14,936 matches
-
era proprietate privată, dar proprietarul locuia în străinătate. Toate hârtiile erau făcute numai pentru a justifica jaful, fără să țină cont de mama care era împuternicta mea legală. Mama mă ruga să nu mă întristez pentru lucruri pierdute - amintiri de la bunica, obiecte de artă țărănească. Mama îmi dorea numai bine, amintindu-mi de despărțirea noastră - când căzuse o ceață peste București, apoi fulguise diagonal și chipurile noastre se pierduseră în ninsoare. (Fragment din romanul în pregătire Mama ca Dumnezeu.)
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
din loc planeta eu sunt poetul din Pont un pirat cu trotineta Domniță de nu-mi dai pace Într-o clipă mai tremolo o să-ți intru-n carapace și-mi depun lapți vii acolo toți delfinii plange-m-ar chiar bunica și pisica eu voi scrie prin coșmar sunt poet nu știu ce-i frica m-a-nfiat o cetacee la un bar când sorbeam drog eu visasem o femeie și-a picat un inorog șerpi de dor Îmi pasc prin sân și sportiv dau
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
am senzația că sufletul lui este tot timpul pe aproape, că ne privește, ne urmărește și se bucura că nu l-am uitat. Comuna Bulzești, situată Între dealuri, m-a dus cu gândul la comună mea natală, Amărăștii de Vâlcea. Bunica mea, Ana Gh. Costeanu se trăgea din Bălcești și când eram copil am mers pe jos, printre dealuri, până În preajma comunii Bulzești. Câte asemănări Între Amărăști și Bulzești ! Citind La Lilieci, cartea de căpătâi a Maestrului oltean, m-am simțit
Doi poeți si o casă memorială. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_348]
-
părul prea lung și fără formă. Nu aveam vreo coafură În tendințele acceptate de stiliștii care apăruseră la televizor, cu show-uri importate din Occident, nu mă Îmbracam nici după ultima modă. Mergeam uneori adusă de spate, cocoșată, cum spunea bunica, Într-o disperată Încercare de a-mi ascunde nurii. Degeaba. Deveneam femeie și acest fapt nu trecea neobservat de colegi, prieteni și bărbații care mă fluierau admirativ, din ce În ce mai des, pe drumul spre școală. După ce am intrat la liceu, mi s-
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
des, pe drumul spre școală. După ce am intrat la liceu, mi s-a spus din ce În ce mai des că sunt frumoasă dar eu nu mă vedeam deloc așa. Eram doar o fată timidă, crescută sever de doi părinți prea protectori și o bunică cu veleități de general de armată. Știam că sunt privită de colegii mai mari cu admirație; făceau deseori comentarii legate de fizicul meu, dar asta nu conta prea mult pentru mine. Eram ocupată să Învăț cât mai bine, visam să
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
prea mult pentru mine. Eram ocupată să Învăț cât mai bine, visam să devin avocat. Nu știu dacă În iarna aceea, cineva bănuia secretul Înfloririi mele. “ Te-ai Împlinit, fato, crești! Ai grijă, maică, cu băieții, de-acum...”, mă apostrofa bunica. Părul tău negru și bogat, ochii migdalați și zâmbetul ăsta frumos și alb, o să atragă bărbații, ca muștele. Te-ai făcut ditamai fata, mânca-te-ar bunica de frumoasă, uite cum mai semeni tu cu Thalia din telenovelă”. “Lasă-mă
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
ai Împlinit, fato, crești! Ai grijă, maică, cu băieții, de-acum...”, mă apostrofa bunica. Părul tău negru și bogat, ochii migdalați și zâmbetul ăsta frumos și alb, o să atragă bărbații, ca muștele. Te-ai făcut ditamai fata, mânca-te-ar bunica de frumoasă, uite cum mai semeni tu cu Thalia din telenovelă”. “Lasă-mă, bunico, cu telenovelele tale, te rog...”, Îi răspundeam râzând și o zbugheam pe ușă. Nu știu dacă semănam cu Thalia, dar știu că atunci mă iubeam pentru
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
Părul tău negru și bogat, ochii migdalați și zâmbetul ăsta frumos și alb, o să atragă bărbații, ca muștele. Te-ai făcut ditamai fata, mânca-te-ar bunica de frumoasă, uite cum mai semeni tu cu Thalia din telenovelă”. “Lasă-mă, bunico, cu telenovelele tale, te rog...”, Îi răspundeam râzând și o zbugheam pe ușă. Nu știu dacă semănam cu Thalia, dar știu că atunci mă iubeam pentru prima oară În viață. Mă iubeam pentru că eram fericită. Îmi plăceam trupul și imaginea
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
an. Iubeam fără nici o condiție și simplul fapt că mă aflam dezbrăcată În fața acelei oglinzi vechi, Îmi unea sufletul cu cerul. Fiecare centimetru de piele purta mirosul lui Doru. Doru, idolul copilăriei și adolescenței mele... “Lidia, Li-di-aaaaaaaaaaa...”, o auzeam pe bunica strigându-mi numele În jurul blocului. O ignoram. Eram prea fericită ca să Îmi mai pese că, dacă nu Îi răspundeam În următoarele cinci minute, mi ar fi sunat părinții să se plângă, din nou, că am ieșit din casă și nu
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
Îi răspundeam În următoarele cinci minute, mi ar fi sunat părinții să se plângă, din nou, că am ieșit din casă și nu știe de mine. Părinții mei lucrau În alt oraș și, de câțiva ani, eram lăsată În grija bunicii a cărei severitate făcea cât a mamei și a tatei la un loc. Eu, insă, eram la Doru și aș fi preferat să Încetez a respira când voi ieși pe ușa lui decât să renunț de bună voie, sau silită
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
severitate făcea cât a mamei și a tatei la un loc. Eu, insă, eram la Doru și aș fi preferat să Încetez a respira când voi ieși pe ușa lui decât să renunț de bună voie, sau silită de strigătele bunicii, la vreo clipă petrecută lângă el. ...Îl cunoșteam pe Doru de o viață. Locuiam În același bloc, la etaje diferite. Eu la doi, el la etajul unu. Ferestrele noastre se aliniau unele sub altele, spre gelozia celorlalte adolescente din cartier
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
unui adolescent... Andrew Cowan trece de această barieră a raționalului și creează o poveste spectaculoasă, iar porcul pe care Danny se hotărâște să Îl Îngrijească nu e altceva decât reminiscența unui timp din care personajul a fost expulzat odată cu moartea bunicii și exilarea bunicului Într-un sanatoriu pentru bătrâni, e așadar, singura ființa care Îl leagă de trecut, singurul pe care Îl poate controla și de care se atașează aproape inconștient. Porcul e un roman ce devoalează traumele, dar și momentele
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
lume prea mare și puternică pentru a nu i te supune, măcinată de violență, rasism și Încercarea de a supraviețui. Pe acest fundal se derulează scene tipice din cadrul familial și În opoziție cu casa părinților se Întinde fosta casă a bunicilor, părăginită, precum și drumul către aceasta - spații ale unei anumițe libertăți interioare, În care se consumă și prima experiență a iubirii cu tânăra „paki”, străina care stârnește dezgustul tuturor celorlalți. Drama tânărului Danny Începe odată cu moartea bunicii Agnes, eveniment care Îl
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
Întinde fosta casă a bunicilor, părăginită, precum și drumul către aceasta - spații ale unei anumițe libertăți interioare, În care se consumă și prima experiență a iubirii cu tânăra „paki”, străina care stârnește dezgustul tuturor celorlalți. Drama tânărului Danny Începe odată cu moartea bunicii Agnes, eveniment care Îl determină să Încerce să păstreze intact universul (deja) fisurat al lumii lui. Nevoia de echilibru se manifestă În hotărârea de a recupera viața de dinainte, căutându-și ocupații În vechea curte și luând decizia de a
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
fisurat al lumii lui. Nevoia de echilibru se manifestă În hotărârea de a recupera viața de dinainte, căutându-și ocupații În vechea curte și luând decizia de a se Îngriji de porcul rămas. Din spațiu compensatoriu al indiferenței familiei, casa bunicilor se transformă Într-o adevărată obsesie pentru adolescentul timid și Încă nesigur, iar scroafa e singura sa legătură cu trecutul, un simbol al acestuia. Romanul debutează cu moartea bunicii („scroafa a fost cea care l-a trezit pe bunicul În
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
Îngriji de porcul rămas. Din spațiu compensatoriu al indiferenței familiei, casa bunicilor se transformă Într-o adevărată obsesie pentru adolescentul timid și Încă nesigur, iar scroafa e singura sa legătură cu trecutul, un simbol al acestuia. Romanul debutează cu moartea bunicii („scroafa a fost cea care l-a trezit pe bunicul În dimineața când a murit Buni. Guița În grădină.”) și cu imaginea bunicului ce Încearcă să nege posibilitatea unei tragedii. Acesta o descoperă pe Agnes Încremenită, dar maschează gravitatea situației
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
a descoperirilor Într-o manieră subtilă, marcată de uimirea și de nevoia de a se maturiza rapid Într-o lume care nu acceptă diferențele de rasă și În care victime și călăi sunt deopotrivă vinovați pentru ceea ce se Întâmplă. Casa bunicilor rămâne pentru Danny un spațiu al liniștii și al posibilei apropieri de Surinder (fata unei familii indiene), În care cei doi se pot sustrage realității și descoperă cu candoare plăcerea primelor atingeri. Imaginea idealizată a fetei se modifică pe parcursul romanului
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
sau Adana, din jurul Alepului, de pe drumul spre Deir-ez-Zor sau Mosul, din micuța Armenie sovietică sau din alte spații, nenumite, dar Însemnate de aceeași izgonire și același prăpăd. Chipurile lui Anton Merzian și Krikor Minasian, cizmarii, imaginea lui Sahag Seitanian, a bunicii Arșavir, portretul lui Garabet Vosganian sau cel al lui Setrak Melchian, destinul orbului Minas, al clopotarului Arșag, al vânzătorului de halva și al altora ce i-au vegheat copilăria poartă În ele amintirea altor chipuri, precum cel al lui Harutiun
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
șoaptelor cu ”deprinderea ciudată de a muri mai degrabă decât de a trăi”. Se Încheagă apoi imaginea lui Armen Garo și organizarea ”primei misiuni justițiare din istorie, numită Misiunea specială”, salvarea din cercurile morții a lui Sahag Șeitan, ”soțul surorii bunicii mele și nașul meu de botez” și existența lui alături de Yusuf, acel alter-ego dobândit odată cu numele dat de arabul care l-a cumpărat (salvându-l astfel de la o moarte sigură) pe un sac de făină care s-a dovedit insuficient
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
Adana, din jurul Alepului, de pe drumul spre Deir-ez-Zor sau Mosul, din micuța Armenie sovietică sau din alte spații, nenumite, dar Însemnate de aceeași izgonire și același prăpăd. Chipurile lui Anton Merzian și Krikor Minasian, cizmarii, imaginea lui Sahag Seitanian, a bunicii Arșavir, portretul lui Garabet Vosganian sau cel al lui Setrak Melchian, destinul orbului Minas, al clopotarului Arșag, al vânzătorului de halva și al altora ce i-au vegheat copilăria poartă În ele amintirea altor chipuri, precum cel al lui Harutiun
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
șoaptelor cu ”deprinderea ciudată de a muri mai degrabă decât de a trăi”. Se Încheagă apoi imaginea lui Armen Garo și organizarea ”primei misiuni justițiare din istorie, numită Misiunea specială”, salvarea din cercurile morții a lui Sahag Șeitan, ”soțul surorii bunicii mele și nașul meu de botez” și existența lui alături de Yusuf, acel alter-ego dobândit odată cu numele dat de arabul care l-a cumpărat (salvându-l astfel de la o moarte sigură) pe un sac de făină care s-a dovedit
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
de serviciul În armatele SS, devine un băutor Înrăit; În mamă - prin oroarea provocată de chelie și prin amestecul de „scârbă și lăcomie, de frică și febrilitate” cu care mânca Întotdeauna cartofi, amintire a foamei cronice suferite În lagăr; În bunică - prin adorarea acordeonului fiului ei, mort pe front; În bunic - prin completarea În derâdere, cu cantități derizorii, a chitanțierelor pentru mărfare de la fabrica de cereale pe care o administra Înaintea colectivizării. Lupte pe care fiecare le duce cu propriul sine
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
noapte) dovedește detaliul aparent nesemnificativ, dincolo de care, pentru o ființă omenească, se ascund conotații profunde, se ghicesc sensuri de o Înfricoșătoare complexitate, de neșters. Cele trei cămăși pe care le evocă abțibildul din trenurile germane sunt: prima, cea cusută de bunica ei când părăsește satul pentru a face Întâiul contact cu etanșul covor de asfalt de sub care moartea o va pândi de atâtea ori; a doua, cea purtată de o călătoare alături de care Herta Müller și-a petrecut noaptea Într-un
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]