849 matches
-
repar acum greșeală și vi-l arăt. Citiți-l cu atenție, nu se știe când o să vă folosească-n viața. Cea mai tare mi s-a părut bucată despre sânii în formă de lămâie. Îmi și imaginez bărbați disperați, umblând buimaci pe străzi, în căutare de femei dornice de sex sălbatic. Cu câte-o lămâie în mână, pentru comparație, normal.
Atenţie, forma sânilor vă trădează personalitatea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20571_a_21896]
-
Budeanu Gh. Pavel 2087. Budescu I. Vasile 2088. Budianu V. Grigore 2089. Budu Gh. Ion 2090. Budui C. Gheorghe 2091. Buhaescu D. Constantin 2092. Buhaescu Gh. Iorgu 2093. Buhlea Gh. Gheorghe 2094. Buhus V. Toader 2095. Buhus V. Vasile 2096. Buimac P. Ion 2097. Bujor C. Ioan 2098. Bujor Gh. Vasile 2099. Bujor M. Neculai 2100. Bujoreanu C. Iancu 2101. Bujoreanu H. Vasile 2102. Bujoreanu I. Ilie 2103. Bularda Gh. August 2104. Bulboaca Gh. Neculai 2105. Bulete I. Gheorghe 2106. Bulgaru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/150897_a_152226]
-
o farsă în cadrul căreia, pretinzând că sunt atacați de o panteră imaginară, ar fi început să tragă focuri de revolver la întâmplare prin cameră. Imatura scenetă s-a încheiat când un raft cu tigăi și oale s-a prăbușit peste buimacul James, bulversat de un asemenea tapaj impresionant la o oră atât de târzie. La 8 octombrie, Joyce părăsește Irlanda pentru a doua oară, fiind însoțit de iubita lui, Nora. De pe cheiul North Wall, tânărul scriitor își ia la revedere de la
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a adormit pe loc. A dormit până către dimineață când câteva bătăi discrete În ușă, apoi mai puternice l-au trezit din somn. „Cine este?“, s-a auzit vocea lui Mihai Cojocaru. „Sunt eu, Iorgu Bleahu. Vreau să Îți vorbesc“. Buimac, teicanul și-a dat seama că oaspetele nepoftit era tatăl lui Coco Bleahu. L-a rugat să aștepte puțin, timp În care a aprins lumina și s-a uitat la ceas: 5,30. Și-a tras pantalonii pe el, a
Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
fereastra camerei, necăjindu-l pe Găină în fel și chip. În final, Bogdan a trimis să-i cumpere haine noi lui Găină, dar a avut grijă să-i comande o măsură foarte mare. Petrescu a primit hainele și a rămas buimac. Replica lui Bogdan a fost: - "De Găină, sunt de pomană". Nicolae Petrescu a visat toată viața să ajungă la Paris, drept pentru care a învățat toate detaliile necesare descurcării într-un mare oraș cum era capitala Franței. Cu mare greutate
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
enervându-l. Dar orice-ar fi făcut nu putea scăpa de ele. Deodată o muscă mai altfel decât celelalte i se așeză chiar pe felia de pâine ce da s-o ducă la gură. Furios el o goni. Musca porni buimacă lovindu-se de pereți. Și el mușcă supărat, furios, luându-și cu degetele și o jumară. Atunci o altă muscă veni aterizând obosită-n tigaie. Era cu mult mai mare decât cel mai mare bărzăune pe care-l văzuse vreodată
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
trebuie, să merg acasă și din bibliotecă să iau un... Plic! M-am trezit transpirat și într-o stare de agitație, urmărit fiind de gândul de a merge acasă și a recupera cel de-al treilea plic. Secretarea mă privea buimacă și numai sub amenințarea încetării definitive a colaborării a acceptat să mă însoțească din nou la domiciliul lui nea Tudor. Mașina cu care mergeam aveam senzația că merge mult prea încet și figura nemulțumită a șoferului la auzul adresei m-
Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
din spatele scrierii lui „Applause”:„Am realizat ca aplauzele fanilor erau cele care ma făceau să continui cu adevarat. Pentru că aș fi fost gata să merg pe scenă și să plâng isteric pentru că nu înțelegeam cum mă simțeam. Mă simțeam foarte buimaca, am fost foarte amețita, am avut multă durere dar e ca si cum nu conteaza că știu ce doare cel mai mult pentru că am fost în turneu pentru un an. Nu am vrut sa ii părăsesc și pur și simplu nu puteam
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
să lucrez la Tulcea nu a fost întâmplătoare, te căutam. Hai să bem un pahar de șampanie pentru a sărbători deodată întâlnirea și... despărțirea noastră. Am adus două pahare, el a desfăcut sticla și ne-am urat noroc. Eu tot buimacă am rămas. Nu știam ce să cred. El, s-a ridicat de pe scaun uitându-se prin casă, s-a oprit încântat în fața tablourilor lui de curând înrămate, apoi a venit spre mine, rostind solemn: Te iubesc și te-am iubit
Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
este primit în casă de Smaranda și de doamna Zerlendi, care nu-l mai recunosc. Cele două femei îi spun că biblioteca fusese risipită în timpul ocupației germane a Bucureștilor, iar servitoarea Arnica murise cu 15 ani în urmă. Plimbându-se buimac pe străzi, naratorul pretinde că "„numai după ce am rătăcit multă vreme pe străzi și mi-am venit în fire, mi s-a părut că înțeleg tâlcul acestei uluitoare întâmplări. Dar n-am îndrăznit să-l mărturisesc nimănui, și nici în
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
zănoage, / Feriga se bucură că-l simte, / vizuini flămânde și bârloage / cu urechi ciulite-i sar 'nainte. // Părul ca o ceață grea pe spate / se sbârlește de tăcere și de veac. / Stâncile îi joacă-n ochi, mirate, / botul linge umbrele, buimac... // Stă pe muchea gresiilor crunte, / năucit de spațiu și de piatră. // Roșie și rătăcind în munte, / luna vine din prăpastii, speriată. Lupul mușcă, lacom, carnea lunii, / dinții se împlântă și sfâșie, / și, rupând ca dintr-o pradă vie, / de pe bot
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn”, care peste ani se va juca la Teatrul Nottara din București. În anul 1979 „Cartea cu prieteni”. În anul 1981 „Insomnii de mătase”. În anul 1985 „A doua carte cu prieteni”. În anul 1985 i se
Fănuș Neagu () [Corola-website/Science/297612_a_298941]
-
în ajun, Joi dimineața, ultima înainte de capitulare. Erau cinci arhangheli cu mutre strâmbate de ferocitatea împietrită a 48 ore de jaf și carnagiu. Căciuli, reteveie și revolvere. Au luat apartamentele la rând, spărgând dulapurile și saltarele cu satârul, când locatarii buimaci nu-și aminteau unde au pus cheile, năvălind din încăpere în încăpere, într-o bestială frenezie a distrugerii. Boccele la iuțeală întocmite, cărau spre taxi-ul comod oprit afară la intrare, covoare, rufe, haine, lucruri de gospodărie. Când au ajuns
În zilele de 21-23 ianuarie se împlinesc 73 de ani de la rebeliunea legionară din 1941. Fragment din ”Orașul Măcelului”, cartea-document a lui F. Brunea-Fox despre pogromul din București. () [Corola-website/Science/295733_a_297062]
-
i-au publicat o lucrare despre dinamica fluidelor, prima sa lucrare după patru ani. A plecat în Europa din nou, trimițând familiei cărți poștale bizare, cu mesaje criptate și teoreme matematice. S-a întors după scurt timp, părând mai degrabă buimac. După divorțul de Alicia de Lardé, colegii săi din Boston i-au găsit un apartament și i-au aranjat o întâlnire cu un psihiatru care i-a prescris niște medicamente antipsihotice. Starea lui a început să se îmbunătățească semnificativ, începând
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
ce urmează ne coborâm să rupem iarbă, flori, tot ce găsim. Dar peste 3 ore ajungem la Ungheni. Aici e punctul de graniță. Gândul că peste puține clipe vom părăsi pământul scump al Basarabiei, ne omoară, nu alta. Toți suntem buimaci. Nu ne putem găsi loc. Câțiva dintre noi coborâm, ne închinăm spre răsărit și îngenunchind sărutăm pământul sfânt scăldat de lacrimile ce nu mai încetează să curgă. Momentul e unic și indescriptibil... Plâng copiii, bătrânii, plâng cei ce pleacă, cei
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
Hachisuka aprinseseră focurile. În două-trei direcții, pădurea începea să ardă cu putere, iar câteva clădiri din spatele Templului Jozaiji luaseră foc. Hiyoshi sări din copac și o luă la fugă. O clipă dacă zăbovea, avea să ardă de viu în pădure. Buimac, alergă spre orașul incendiat. Cerul era înroșit de scântei - păsări de foc, fluturi de flacără. Zidurile albe ale Castelului Inabayama, scăldate într-o strălucire roșie, păreau să se afle mai aproape decât în timpul zilei. Norii de foc ai războiului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
LUI BUDDHA În prima noapte de după întoarcerea la Kyoto, ofițerii și soldații din ariergardă, care abia reușiseră să scape cu viață, nu se putură gândi decât la un singur lucru: somnul. După ce-i dădu raportul lui Nobunaga, Hideyoshi se îndepărtă buimac. Să doarmă. Să doarmă. A doua zi dimineață, deschise ochii un moment, apoi adormi imediat la loc. Pe la amiază, îl trezi un slujitor și mâncă puțin pilaf dar, fiind între somn și trezie, nu știu altceva decât că era gustos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
muntelui, oamenii îmbrăcară armurile și se împărțiră în două grupe. Prima avea să efectueze un raid în zori asupra fortăreței inamice de pe munte, iar a doua urma să atace Toigasu. Clanul Takeda subestimase pericolul, iar acum se dezlănțuiră strigăte învălmășite, buimace de somn. Focurile aprinse de soldații lui Tadatsugu stârneau un fum negru care se înălța din fortificația alpină. Oamenii clanului Takeda o luară la fugă în dezordine către Tobigasu. Între timp, însă, a doua divizie a lui Tadatsugu penetrase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Kanbei se duse la Templul Jihoin. Privi în camera lui Hideyoshi și constată că dormea. Lampa se stinsese, cu uleiul consumat. Kanbei îl trezi pe Hideyoshi și-i spuse: — Stăpâne, se luminează de ziuă. — E dimineață? întrebă Hideyoshi, ridicându-se buimac. Kanbei îi descrise imediat întâlnirea cu Ekei. Hideyoshi se încruntă, dar se sculă repede din pat. Pajii îl așteptau la intrarea băii, cu apă pentru toaleta de dimineață. De cum mănânc, voi face un rond al taberei. Aduceți-mi calul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mai existe împreună sub același cer. — Du-te acasă. Ajunge. Gesticulând cu bărbia, îi ordonă bătrânului să plece, dar fesele lui Kumohachi păreau lipite de podea cu pastă de orez. — Ce? Aveți de dat vreun răspuns? întrebă el, privindu-l buimac pe Katsuie. — N-am nici un răspuns de dat! Nici un răspuns! Spune-i lui Hideyoshi doar că ne vom întâlni când va voi întâmplarea. Cu această remarcă de despărțire, Katsuie se întoarse și porni pe coridorul îngust, spre citadela interioară. Kumohachi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
așezați, apoi în picioare și în sfârșit umblând de colo-colo, războinicii din jurul lui Katsuie nu se putuseră calma câtuși de puțin. Ordinele lui le fuseseră transmise de câte două, trei ori, dar răspunsurile rămăseseră neclare. — De ce sunteți toți așa de buimaci? întrebă Katsuie, dojenindu-i pe cei din jur. Liniștiți-vă! Părăsirea posturilor de luptă și răspândirea de zvonuri și bârfe nu fac decât să-i deruteze și mai mult pe oamenii noștri. Oricine comite asemenea fapte va fi aspru pedepsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne, Tată Ceresc, scapă-ne din ghearele ăstora! Ajutoooor! Nene Dumnezeeeeeuuu! Moment în care Mița, gazda, intră în magazie. - Ce faci, Alex, zise, ți-au scăpat îngerașii? - Da, am răspuns buimac, căutam niște roșii... - Păi, sunt la hotel, sub scară, de ce nu m-ai întrebat? - Nu erai în curte... - Da, am fost alături la Maria... Hai, ajută-mă să-i prind, că fac o gălăgie... Mița luă o lopată, eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și recitit lista transferaților, sperând că poate am sărit peste numele meu la prima lectură, dar nu, nu era o eroare, pe mine comisia m-a considerat nedemn de a fi student la București. M-am dat la o parte buimac, cu creierul răvășit de surpriza cea mare, și mă întrebam cum să fac să pot digera lovitura încasată. Prietenii mei începuseră să se adune în jurul meu și, revoltați de hotărârea împotriva mea, au condamnat-o cu voce tare și au
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
punctele de lucru și la districte, să scoată echipele care să împrăștie nisip și sare. Era bucluc mare. Așa ghețuș nu mai fusese de prea multe ori pe toate traseele. Corina s-a sculat pe la orele 7. Era încă mahmură. Buimacă. Avea o durere cumplită de cap. Și-a făcut o cafea tare. A sorbit-o și s-a mai limpezit. Într-o altă zi ar fi putut lipsi de la serviciu. Dar acum n-ar fi vrut să dea loc la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
totuși fetița, chiar dacă-i mai mult departe. Mică..., bucălată..." Adoarme ghemuită, ascultînd prin somn viscolul ce se aude tot mai slab prin stratul gros de zăpadă, în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge-o dracului! țipă Radu, căutînd ceva să îmbrace, pornind o avalanșă de înjurături la adresa băuturii. Alo, alo! strigă în telefon, după ce formează 09 v-am rugat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]