736 matches
-
populației de bulgari din localitățile originare s-a pronunțat. Colectivizarea a privat de proprietăți mari de pământ familiile bulgare care s-au văzut nevoite să se mute la oraș, unde au găsit locuri de muncă. Astfel, din principalele trei sate bulgărești Vinga, Dudeștii Vechi și Breștea, marea majoritate a bulgarilor s-au mutat la Timișoara. Aici, conform recensământului din 1992 existau 1.320 de bulgari și 6.466 în întregul județ Timiș. O comunitate importantă de bulgari trăiește și în comuna
Bulgari bănățeni () [Corola-website/Science/302221_a_303550]
-
precum și orașele Bolgrad și Comrat. În anul 1832, slavistul ucrainean Iuri Venelin (1802-1839) a sugerat ca orașul Bolgrad să devină un centru al culturii și educației bulgare din Imperiul Rus, prin deschiderea unei școli centrale și a unui muzeu național bulgăresc; cu toate acestea, ideea nu a fost pusă în practică în acea vreme. După Războiul Crimeei (1853-1856), sudul Basarabiei (inclusiv Bolgradul) au fost retrocedate de către ruși Principatului Moldovei "(vezi și: Cahul, Bolgrad și Ismail)". În 1857, Nicolae Vogoride, un om
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
Moldova au trimis, în numele a 39 de sate și a orașului Bolgrad, o scrisoare în care cereau prințului Vogoride crearea unui gimnaziu pentru membrii minorității. Revoluționarul bulgar Gheorghi Rakovski, patronul modern al școlii, a susținut personal în fața caimacamului deschiderea gimnaziului bulgăresc. La 10 iunie 1858, la Iași, caimacamul a acordat membrilor Comitetului de inițiativă Nikola Parușev și Panaiot Grekov un ofis domnesc prin care aproba înființarea unui gimnaziu, care a primit și o bază economică, și anume dreptul de exploatare a
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
gimnaziului sunt de menționat Aleksandar Malinov, Anghel Kancev, Danail Nikolaev, Dimitar Agura, Dimitar Grekov și Aleksandar Teodorov-Balan. În 1879, după ce sudul Basarabiei a revenit din nou Imperiului Rus și după înființarea Principatului Bulgariei, școala și-a pierdut treptat caracterul său bulgăresc sub administrația rusească, fiind supusă procesului de rusificare. O parte semnificativă dintre elevii săi, totuși, au rămas etnici bulgari, iar limba bulgară, precum și istoria și geografia Bulgariei, au rămas materii predate la gimnaziu pentru o lungă perioadă din existența sa
Gimnaziul din Bolgrad () [Corola-website/Science/318326_a_319655]
-
incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu din strada Domnită Anastasia nr.7 - catalog cu texte de Nestor Ignat și de Mișu Weinberg . Vară pictează la Sighișoara. 1966 - Realizează decorurile la piesă "Fii cuminte Cristofor" de Aurel Baranga. Face o călătorie pe litoralul bulgăresc, unde pictează numeroase acuarele. Pictează, de asemenea, la Tulcea, Mamaia, Eforie, Constantă. 1967 - Face decorurile la piesă "Luceafărul" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, într-o manieră austera și plină de sugestivitate; cu aceeași piesă face un spectacol de sunet și lumina
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
neutralitatea țării la declanșarea luptelor celui de-al doilea război mondial, stare pe care premierul spera să o poată menține până la sfârșitul conflagrației. Filov se aștepta însă ca Bulgaria să aibă unele câștiguri teritoriale, în special în zonele cu populație bulgărească ocupate de țările vecine la sfârșitul celui de-al doilea război balcanic sau al primului război mondial. Totuși, poziția centrală a Bulgariei în Balcani avea să ducă inevitabil la pesiuni din partea ambelor tabere implicate în conflictul mondial. Pe 7 septembrie
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
Balcani, forțele armate bulgare au fost implicate în lupte împotriva diferitelor mișcărilor naționale de rezistență. Guvernul de la Sofia a fost forțat de cel german să declare război Statelor Unite și Angliei la sfârșitul anului 1941. Ca urmare, Sofia și alte orașe bulgărești au fost bombardate de aviația aliată. Invadarea de către Germania a Uniunii Sovietice a dus la declanșarea unui mare val de proteste populare, care au avut ca rezultat direct apariția unei mișcări de gherilă de orientare comunistă. Mișcarea Frontul Național a
Istoria militară a Bulgariei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311607_a_312936]
-
de 20 km în jurul Balcicului. Frontieră estică a Șerbiei avea să fie trasata de la piscul Patarika, de pe vechea frontieră, de-a lungul cursului râurilor Vardar și Strumă, până la frontiera bulgaro-elenă, cu excepția cursului superior al râului Strumica, care rămânea în partea bulgăreasca a frontierei. Teritoriul pe care il câștiga Șerbia cuprindea Macedonia centrală, inclusiv Ohrid, Bitola, Kosovo, Štip și Kočani și partea răsăriteana a sangiacului Novi Pazar. Prin acest aranjament, Șerbia a câștigat aproximativ 39.470 km² Și în jur de 1
Tratatul de la București (1913) () [Corola-website/Science/306111_a_307440]
-
fost oraș românesc timp de aproape trei decenii, până în anul 1940, când, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie, este restituit Bulgariei (împreună cu restul Cadrilaterului) ca urmare indirectă a presiunilor politice germane asupra guvernului român. În prezent Turtucaia este oraș bulgăresc, reprezentând reședința comunei omonime din cadrul regiunii Silistra. Portul fluvial constituie una dintre principalele activități economice ale localității. Orașul este cunoscut pentru practicarea pescuitului și pentru construirea de bărci, fiind un vechi port pescăresc. În 1974 aici a fost deschis "Muzeul
Turtucaia () [Corola-website/Science/301502_a_302831]
-
fost folosit pentru prima dată de călugării medievali pentru a prescurta prepoziția latină „ad”, prin combinarea literei a și a vechii forme a literei „d”, ∂ . Din anul 1345, datează o altă veche formă cunoscută a acestui simbol, într-o traducere bulgărească a scrierii bizantine "Cronica lui Constantin Manasses", în care semnul era folosit ca simbol pentru cuvântul „Amin”. Simbolul apare sub o formă ușor diferită, proto-@, într-un registru spaniol din 1448, "Taula de Ariza", care se referea la un transport
@ () [Corola-website/Science/328014_a_329343]
-
în Evul Mediu. După căderea celui de al Doilea Imperiu Bulgar în 1396, teritoriul său a căzut sub dominație otomană timp de aproape 500 de ani. Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 a avut ca rezultat apariția celui de al treilea stat bulgăresc, devenit independent în 1908. Anii ce au urmat au fost marcați de conflicte cu vecinii, în contextul cărora Bulgaria s-a aliat cu Germania în ambele războaie mondiale. În 1946, a devenit stat comunist cu partid unic până în 1989, când
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
majoritatea orașelor și cetăților de la sud de munții Balcani. Tărnovo a căzut în mâinile otomanilor după un asediu de trei luni în 1393. După bătălia de la Nicopole și căderea Țaratului Vidinului după alți trei ani, otomanii au cucerit toate teritoriile bulgărești de la sud de Dunăre. Sub dominație otomană, bulgarii erau considerați clasă inferioară și erau supuși unor biruri grele; cultura bulgară a fost suprimată și clerul educat a fugit în alte țări. Boierimea a fost eliminată, țărănimea înrobită pe moșiile stăpânilor
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
au respins însă imediat tratatul de teama ca o țară atât de mare în Balcani să nu le amenințe interesele. Tratatul de la Berlin a adus înființarea unui stat autonom mult mai mic, cuprinzând Moesia și regiunea Sofiei, lăsând mari populații bulgărești în afara granițelor noului stat. Aceasta a jucat un rol semnificativ în formarea abordării militariste a politicii externe a Bulgariei în prima jumătate a secolului al XX-lea. Principatul Bulgariei a câștigat un război cu Serbia și a incorporat teritoriul otoman
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
Boiana, Mănăstirea Rila, Bisericile rupestre de la Ivanovo, Parcul Național Pirin, Rezervația Naturală Srebărna și orașul antic Nesebăr. Nestinarstvo, un dans ritual în jurul focului, de sorginte tracică, este inclus în lista patrimoniului cultural intangibil. Focul este un element esențial în folclorul bulgăresc, fiind folosit pentru a îndepărta spiritele rele și bolile. Folclorul bulgăresc personifică bolile sub forma unor vrăjitoare și conține o gamă largă de creaturi mitice, între care lamea, samodiva (veela) și karakondjul. Unele dintre obiceiurile și ritualurile de izgonire a
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
ieșit în evidență mai mulți scriitori bulgari, cum ar fi Ivan Vazov, Pencio Slaveikov, Peio Iavorov, Iordan Radicikov și Țvetan Todorov. În 1981, scriitorul de limbă germană născut în Bulgaria Elias Canetti a primit Premiul Nobel pentru Literatură.. Muzica populară bulgărească este de departe cea mai complexă formă de artă tradițională și s-a dezvoltat treptat de-a lungul secolelor ca o combinație de influențe occidentale și orientale. Ea conține tonalități și moduri orientale, ortodoxe medievale și europene occidentale. Muzica are
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
slabă: în 2010, în Bulgaria s-au produs doar trei filme de lung-metraj și două documentare cu finanțare publică. Evenimentele culturale sunt promovate în presa națională, ce cuprinde postul național de radio, și cotidienele "Dneven Trud" și "24 Ceasa". Bucătăria bulgărească este similară celor din alte țări balcanice și prezintă o puternică influență turcească și grecească. Printre cele mai importante produse culinare locale se numără iaurtul, lukanka, banița, salata șopska, liutenița și cozonacul. Sunt prezente și alte feluri de mâncare orientale
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
feluri de mâncare orientale, cum ar fi musaca, ghiveci și baclava. Consumul de carne se află sub media europeană, fiind preferate diverse salate. Rachiul este băutura alcoolică tradițională din fructe, consumată în Bulgaria încă din secolul al XIV-lea. Vinurile bulgărești sunt cunoscute pentru soiurile traminer, muscat și mavrud, din care se produc până la 200.000 de tone anual. Înainte de 1989, Bulgaria era al doilea exportator mondial de vin. Bulgaria are rezultate bune la sporturi cum ar fi lupte, haltere, box
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 8 ha.. Aria naturală reprezintă o zonă deluroasă ("Dealul Bulgăresc", "Dealul Bujoarele") ce adăpostește resturi de faună fosilă (crustacee, corali, moluște) atribuite perioadei geologice a devonianului, depozitate în stratele de șisturi argiloase, gresii și cuarțite .
Locul fosilifer Dealul Bujoarele () [Corola-website/Science/328921_a_330250]
-
(în , "Iztocina Rumelia"; în , "Rumeli-i Șarkî"; în , "Anatoliki Romylia") a fost o provincie autonomă din punct de vedere administrativ (vilayet) din cadrul Imperiului Otoman între 1878 și 1908. Ea a trecut sub control bulgăresc după 1885 când, în urma unei revoluții fără vărsare de sânge, s-a unit cu Principatul Bulgariei, stat cu autonomie mai largă. Etnici bulgari formau majoritatea populației Rumeliei Orientale. Ea avea capitala la Plovdiv (în turcă, "Filibe", cunoscut în Occident la
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
între 9 octombrie 1878 și 18 mai 1879. În perioada anexării bulgare, Gheorghi Stranski a fost numit "Comisar pentru Bugaria de Sud" (9 septembrie 1885 - 5 aprilie 1886), iar când provincia a revenit sub suveranitate oficială otomană, dar sub control bulgăresc, Principele Bulgariei a fost recunoscut de Sublima Poartă ca Guvernator General. Cum era cazul în secolul al XIX-lea și cu alte regiuni ale Imperiului Otoman, Rumelia Orientală avea o structură etnică diversă. Cele mai vechi informații despre compoziția etnică a
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
Synvet, profesor la liceul otoman, și-a alcătuit harta după sursele furnizate de Patriarhia Constantinopolului. Nu există, deci, informații exacte privind efectivul diferitelor grupuri etnice înainte de 1878. Conform unui raport britanic dinaintea războiului din 1877-1878, populația nemusulmană (în mare parte bulgărească) a Rumeliei Orientale, era în proporție de aproximativ 60%, în creștere din cauza emigrației musulmanilor în timpul războiului și imediat după acesta. Rezultatele primelor alegeri pentru Adunarea Regională, care au avut loc la 17 octombrie 1879 arată că dintre cei 36 de
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
loc la 17 octombrie 1879 arată că dintre cei 36 de deputați aleși, 31 erau bulgari (86,1%), 3 erau greci (8,3%) iar 2 erau turci (5,6%). Statisticile etnice ale recensămintelor din 1880 și 1884 dau o majoritate bulgărească a populației. La recensământul nereușit din 1880, aproximativ de oameni (72.3%) s-au identificat drept bulgari, (19,4%) ca turci, (2,4%) ca romi, iar (5,9%) aparțineau altor etnii, și anume greci, armeni și evrei. Repetarea recensământului în
Rumelia Orientală () [Corola-website/Science/319434_a_320763]
-
arestați de grăniceri, dar sergentul bulgar, care avusese înainte de război o grădină de zarzavat pe malurile Călmățuiului, îi lasă liberi și le arată drumul către țară. După trei săptămâni de drum, cei doi pribegi ajung în satul Cosui de pe malul bulgăresc al Dunării. Bat la ușa unei case și sunt primiți de un pescar român pe nume Raliș Tuie, căruia Diplomatul îi oferă o mahmudea de aur (pe care o furase de la grecoaice) pentru a-i trece Dunărea. Pescarul îi lasă
Jocul cu moartea () [Corola-website/Science/328777_a_330106]
-
mănăstiri și parohii se desfășoară o renaștere a uzului celor mai vechi forme de cântare, mai ales a celei znamenite. Un element deosebit al cântării rusești este grupul de tradiții cunoscute în Rusia sub numele de „Cântarea grecească” și „Cântarea bulgărească”. Deși originile ambelor sunt o chestiune de dezbateri, nicio varietate a acestor cântări nu sunt specifice bisericilor greacă sau Biserica Ortodoxă Bulgară, care folosesc în primul rând cântarea bizantină și, respectiv, pe cea bulgărească.
Cântarea rusească () [Corola-website/Science/333932_a_335261]
-
numele de „Cântarea grecească” și „Cântarea bulgărească”. Deși originile ambelor sunt o chestiune de dezbateri, nicio varietate a acestor cântări nu sunt specifice bisericilor greacă sau Biserica Ortodoxă Bulgară, care folosesc în primul rând cântarea bizantină și, respectiv, pe cea bulgărească.
Cântarea rusească () [Corola-website/Science/333932_a_335261]