335 matches
-
Burgundia în povestea asta. Cu siguranță că făcea parte din complot. Îmi adusei aminte că plănuisem să efectuez cercetări telefonice pentru a găsi numărul ultimei persoane sunate de Olaf. Însă vai, Stabat Mater acoperise melodia din creierul meu care avea bun-gust: între Pergolese și France Télécom, alegerea nu era dificilă. Cu toate acestea, aveam nevoie de această aducere aminte decafonică: cum s-o dezgrop din memorie? Mă învârteam de colo-colo smulgându-mi părul. Nimic nu e mai anevoios decât să scoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
e frumos”, pe deplin conștient că eram complet pe dinafară, mai cu seamă când zăboveam în fața reconstituirilor de sacrificii umane. Cu toate acestea, părinții mei păreau încântați de opinia mea. Am conchis că gândeau la fel și că nu aveau bun-gust. În muzee domnea un miros de mumie. Chiar în absența cadavrelor, lucru rar prin locurile acestea în care leșurile constituie culmea șicului, puțea a moarte, nu moartea tulburătoare a cimitirelor sau moartea hirsută a bătăliilor, ci moartea plictisitoare a comemorărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a cărui jachetă comodă avea o răscroială adâncă, și purta la ea o cămașă cu guler moale neobișnuit de lat. Era de profesie anticar, lucra cu firme americane de achiziții și le-a rămas fidel din vremea aceea nu numai bunului-gust, ci și pasiunii de a colecționa miniaturi chinezești din fildeș. Tatăl lui îi predase conducerea țesătoriilor al căror proprietar era în acel orășel, iar Onkel Rodolph și-a luat adio de la Lumea Nouă și de la afacerile lui vechi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mereu, cu oamenii „simpli”, Învățați sau nu, ca și cu cei pe care prin talent și onestitate Îi considera cu adevărat colegii săi, bucuros să aibă cât mai mulți dintre ei printre prieteni. Avea umor și spontaneitate, talent, cultură și bun-gust, delicatețe și caracter, avea abilitate practică și candoare, decență, un sănătos scepticism. Sorin mi-a lipsit În acești ani. Faptul că volumele sale m-au ajuns, până la urmă, la New York și mă privesc În această clipă, solidar, din raftul bibliotecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Cioran (Salmagundi). Și totuși, În 1960, Cioran mai crede, În Istoria utopiei, că: „«Libertățile» prosperă numai Într-un corp politic bolnav: toleranța și impotența sunt sinonime”. Ca maestru al paradoxului, gânditor „anti”, luptând Împotriva banalității, canoanelor și standardelor, bunului-simț și bunului-gust, Cioran Își menținea Întotdeauna neclintita opoziție, chiar și atunci când rezultatul nu avea neapărat o portanță spirituală reală. „A fi paradoxal - a Îmbrățișa idei și opinii Împotriva firii care șochează bunul-simț sau contrazic ceea ce e mai mai mult sau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a citi cartea, că e vorba despre un eseu dedicat lui Cehov. Ei bine, nu! Volumul strînge, Între coperțile sale ( agreabile) articole, foiletoane, recenzii, portrete. Am citit impresiile autoarei cu plăcere, deoarece ea are un ascuțit simț al observației, un bun-gust dovedit, iar portretele beneficiază și de o căldură care catifelează atît de mătăsos stilul, Încît realizezi că-s făcute cu tandrețe, de bună voie ( nu-s impuse de varii conjuncturi, cum se mai Întîmplă cu redac torii-șefi care, pentru binele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jucat Între 1965-1985, de peste 10.000 de ori, pe scenele noastre. La fel, azi-obscura Săracul Gică, reprezentată timp de 25 de ani pe scena de la Fantasio. Iar Adi Minune face furori, la nunți, În fiecare sîmbătă seara. Depinde de cultură, bun-gust și exigență, să aderi la unii, ori la ceilalalți... Citeam, nu de mult, un interviu cu marele regizor Lev Dodin ; spunea că unul dintre scopurile teatrului este să le readuci aminte oamenilor ce este important. Just! Pare un truism, nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lână, deschisă în față, cu fustă închisă la culoare croită după ultima modă și pantofi cu tocul jos, ornați cu mici catarame argintii. Ajunsă pe coridor, trece pe lângă alte câteva uși ce decupează forme dreptunghiulare întunecate în pereții tapetați cu bun-gust pe care sunt atârnate la întâmplare tablouri în ulei de dimensiuni diferite, în general peisaje marine. Pune palma pe balustrada scării interioare de lemn care face o buclă ușoară și întoarce spre Anatol un zâmbet ironic prin care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Încredere. În spatele biroului stătea un scaun Eames. Lângă geam era un șezlong Le Corbusier, făcută din crom și piele de vacă. Rafturile erau pline de cărți și jurnale de medicină, iar pereții erau acoperiți cu lucrări de artă, toate de bun-gust. Rafinament de metropolă, acordat după o sensibilitate europeană. Eram Înconjurați de o viziune psihoanalitică triumfătoare asupra lumii. Ca să nu mai pomenim de perspectiva spre East River de la ferestre. Făcusem cale lungă din cabinetul doctorului Phil, cu uleiurile lui de amator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nouă, În care abia intrase. — De ce aduc galeriile toate porcăriile astea aici? Pentru că porcăriile se vând! zise Desert Rose, Încă supărată. Nu-ți amintești? Trăim sub dictatura retardaților. Galeriile au venit aici să vândă, iar majoritatea profanilor sunt lipsiți de bun-gust. L-ai auzit și tu pe Charlie. Se plânge Încontinuu cât de greu Îi este să vândă lucrările celor mai buni artiști ai lui. Făcu o pauză. Eu sunt cea mai serioasă artistă a lui, și nu mi-a vândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și fără atenție, socotindu-l dement, indecent, relicvă & modă, mașină de făcut bani din orice (vezi emisiune-aia la MTV)... Ei ascultă în continuare Beatles și Elvis, Beach Boys și Roy Orbison, și cine mai cântă rock decent și de bun-gust, și poartă cravată la costum, și se tunde elegant, și dacă are plete, le poartă legate în coamă de cal... Verba Woland Femeia Ruxandra CESEREANU Cazul Medeii a fost intens dezbătut de-a lungul analizelor multiple despre personajele-cheie ale tragediei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
transmite un set de valori, cam ca un guru. Cam ca un filosof al neamului. Promovează niște valori morale pe care știe bine să le mânuiască În peisajul vedetelor de showbiz din România, Mihaela Rădulescu este, după părerea mea, polul bunului-gust. E mereu îmbrăcată impecabil, cu accente nonconformiste care îi stau excelent, e întotdeauna bine fardată și bine coafată, fără stridențele caracteristice glamour-ului dâmbovițean. În consecință, cel mai bun text din carte, care ar trebui citit cu creionul în mână nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
l-am remarcat și eu. Știe să aleagă, dar până la un punct. Mă întreb de ce nu se consultă cu prefațatorul Ădeliciosul pachet de contradicții care este Alex. Leo Șerban, elitist radical câteodată, surprinzător de îngăduitor-populist altădată, dar întotdeauna purtătorul unui bun-gust sigur) în domeniul filmului, care pare să fie marea ei pasiune. De ce nu se transferă bunul ei gust și aici? Cum să-ți placă, Dumnezeule, Sergiu Nicolaescu, cum să-ți faci un model din Geo Saizescu? Cum s-o lauzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
bătrînului: interiorul slab luminat, mobilele adunate de ocazie, pereții scorojiți, scările care scârțâie. Totul necesită G. Călinescu reparații, iar acestea nu se fac din avariție. Casa este într-o puternică antiteză cu camera Otiliei, plină de lucruri scumpe și de bun-gust, toate furnizate de generosul Pascalopol. Felix devine martor al celei mai spectaculoase scene: jocul de cărți care adună în jurul mesei cele mai bizare caractere: moș Costache, Aglae - avizi după câștig, Pascalopol blazat și dezinteresat, și Aurica - anostă, uneori absentă la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te văd. O strîngere de mînă sănătoasă. — SÎnt onorat, domnule. Și felicitări. — Mulțumesc. Felicitările trebuie să le Împart cu tatăl tău. Preston, fiul tău are gusturi bune În privința femeilor. Preston rîse. — Domnișoară Soto, rareori a dat Edmund dovadă de atîta bun-gust. Îi Înmînă lui Ed o bucată de hîrtie. — M-a sunat acasă un om de la Biroul Șerifului. Pe tine te căuta. Am preluat mesajul. Ed palmă hîrtia. Inez roși prin văl. Dieterling zîmbi. — Domnișoară Soto, ți-a plăcut Dream-a-Dreamland? —Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pus iscălitura“. Prințul le explică cu mare plăcere și însuflețire: — Este semnătura personală a egumenului Pafnutie, dintr-o copie care datează din veacul al paisprezecelea. Aveau niște semnături excepționale toți acești egumeni și mitropoliți ai noștri, și uneori cu cât bun-gust, cu câtă sârguință se iscăleau! Generale, n-aveți măcar ediția lui Pogodin 13? Apoi, aici, am scris cu altfel de litere: sunt caractere franțuzești, mari și rotunde, unele litere chiar se scriau altfel, e scrierea vulgară, a copiștilor publici, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în fraza aceasta: „Sârguința biruie orice“. E o scriere rusească, de cancelarie, mai precis de cancelarie militară. Astfel se scrie o hârtie oficială către o persoană importantă, literele sunt tot rotunde, splendide, scriere guvernamentală, scris negru, dar de un extraordinar bun-gust. Un caligraf n-ar admite aceste trăsături, mai bine zis aceste tentative de ornament, aceste codițe neterminate, vedeți, dar toate la un loc divulgă firea și, zău așa, aici se întrevede sufletul de copist militar: ar vrea s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și mai groasă decât la cea englezească, încât și proporția luminii e încălcată; și remarcați, rogu-vă: ovalul este modificat, e un pic mai rotunjit și pe deasupra e permisă încârligătura, iar încârligătura e lucrul cel mai primejdios! Încârligătura pretinde un bun-gust neobișnuit; dar, dacă ți-a reușit, dacă ai găsit proporția, această scriere nu poate fi asemuită cu nimic, ba încă te mai poți și îndrăgosti de ea. — Oho! În ce subtilități intrați! spuse generalul râzând. Păi dumneavoastră, domnul meu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
concomitent, Afanasi Ivanovici Toțki, om din înalta societate, cu relații sus-puse și neobișnuit de bogat, iarăși își manifestase vechea dorință de a se căsători. Era un om de vreo cincizeci și cinci de ani, de mare caracter și de un bun-gust neobișnuit de rafinat. Voia să facă o partidă bună; era un excelent cunoscător al frumuseții feminine. Întrucât de mai multă vreme întreținea cu generalul Epancin o neobișnuită relație de prietenie, amplificată în mod special de asocierea la niște întreprinderi financiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
persoană... De atunci îndrăgi în mod special acest sătuc pierdut în imensitatea stepei, venea aici în fiecare vară, zăbovea câte două sau chiar trei luni și așa se scurse destul de mult timp, patru ani, trăiți în tihnă și fericire, cu bun-gust și eleganță. Odată s-a întâmplat că la începutul iernii, la vreo patru luni după una dintre vizitele estivale ale lui Afanasi Ivanovici la Otradnoe, care de data aceasta nu ținuse decât două săptămâni, se auzi, sau mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fetișcană splendidă, care de-abia a împlinit șaisprezece ani, rudă îndepărtată de-a Dariei Alexeevna; fetișcana cântă bine - așa că seara căsuța lor se face remarcată. Cu toate acestea, Nastasia Filippovna se poartă foarte decent, se îmbracă modest, dar cu un bun-gust neobișnuit și toate doamnele “îi invidiază bunul-gust, frumusețea și echipajul“. Incidentul excentric de ieri, zise Ganea, a fost cu siguranță intenționat și, firește, nu schimbă cu nimic situația. Dacă cineva ar dori să creeze o opinie defavorabilă despre ea, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
șaisprezece ani, rudă îndepărtată de-a Dariei Alexeevna; fetișcana cântă bine - așa că seara căsuța lor se face remarcată. Cu toate acestea, Nastasia Filippovna se poartă foarte decent, se îmbracă modest, dar cu un bun-gust neobișnuit și toate doamnele “îi invidiază bunul-gust, frumusețea și echipajul“. Incidentul excentric de ieri, zise Ganea, a fost cu siguranță intenționat și, firește, nu schimbă cu nimic situația. Dacă cineva ar dori să creeze o opinie defavorabilă despre ea, ar trebui să-i caute nod în papură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce ești! Parcă nici n-ai fi bărbat! Ei, acum o să văd totul, cu ochii mei... — Măcar lăsați-mă să-mi iau pălăria... — Uite-aici pălăria ta mizerabilă, hai! N-ai putut să-ți alegi măcar un model mai de bun-gust!... A făcut-o... ți-a scris după cele întâmplate... la mânie, bâiguia Lizaveta Prokofievna, târându-l pe prinț după ea. Mai adineaori ți-am luat apărarea, am spus cu voce tare că ești prost dacă nu vii... altfel nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o mai urmă pe excentrica doamnă; dar, coborând, ea nici nu se uită peste umăr, ca și cum i-ar fi fost absolut indiferent dacă o urmează cineva sau nu. Continua să râdă și să vorbească tare, era îmbrăcată cu un neobișnuit bun-gust și cu opulență, dar puțin mai luxos decât s-ar fi cuvenit. Trecu pe lângă fanfară spre latura opusă a terasei, unde lângă șosea aștepta o caleașcă. Prințul n-o mai văzuse de trei luni și ceva. În decursul acestor zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
redîndu-ne nouă, tristețea-i o izolare substanțială a firii noastre, în deosebire de împrăștierea ontologică a fericirii. În "accesele" de milă se manifestă o atracție secretă pentru "proastele maniere", pentru murdărie și degradare. Orice monstruozitate este o perfecțiune față de lipsa "bunului-gust" al milei, acest rău cu aparențele reale ale blândeții. În mormanul de pete și de devieri ale naturii sau în rafinamentul vicios al minții, nu veți găsi o perversiune mai întunecoasă și mai frământată ca mila. Nimic nu ne abate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]