280 matches
-
deasupra creaturii lipită de fața lui Kane. Ea nu se clinti. Încordat ca un arc, gata să sară de cealaltă parte a sălii la cea mai mică alertă, își apropia mâna milimetru cu milimetru. Atinse baza, apoi urcă spre ochiul bulbucat situat pe spatele creaturii. Aceasta nu-l băgă în seamă, nefăcând nici cea mai mică mișcare de retragere. Nimic. Nimic... doar o pulsație domoală. ― E vie? Lambert simți că i se întoarce stomacul pe dos, de parcă ar fi înghițit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ea și o micșorează. Acum cîteva zile au aruncat din nou o meduză gelatinoasă care a putrezit la soare. Dar sunetul apei și soarele atenuează sila de moarte. Viața continuă să gîlgîie nerușinată și luminoasă lîngă peștii morți cu ochii bulbucați, azvîrliți pe nisip după aproape fiecare furtună printre scoicile ce Întunecă plaja ca o invazie de termite. Singura piramidă pe care o cere aici nisipul este emoția de a simți această lumină curgîndu-mi pe mîini: o piramidă trecătoare ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tovarășei Rela de la Șoptireanca. Și mai avea ce avea cu unul Țongu, care se zicea că era mare de tot la București. Fărmăcata, despletită, cu poalele ridicate, zvârlind din mâini în toate părțile, alergă spre unul, Jani Boldescu-Cărămidă, un ins bulbucat, scund, burtos, mustăcios, cu buzele atârnând ca două jumătăți de pepene. Era intelectualul străzii. Lucra la Biblioteca Județeană, citea cărți fără poze și mai trimitea și cronici literare la București. I le tipărea o singură revistă, Luminătorul, devenită după revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
noi să murim cu jertfa noastră care să apărăm revoluția să triumfe? Să fim serioși, părinte! Doar suntem oameni cu scaun la cap, așezați, la casele noastre... O broscuță, cât o nucă, ieși de sub un pietroi. Cu capul ridicat privea bulbucat, când spre preot, când spre celălalt. Țongu o atinse ușurel cu crenguța de vișin pe spatele-i verzuliu. - Cunoști, părinte, istoria revoluțiilor. Poți să-mi spui una fără sânge, morți și tremurat de dositor la popor? Cum crezi că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
teroriștii din Baltă, de la Chirul ăla. Că au făcut repetiție mai înainte cu nu știu cine. Uite-așa se nasc legendele, în loc să studiem la cercetare istoria. Acela încă ținea broscuța în mâna întinsă. Parcă îi studia mimica, se amuza de ochii ei bulbucați sau, concentrat, încerca să-i transmită ceva. În cele din urmă, se aplecă și o așeză apoi, grijuliu, în băltoacă. Sprijinit de mânerul pompei îl studia pe Țongu. Aproba îngândurat spusele aceluia. - E reacționar poporul de la noi până la Dumnezeu, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asta trebuie apărat. Că el, săracul, ce să facă. Tot popor rămâne, oricum ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa prăvăliei. Femeia încercă să zâmbească, mijindu-și ochii bulbucați. - Unde... Parcă am unde să mă duc. Mă duceam la biserică, la Sfântul Constantin și Elena. Știi doar, la ora nouă dau acatistul. - Și ce căutai în taxi? Biserica-i peste drum. Îți trebuia pentru asta mașină? - Mă... E așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de șerpișori în foșgăială, de broaște râioase, bulbucate, strângând între ghiare râme mari, negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de trup, în dreptul a ceea ce cândva fusese inima, acum un ghemotoc de iască, o buhă își făcuse cuib, privea cu ochi ficși spre Burtăncureanu, înclinând din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
extratereștri nu-ți dau pace, te sâcăie, Îți apar În fața ochilor tot timpul, jucându-se cu nervii tăi Întinși la maximum. Omuleții au devenit stăpânii tăi, noaptea Îi vezi dansând, grotești nu-ți dau pace, te privesc cu ochii lor bulbucați și câteodată, În mijlocul lor ca Albă ca Zăpada apare ea și Îi mângâie pe creștet, dansează cu ei. Îți dai seama că astea sunt Închipuiri ale minții tale obosite de așteptare. Odată dizolvate imaginile În lumina nisipie a candelabrului, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Braddon. Pentru scurt timp, este salvat de prietenii lui Schreiber - un grup de orientare fascistă pentru care Schreiber avusese scrisori de recomandare și unde oamenii îl așteptau. Din acest grup fac parte un mexican sadic, mic de statură, cu ochi bulbucați - căruia o să-i spunem Peter, pentru asemănarea sa cu Peter Lorre - și frumoasa, capricioasa lui soră căreia o să-i spunem Lauren din motive de distribuție. Lauren își asumă misiunea de a-l ajuta pe Jim să-și recapete memoria, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
îndoială extrem de urâți - deși nu spun că nu ar fi fost niște oameni drăguți - care stăteau în jurul mesei. —Droguri, s-a auzit vocea altui bărbat. Ăsta arăta de parcă fusese ars cu acid. Efect care era scos în evidență de ochii bulbucați și de părul pieptănat pe spate. —Alcool. —Mâncare. —Mâncare. în cele din urmă, toate lumea mi se prezentase. Sau, cel puțin, îmi aduseseră la cunoștință motivele pentru care fuseseră internați. Alcoolicii îi luau, ca număr, pe dependenții de droguri cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se aștepta să cred că nici unul dintre pacienți nu recunoștea că era alcoolic. Era limpede ca bună ziua, numai uitându-te la nasurile lor roșii și la fețele lor brăzdate de vinișoare sparte. Era la fel de limpede ca și venele sparte și bulbucate care tronau pe nasurile lor. Dar ceva îmi spunea că, dacă nu mă calmez și nu vorbesc rațional cu el, n-o să ajung nicăieri. Vă rog să mă ascultați, i-am spus pe un ton mai potolit. Nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noi ne-am așezat victorioși. ― Vedeți, exclamă Charlot mândru, dacă ne duceam în centru, ni se făcea cinstea asta? În apropierea noastră, pe o scenă mică și scundă era instalată orchestra, care avea o cântăreață grasă și îndesată, cu ochii bulbucați. Un afiș, înfipt în văzul tuturor, anunța: "În fiecare seară debutează primadona Mița Drăgan". Băutura ne încinsese. ― Măi, băieți, le-am spus, pradă unui avânt nesăbuit, știți că am făcut o cucerire formidabilă? ― Taci, nu mai spune! exclamă Iliuță. ― E
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
doar să nu mai surprindă imaginea lui de sus. Și chiar așa făcu. Văzut de la același nivel, Alan Margoulies era o priveliște acceptabilă, ba era chiar drăguț. Avea un nas lung și subțire, sprâncene rectilinii, închise la culoare, ochi ușor bulbucați, dar foarte, foarte întunecați și o gură de femeie. Pielea avea o lucire de marmură și toate trăsăturile sale se îngustau spre vârf - degetele, lobii urechilor, bărbia. Era suplu și puternic, avea părul destul de lung, dat după urechi. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poate chiar doi la unu, au impresia că gândurile și acțiunile lor sunt determinate de ființe din altă lume. Și oamenii care cred așa ceva nu sunt niște tâmpiți sau niște cerșetoare bâlbâite: sunt perceptori bântuiți de acufenă, avocați cu ochii bulbucați și birocrați bine amețiți. Înainte (și tare aș mai vrea să știu mai multe despre acest timp - înainte. Nu cred că astăzi mai pot afla multe despre el), înainte ca triburile astea cu fețe de extratereștri să ne fi cucerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dăm amândoi de necaz, Vasile... Încerca maistrul să-l domolească. Hai să mergem de-aici, tocmai aici te ai găsit tu să faci scandal? Hai, vino-ți În fire, Vasile, ești băiat deștept... Înfricoșat privea În stânga și În dreapta, cu ochii bulbucați, el Însuși isteric, Îl luase În brațe pe Vasile și Îi mângâia ceafa, dacă te-ai fi uitat la ei de departe ai fi zis că sunt doi Îndrăgostiți nebuni, absurzi. — Gata, Vasile, dacă vine miliția? Ce-o să facem? Potolește
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
el era o frescă înfățișând un bărbat așezat. — Iată-l, tresări Zaleucos. Bărbatul stătea într-o poziție de o neglijență studiată; purta o tunică albă, brațele-i scurte erau descoperite, capul rotund era întors într-o parte, ochii mari și bulbucați păreau să se distreze de cine știe ce întrebare. Zaleucos spuse: — Cine a construit casa asta i-a poruncit unui pictor să reproducă statuia pe care Lysippus o turnase în bronz după subiect: acesta e Socrates așteptându-și moartea, conversând cu discipolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că Vâlcu, primul secretar îl curta. A preferat să iasă la pensie în 1968 pretextând o melenă nevindecată niciodată. Profesorul îl interogă pe Stani cum îl cheamă, în ce clasă era elev, îl ascultă atent și plecă. Avea niște ochi bulbucați și era tânăr. Îl chema Angelescu. Peste două ore au avut o lecție comună cu alte clase de-a IX-a și a X-a la fizică. O ține bulbucatul în amfiteatru. Înainte de a începe expunerea a vrut să-l
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în picioare, Ștefănel, nerăbdător să vadă și el minunea. În urma lui apăru și Mariana, cu Severel-Angheluș în brațe. Nou-născutul era gras ca un pepene, agitat și vioi, și se uita în jur, dintre scutecele lui, cu niște ochi mari și bulbucați, ca de broscoi. Ai văzut că moș Panciu avea dreptate?... grăi femeia cu glas mustrător. Numai de nu ne-am pomeni acum cu un viscol mare, să rămânem cu ăsta micul nebotezat! Virgil fu de părere că prea făcea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trei țigănci spoitorese, cu căldările-n spinare, care se apucară să bată-n geam și să strige să li se deschidă. Furios, gestionarul se năpusti la ușa prăvăliei, o deschise smucit și, scoțându-și capul cu părul vâlvoi și ochii bulbucați afară, se răsti la ele să se ducă dracului de-acolo și le trase câteva înjurături. Apoi trânti ușa la loc cu năduf și răsuci cheia de două ori în broască, iar cheia o băgă în buzunar. Domnu Stelică, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că e aici ceva tulburător. Lucas se pregătea să răspundă cînd Îl zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și, strîngîndu-și grămada de cîrpe la piept, se proțăpise la cîțiva metri de ei, ațintindu-i cu ochii lui ușor bulbucați. Privirea ciudată a mutului Îl făcu pe Lucas să se simtă stingherit, chiar și după ce Ryan Îl asigurase că În ciuda unei aparențe neliniștitoare, Pierric era tot ce putea fi mai inofensiv. - Crezi că ucigașul o previne pe Marie de crimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pitorească rămâne baba Pâca, ea ține mereu o lulea mare în colțul gurii înfiptă între dinții ei rari și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea, ori că deapănă povești despre bolile de care sunt atinși acoliții ei, mestecătorii tutunului. Suflă în ea și face: Pâc! Pâc! Vizavi de casa Zmeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
desfăta într-o partidă de râs. Miorlăiau în cor ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și trasează cu degetul mare de la picior linii curbe: ovalul feței, ochii bulbucați, nasul mare și coroiat, buzele enorme și vălurite, bastonul milițienesc ce-i iese din gură ca un trabuc. Mama mea se mișcă grațios prin nisipul neînceput, ridică piciorul cu vârful întors, ca balerinele, între două elemente ale feței. Omul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în drept care o însoțea peste tot, clipă de clipă, se găsea acum alături de ea. Până la urmă acceptase, deși îl găsea cam mic de statură, și cu toate că nu-i prea plăcea râsul lui lacom și scurt, și nici ochii lui negri, bulbucați. Dar îi plăcea curajul cu care știa să înfrunte viața, curaj pe care-l întâlneai la toți francezii din această țară. Îi mai plăcea și înfățișarea nenorocită pe care o lua când întâmplările sau oamenii îi înșelau așteptările. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
secunzi, echipat într-un trening cu dungi, se ridică de pe bancă, înaintează pînă la linia de tușă și începe să dea indicații cîtorva jucători. Așa trebuia să joci de la început, dacă ești mare antrenor, se aud voci din tribună. Ochi bulbucați privesc noile acțiuni ale Milițienilor care încep să-și înghesuie adversarii în propria jumătate de teren, să-i sufoce într-un pressing ucigător. Golul plutește în aer, e doar o chestiune de timp. Milițienii bat toate loviturile libere auturile și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]