827 matches
-
sfoara suficient de lungă. Să circule, să bârfească, să facă mici învârteli. Cleveteala îi seduce: mă cred pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându-se. Banii sunt în putința mea, eu aduc turiștii. Prin Ordonanțe, am făcut din Stațiune o adevărată urbe. Una a desfrâului, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
realist și drept, care colaborează de multă vreme cu Comitetul, pentru doborârea Magistratului”. Își riscase viața, fusese un adversar neîmpăcat al spânzuratului; aportul său fusese hotărâtor în desfășurarea evenimentelor. „Sunteți liberi!” a decretat cel apărut pe val, adresându-se mulțimii, buimacă. „Împreună, vom veghea să nu se mai petreacă nicicând vreo fărădelege în aceste locuri minunate, scumpe nouă tuturor. Vom înălța o Stațiune demnă, înfloritoare, puternică, mândri de efortul nostru neprecupețit, de idealurile noastre, de tradițiile noastre, de victoria noastră!” Membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vorbe ale Cosettei sa stinseră și-n camera ce începea să se cufunde într-un dulce semiîntuneric, Broanteș simți nevoia să facă un gest tandru, s-o mângâie pe fată. în decursul istoriei, în vremea când ieșind aplecați și ușor buimaci din peșterile de la Neanderthal, oamenii se răspândeau care-ncotro în păstori și-n agricultori, asemenea gesturi aveau o certă semnificație cognitivă. Cu timpul, însă, datorită înăspririi relațiilor de producție și apariției la nivelul marilor imperii a unui rafinament greșit înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unde-și depusese ouăle, peste Smirna și Efes, Troia și Chios unde se-mbătase pe-o masă cu resturi de vin și zburase înapoi, ca proasta, vreo 50 de kilometri. Toate acestea n-avea de unde le cunoaște spătarul care, încă buimac, se sculă în capul oaselor, aruncă ce mai rămăsese din muscă și trase de șnurul de la căpătâi. Apăru, ca să zicem așa, o cadână. Episodul 67 O DIMINEAȚĂ MINUNATĂ La vederea cadânei, spătarul Vulture se frecă la ochi, se mai uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a te privi, căci mai pocit chip precum al dumitale n-am văzut de când mama m-a făcut. Dar un chip azi este, mâine nu mai este, fiind în cele din urmă acoperit de pământ. Rămâne sufletul să rătăcească, fluture buimac, prin vremuri, în căutarea altui trup, poate mai arătos. Iar sufletul dumitale, din câte văz, frumos este și vrednic de laudă. — Și-apoi - sări și Barzovie-Vodă - oameni balcâzi, dar vajnici, au fost și-n vechime. Cicero, de-o pildă, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vocea, ciocănind în același timp încetișor, cu teamă. Ușa se întredeschise, scârțâind, ceea ce o făcu pe biata fată să rostogolească un țipăt abia auzit. În această clipă directorul învie, nemulțumit. Cineva îl deranjase. - De ce mă deranjați? Cine e? întrebă el, buimac, încercând să înțeleagă ce se petrece. V-am spus să nu mă futeți la icre... Reuși cu greu să se acopere cu cele câteva rămășițe sfâșiate ale pantalonilor. - Sunt Roxana Dobrescu, domnule director, de la a VIII-a C, bâigui fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
eram un tip excesiv de milos, cu frica lui Dumnezeu, în ciuda câtorva dintre gândurile descrise mai sus, pe care până și vestea uciderii unei muște l-ar fi putut mâhni vreme îndelungată, înlăcrimându-l pentru totdeauna? De-acolo de unde mă oprisem, buimac, din pragul porții uriașe de fier ruginit ce străjuia superba grădină a acestei instituții, am privit la ușa înaltă și neobișnuit de masivă a clădirii. Deasupra ei, la o înălțime nebănuită, trona lespedea ce anunța titulatura fastuoasă a locului printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și a întrebat dacă să mai meargă și unde, atunci, privind-o întrebător pe Zinocika, am simțit, ca de obicei, o dulce strângere de inimă. Zinocika nu mă privea în ochi, ci se uita la buzele mele cu privirea aceea buimacă al cărei sens îl cunoșteam atât de bine. Lăsându-mă pe genunchii tremurând de fericire, i-am spus birjarului la ureche să ne ducă pe strada Vinogradov. N-ar fi drept să spun că în minutele care au urmat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de cîte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cîntările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-un leagăn, scuturat de scîncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele-i firave, cu măruntaiele-i secătuite, cu inima-i tihnită, cu pielea-i veștejită se lăsa acum În voia sfîrșelii, Într-o suflare lină, simțindu-se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfîrșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite-n stînga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mîntuirii trupului său, În mirosul carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Încui și să arunc cheia. Închipuiește-ți că i s-a năzărit să mă Întrebe de etimologia cuvîntului „boboc“, pe un ton ironic foarte nelalocul lui. — Doctorul Îl ține sub o medicație foarte puternică. Are ceva la ficat. Asta fiindcă umblă buimac cît e ziulica de lungă, bombăni Velázquez. Eu, În locul vostru, aș chema poliția. ăsta sigur are cazier. Și cum Îi mai miros picioarele, Dumnezeule Doamne, că doar există o mulțime de rahați roșii umblînd slobozi Încoace și-ncolo, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
albatros, dar nu toate grupurile sunt bande, Nu vă știam atât de preocupat de corectitudinea definițiilor, văd că folosiți bine dicționarele, papagal-de-mare, Vă rog să mă scuzați pentru faptul că v-am corectat, albatros, încă-mi simt capul un pic buimac, Dormeați, Nu, albatros, mă gândeam la ce aveam de făcut pentru mâine, Ei, acum știți, persoana care vă va aștepta la postul șase-nord este un bărbat mai mult sau mai puțin de vârsta dumneavoastră și poartă o cravată albastră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
apă și să-l arunci după aia, se duce totul cu apa, să dispară cu noaptea!, hârâie ea încet, cu vocea care vine din sex. Loredana vrea să plece. Cine știe ce putere misterioasă o mână înainte, să iasă afară din grădina buimacă, încărcată de vorbe, grădina în care ea nu mai avea parcă loc. Degeaba mărul care își răsucea rădăcinile în același pământ, degeaba fructele coapte demult, în toamnă, atârnând ca niște stranii globule roșii înflorite pe copaci, luminând roșu cerul, degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
chitară, Stejeran 1 oftă ca după un somn adânc, deschise ochii și, dând cu privirea de Getta, începu să îngâne stins: — Asta e căciula mea... Episodul 12 Mărturisiri — Ssst! șopti Getta 2, văzând că Stejeran 1 se trezește. Mai încet! Buimac, rotindu-și capul în toate părțile, Stejeran bâigui: — N-am vrut să fac nimic rău, tovarășe comandant!... Nu e comandantul, sunt eu, Getta 2! Nu-ți fie frică! șopti ea și, desfăcându-și cordonul din jurul taliei, cuplă mufa acestuia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fără a deschide ochii unde se află. Acest obicei se străduise să și-l formeze în urma unei grave greșeli comise pe vremea când era robot de serviciu la magazia UNIVAX-ului; atunci, într-o noapte, se trezise brusc și, încă buimac, dăduse alarma generală pentru că zărise niște umbre în magazie. În loc să verifice cine erau umbrele, Dromiket sculase tot UNIVAX-ul, descoperind, într-un târziu, după niște lăzi cu carne congelată, pe însuși directorul general al Centrului cu tovarășa Camelia, de la registratură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged încă n-a purtat copii. Zbârnâit de piatră, însă, vâjâia... Nici gând să tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de ghebe, a plăcinte de mere cu scorțișoară și rom! Credea că visează sau că a murit și a ajuns în rai. Nu atât în raiul lui Dumnezeu, ci în raiul care făcuse parte din viața lui, odată. Se trezi buimac, luat pe sus de feciorul său cel mare - Nicolae. Erau cu toții acolo - copiii și nepoții săi, care veniseră de departe, să-i facă o surpriză, chiar de ziua lui. O putere de neimaginat îl cuprinse pe bătrânel. Uitând pentru o
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
la ora actuală, una dintre cele mai confuze perioade din viața mea. Sunt la un fel de intersecție și nu știu încotro s-o iau. Pe de o parte, îmi reproșez că am intrat singur în această ceață a nesiguranței, buimac și naiv, visător și dornic de nou. Pe când mi se părea că lumina de la capătul tunelului îmi va aduce dezlegarea acestei șarade, am constat că erau farurile unui tren. Aștept impactul din moment în moment.” Fără a da detalii, de
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
nesigur și cu privirea rătăcitoare a omului hăituit. Doar o clipă a privit chipul grefierei de ședință care proceda la apelul părților și, imediat, speriat și nervos, s-a uitat la avocatul său, neștiind ce să facă. S-a reașezat, buimac și stângaci, la semnul liniștitor, degajat și oarecum teatral făcut de acesta cu mâna. Din acel moment, ochii lui au fixat doar podeaua. Încerca să se ascundă privirilor, după cele două persoane așezate pe banca din fața lui. Auzind vocea Violetei
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
opresc urletele, blestemele și înjurăturile. Zadarnic! A trebuit să mă potolesc treptat, mai ales că niciun vecin nu apăruse ca de obicei în fața ușilor. Din ce în ce mai uluit, m-am ridicat și am încercat să-mi curăț hainele. Mâinile mi se aruncau buimac peste revere și pantaloni, de parcă un mecanism dereglat le dirija mișcările. Într-un târziu, m-am liniștit. Am îndepărtat o parte din cărămizi cu picioarele, eliberându-mi un fel de spărtură cât să mă lase să trec nestingherit spre ușa
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului E scurtă calea între rău și bine Și când ești lacom, cerul ți-e opac. Averi, oricâte ai, sunt tot puține, Și-n semenii ce n-au, lovești buimac. Să plece-n lume! Valea! Cine-i ține? Te-nverșunezi și-adaugi: Sunt sărac! E scurtă calea între rău și bine Și, când ești lacom, cerul ți-e opac. Aș vrea să fac balanța să încline, Cu Trinitatea gândul să
ASCULTĂ-MĂ! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363436_a_364765]
-
Să-și bage-n fund copia! Să nu pierzi carnețelul, că e belea! Știi că unul dintre sensurile cuvântului condescendență, pe lângă cel de bază, e “aer de superioritate, infatuare, semeție” (peiorativ vorbind)? Să-nvețe toți limba română, frate! * Mă trezesc buimacă. E ora 19,00. Lângă rezerva “de lux” a Spitalului Județean, îi aud pe cei doi medici: cel de pe salvare și cel de gardă, vorbind: -Nu e de la glicemie. Nici de la tensiune. Ce să zicem familiei? -Spune-le ceva grav, că
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
-Ce...bi...ne...e...e. Se lipește tot mai mult de Gigi.Trupul i se încordează și se destinde în zvâcniri repetate.Deodată,sare ca arsă,parcă trezită din acel extaz: -Aoleu,Gigi,cum am uitat? -Ce-ai uitat,mă?sare buimac și Gigi. -Mister Ornic! Teroristul care ne mănâncă zilele. Silvica s-a repezit la șifonier de unde a scos un ceas deșteptător,care avea pictat pe cadran un clown caraghios, cu ochii mari și limba scoasă,râzând ca tembelul.Cu fiecare
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
pretinzi că te roagă un patron să-i ții contabilitatea...că-ți cumpără un calculator...că faci economii...în timp ce eu hâiesc și mă întorc acasă frânt.Dumneaei,cu patronul și prostul...cu chihlimbarul. Rezemată într-un cot,Silvia îl privi buimacă : -Aa!Vasăzică...ăsta-mi ești!Eu corcolesc pe domnu...îi gătesc...îi spăl...să se simtă domnu bine.Iar”domnu”...le clocește și le-aruncă...mă face”cucoană”... -Am greșit,nu ești cucoană!Ești o...țărancă! -Țărancă?!..Aha !Vorba moțatei
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
să zboare pentru un moment în sus, ca după aceea să cadă din nou peste tot, revenind fidelă locului ei. Drumul nu mai părea greu de parcurs, cum fusese pentru Mitru înainte, când se întorcea cu lemnele din pădure. Privea buimac, încerca să spună ceva, dar vorbele îi rămâneau în gât. Moșul cu barbă continuă să-i spună: - Stai liniștit Mitre, că nu pățești nimic! Am să te duc să vezi un loc minunat, unde tu, niciodată n-ai fost, de
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]