sus a frunții, unde începe părul, că altfel te doare. Militarul în uniformă și chipiu care șușotea ceva cu țiganul Păpădie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
căutat-o deloc și că am dispărut... — îmi amintesc fiecare lucrușor pe care l-am făcut împreună, mi-a șoptit printre ceva pârâituri. Și, până să apuc să spun ceva, zice: — N-am înțeles niciodată de ce am inventat că tre buia să mă mărit... Nu știu de ce ți-am trântit așa o prostie. Și a continuat să bodogăne că de fapt nu avusese pe nimeni, că a fost o toantă... și că nu înțelege ce im puls ciudat a avut. — Zi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
zăcând pe spate între noi. Dimineața i-am trezit cu muzică și mirosul cafelei. O sorbeau morocănoși, privind în gol, când mi am dat seama generos că ne trebuie cornuri de amor... — Cornuri, am răcnit. Croasanți și croasante le tre buie la îndrăgostiți dimineața... ...și, îmbrăcându-mă în grabă, am ieșit să le cumpăr. în stradă, mergând spre brutăria dominicală, m am oprit brusc în mijlocul trotuarului spălat din zori. Mirosul de asfalt prăfuit umed era plăcut, mai venea o completare de la
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
fiind chiar în fața clubului, așa că a adăugat: — Iar cotizația de afiliere e 500 de lei. Plătiți cash. Pop l-a privit din interiorul costumului său sără căcios. — Altfel nu intru? — Astea-s regulile, tataie, la clubul nostru. Plus că tre buie să-ți rămână și de-o bere. E scumpă berea înăuntru. Și-a scos buletinul, a numărat banii și i-a întins totul. — Pop, a pronunțat culturistul bătând într-un laptop minuscul. — Pop, da. în tinerețe aveam mare succes cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
azil... Păpădie se făcuse gangster într-o doară. Socrate, la rândul lui, conversa cu un daimon, având în acele momente o privire tâmpă și ceva bale verzui. Logosul nu e bun cu noi și nici nu caută să fie... tre buie doar cules la timp, fără menajamente. Istoria șamanismului românescu Nenea Nebunelea a fost ăla cu ideea: — Măi copii, ce-ar fi să facem noi un tramvai clandestin? Chiar așa i-a zis de la-nceput, tramvai clandestin. Până și Tanti Justina
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
unei femei îngenuncheate lângă un mormânt. ΄Ce curaj are! Unde sunt spaimele de altădată ale țăranului?“ se întrebă el și fu uimit să-și descopere în întrebare o urmă de regret. își mai zise: „Ce mai, țăranilor le tre buie o infuzie de folclor.“) Vru s-o sperie, dar se răzgândi și se îndreptă spre locul unde bănuia că se află capela. Când o dibui, aprinse lanterna. Capela era un chioșc de scânduri a cărui ușă dispăruse. Intră și roti
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nu știi ce sfârșit să-i dai? Eu nu fac reportaje, i-am zis înțepat. Reportajele sunt pentru TV. Eu fac documentare, e o formă de cine ma. E artă. — Zi așa. Și ce sfârșit o să aibă? Un documentar tre buie să fie ca o istorie amoroasă, nu? Cu un început, un conflict la mijloc și un deznodământ. în noaptea aia, când a telefonat să-mi spună că nu va veni să doarmă la hotel pentru că e blocată la ambasada Franței
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
plecăm noi... Babele se înșirară pe gărduț ca vrăbiile. Hai, Veto, se enervă una vorbind cu asfaltul, ce draci oi fi făcând de nu mai vii? — Fa, să știi că nu-i a bună. Asta nu lipsește. Și mai tre buia să-mi aducă și șablonul de cruce pentru colivă... Nu l o fi găsind? zise Caterina lăsând sacoșa de cârpă jos. Cine, fa, Veta să nu găsească? Păi la aia lingi de pe jos, nu alta, așa-i de curat la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
-o! Uit-o! Îți trebuie o iubită de la noi, nu face nazuri. Ca să ajungi sus, să-ncepi de jos. Ca să devii moral, să fii mai Întîi imoral.[...] Avem exact iubita care ți se potrivește. Pentru că tu ești tăcut, ea tre buie să fie locvace.” Uneori, replicile sunt cam lungi și didacticiste („ Orice atitudine a celor din afară a mai fost tranșată și altă dată, dinăuntru. Iar fiecare acțiune tranșată conduce către tranșarea alteia, prin purtarea pe umeri a unei mulțimi cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mă mai face și de râs”. Mă vezi pe mine cu o tinerica, că sunt nebun, ăsta vrea banii mei și mă trimite la azil. Și la ce îmi trebuie vila, 2 camere e de ajuns și ce ii tre buie chelului tichie de mărgăritar. EA: Da, am fost învățați să muncim, si nu mai înveți calul cu alt trap, la plug trage de o viață, tot la plug moare. EL: Da, babă, dar nu vezi iepușoarele astea că joaca în
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
duce ! Vor trebui, a spus (de nervos ce era își aprindea țigaretele una după alta), luate trupe de pe alte fronturi și aduse aici, așa că mă tem să nu compromitem astfel și înaintarea în Transilvania ! Bine, am exclamat, dar cineva tre buie să poarte vina ! El a spus că generalul Aslan și generalul Teodorescu se învinuiesc reciproc. De altfel, au și fost destituiți. Este cert însă că armamentul nostru nu este pe măsura războiului modern, artileria, în primul rând, foarte slabă în comparație cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
exagerat. Să nu uităm însă că nu există identitate totală între Petronius și Doinaș, de unde și sensul deschis, neunivoc, al unor scene. Spectatorii sunt văzuți doar ca o replică degenerată a strămoșilor în stare să domine întreaga lume antică : Tre buie oare să mă mir că voi, neștiind ce înseamnă a stăpâni, vă resemnați a fi stăpâniți ?... Noi, romanii, am avut un destin atât de mare, încât urmașii noștri se pot mulțumi cu unul mai mic (p. 13). În timpuri de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Dar a învățat pe propria-i piele că mulți pun la cale comploturi de teamă să nu fie uciși. De aceea, preferă să-i convingă rațional, și nu prin 35 brutalitate. A văzut cum un cuvânt bun, spus când tre buie, risipește toată înverșunarea celui care îl ascultă. Tot așa, iertarea dată la timp topește până și furia nebună, după cum pedeapsa hotărâtă din spirit de răzbunare îl scoate din sărite pe omul cel mai pașnic. E clar că Livia vrea să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndrăznea să apeleze militar la provinciali, îl întrerupe mânios Augustus. Nici măcar pentru a i pune să-și apere propriile cămine împotriva invaziilor! Ridurile de pe frunte se adună amenințător. — Ți-e chiar atât de greu să înțelegi că supușii Romei tre buie să ajungă să identifice interesele lor naționale sau locale cu cele ale poporului care-i guvernează? Ianuarius înțelege și de aceea suspină. Nimic nu induce mai bine sentimentul patriotismului imperial decât încrederea în loialitatea supușilor. — Din moment ce provinciile se bucură de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să încuviințeze, nici să nege. — Dezvăluită de cine? Că tu nu ești decât un maimuțoi! Trio tace. — De Flaccus Vascularius! tună dintr-odată împăratul în ure chea sa. Trio Fulcinius face amețit un pas înapoi. Cine i-a spus? Tre buia să rămână secret... — Credeai că nu știu? ricanează bătrânul. Se înfioară de o bucurie perversă. Se pare că pe Livia a luat-o gura pe dinainte. Fulcinius scoate din gâtlej doar sunete nearticulate. — Halal acuzator! exclamă amenințător Augustus. Se preface
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îl îneacă tusa. Morfăie hârșâit: — ... cu o scrisoare urgentă pentru Sulpicius Quirinius... N-am greșit! jubilează Parthenicus în timp ce se îndepărtează în grabă. Guvernatorul Syriei este într-adevăr prieten cu principele. Fugi mai iute! îl zorește iritat Augustus de la spate. Tre buie să ajung în dimineața asta și la Regia să consacru o vestală! CAPITOLUL IV — Repetă după mine... Glasul fetiței se împletește temător cu cel al Marelui Pontif: — Mă leg să-mi păstrez cu cinste și sfințenie fecioria... Copila asta n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceasta puțin în urmă. Îi cam fug ochii după bărbați, constată. Dar nu se supără. Este tânără, și apoi are la ce să se uite. Toți sunt frumoși și viguroși. Majoritatea vin probabil din Siria ori din Capadocia, dar tre buie să se găsească printre ei și traci ori gali. Vorbește tare, îndemnându-i pe oameni să se ducă în magazia de lângă turn, unde a dat ordin să li se aștearnă de mâncat și de băut. Îi lasă în urmă. După
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a citit și preceptele, le are și acum în casă, căci le a trimis spre publicare în grecește bunicului ei Pomponius Atticus. — Nu spun nimic de Tiberius Cezar... Bum! Bum! Se întreabă speriată dacă și alții îi aud inima bu buind. Își amintește că Tiberius a plecat la Rhodos însoțit de un alt retor, Theodorus din Gadara. Din câte a auzit, și acum îl sprijină să-și publice tratatele, dar atelierul ei de copiști a fost ocolit. Mii de fluturi i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-ar da cu drag viața pentru libertate și republică - e pus să-l apere pe strănepotul lui Pompeius. Nu că ar avea ceva cu Libo. Îi apreciază soliditatea cunoștințelor oculte. Este cel mai bun din „areopagul“ lor. Va tre bui totuși să-l învețe să-și țină gura de acum încolo. Nobila știință a magiei nu e pentru orice terchea-berchea. Se strecoară pe coridoare întortocheate, încercând să evite locurile deschise și expuse. Ajuns în dreptul ușii îmbrăcate în bronz, trage de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care nu intrăm În partid, nici În Miliție, nici În Securitate! Și, culmea obrăzniciei: le mai și povestim ce-am pățit noi, În trecutul nostru, de la Ruși. Și-i mai și avertizăm: «Atenție: trecutul nostru - viitorul vostru!» În ’49, la Buia, În primele două zile după povestea cu grenada aruncată În ședința lor, de partid, de la școală, maică-ta și cu mine devenim suspecți: cum de pe noi nu ne arestaseră, când «au ridicat tot satul»? ; după ce suntem liberați - eu fiind ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i vină (Înțelegerea), Într-adevăr, când copchilu-ista avea să aibă vârsta lui Moș Iacob. Până atunci... Pe loc, copchilu nu Înțelesese mare lucru; la dreptul vorbind, nimic. Nici În Crăciunul următor, În Ardeal, cel din ’44, petrecut În pădure, la Buia, de frica „repatrierii”; nici În Crăciunul ’45, ’trecut Într-o cancelarie de școală de țară - depaaarte de Crăciunul abia Început (și rămas neterminat) În curtea școlii din Mana, cea de lângă calidor unde se adunaseră În jurul Pomului aproape toți locuitorii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]